COMENTARIUL ZILEI

Ceasul despartirii de trecut "Iarna sociala" se prelungeste. Dupa mineri si ceferisti a venit randul metalurgistilor sa ameninte cu greva generala. Coada la actiuni revendicative este insa mult mai

Ceasul despartirii de trecut
"Iarna sociala" se prelungeste. Dupa mineri si ceferisti a venit randul metalurgistilor sa ameninte cu greva generala. Coada la actiuni revendicative este insa mult mai lunga. Pentru ca ceea ce Guvernul Nastase nu a facut in trei ani ar trebui sa realizeze in trei luni. In caz contrar, exista riscul ca FMI sa nu semneze un nou acord cu Romania, chiar daca intelegerea respectiva nu mai presupune credite de la Fond decat in conditii de urgenta. De altfel, Romania nu mai are nevoie de la FMI de bani, ci de credibilitate. Cand te angajezi sa faci ceva, dar, in scurt timp, lasi totul balta, cum au procedat guvernantii nostri dupa 1989, nimeni nu mai da o para chioara pe ceea ce spui. Or, credibilitatea este foarte importanta pentru o tara, ca Romania, care vrea sa adere la Uniunea Europeana. Deoarece viata comunitara este un sir continuu de negocieri. Iar succesul oricarei targuieli depinde de masura in care esti credibil. Pana acum, Romania a importat credibilitate de la FMI. Fiecare acord convenit cu Fondul a transmis in exterior un semnal pozitiv, in sensul ca autoritatile de la Bucuresti s-au angajat sa faca reformele necesare integrarii in Uniunea Europeana. Din cele sase acorduri incheiate dupa 1989 doar unul, cel negociat de Guvernul Nastase, a fost dus pana la capat. Dar si acela a avut un deznodamant favorabil numai dupa ce FMI a decis ca intelegerile cu Romania sa nu se mai bazeze pe promisiuni. Intai faceti reforme si apoi va dam pasaportul pentru Uniunea Europeana, a spus si de asta data Fondul. Presiunea pe care o face FMI este pe reforma intreprinderii, adica pe ceea ce s-a facut cel mai putin in ultimii 15 ani. Intarzierea restructurarii economiei reale a creat o situatie, care, in pofida ritmurilor inalte de crestere si a scaderii apreciabile a inflatiei din ultimii ani, risca sa scape de sub control. Pentru ca maladiile netratate ale economiei romanesti ataca tot mai puternic centrul sau vital - sistemul energetic. In 2003, datoriile fata de producatorii de energie, care formeaza asa-numitul deficit cvasifiscal, au crescut de la 2,5 la 2,8% din PIB, desi Guvernul isi propusese la inceputul anului sa il reduca. Cauzele esecului nu sunt noi. Multi romani consuma, de exemplu, energie termica, dar nu o platesc, pentru ca, pur si simplu, sunt saraci. Guvernul spune ca da ajutoare sociale pentru incalzire la peste 1,4 milioane de persoane. In realitate, lucrurile stau altfel decat le prezinta autoritatile. Banii de la buget pentru consumatori sau producatori vin fie cu intarziere, fie ciuntiti. Au fost insa si cazuri cand nu au venit deloc. Cel mai mare rau-platnic nu este totusi consumatorul casnic, ci cel industrial. Cand lucrezi in pierdere, cum e cazul multor intreprinderi industriale, este practic imposibil sa-ti platesti factura energetica. Dar Guvernul s-a angajat fata de FMI sa prevada in buget si banii necesari stingerii datoriilor consumatorilor industriali fata de sectorul energetic. Acordul in care Guvernul a facut o asemenea promisiune a trecut, restantele insa au ramas. Ce face producatorul de energie cand ii ajunge cutitul la os? Fireste, se imprumuta pe pietele internationale de capital, cu garantia explicita sau implicita a statului. La scadenta, insa, nu plateste. Guvernul ii sare in ajutor, dar cu pretul altor credite externe. In Romania ultimilor trei ani productia creste, inflatia se reduce, insa nu cu banii nostri, ci ai altora. Nici nu s-ar putea altfel cat timp toti actorii din piata (populatie, intreprinderi, sector energetic) sunt datori fata de bugetul statului. Daca se va continua sa se mearga pe un asemenea drum, riscurile sunt nebanuit de mari. In calculul deficitului cvasifiscal, FMI a introdus un element care nu e datorie, ci subventie. Este vorba de diferenta de pret dintre materia prima energetica din productia proprie si cea din import. Fondul cere aducerea pretului intern la nivelul celui extern, dar nu atat in perspectiva aderarii Romaniei la Uniunea Europeana, cat pentru a se reduce pierderile producatorilor si a se evita astfel un posibil colaps financiar al sectorului energetic. Scumpirea energiei, care influenteaza negativ toate celelalte preturi, franeaza insa procesul de reducere a inflatiei. Banca Nationala si Ministerul Finantelor vor trebui sa intervina cu si mai multa forta pentru a trage in jos preturile. Dar numai cu instrumentele lor specifice nu vor reusi sa obtina mai mult decat pana acum, adica sa dreaga pe o parte si sa strice pe alta. Cand ridici dobanda, inflatia se lasa in jos, insa economia incepe sa se sufoce. Este si motivul pentru care guvernatorul BNR, Mugur Isarescu, tinea sa atraga din nou atentia, zilele trecute, ca orice reusita in stabilizarea economiei (inflatie, deficit bugetar sau de cont curent) nu reprezinta decat o victorie de moment atata vreme cat nu se actioneaza in economia reala, in intreprinderi, unde se produc dezechilibre de tot felul. Preconditiile puse de FMI in vederea incheierii unui nou acord cu Romania sunt, intr-adevar, multe si grele. Guvernul nu ar putea sa le realizeze intr-un interval atat de scurt, oricat s-ar stradui. Ar fi insa un semnal extrem de favorabil nu numai pentru FMI, ci si pentru Uniunea Europeana, daca Executivul ar lua cateva masuri care sa convinga ca este decis sa faca reforme adevarate in economie. E drept, astfel de masuri - care presupun lichidari de intreprinderi, concedieri de personal - sunt dureroase pe plan social. Cei afectati isi vor manifesta, intr-un fel sau altul, nemultumirea. Daca insa nici acum, cand Romania trece printr-un moment crucial, nu se va intelege ca trebuie sa ne despartim de trecut, nu vom mai avea nici un motiv sa speram in viitor.