COMENTARIUL ZILEI

Inflatia, la testul demagogiei electorale Intrebat ce-ar pune, la o adica, pe primul plan, atingerea tintei de inflatie sau obiectivul de crestere economica, guvernatorul BNR, Mugur Isarescu, a optat

Inflatia, la testul demagogiei electorale
Intrebat ce-ar pune, la o adica, pe primul plan, atingerea tintei de inflatie sau obiectivul de crestere economica, guvernatorul BNR, Mugur Isarescu, a optat fara ezitare pentru prima varianta. Argumentele pentru aceasta alegere ar trebui sa fie clare pentru toata lumea, caci experienta anilor de tranzitie demonstreaza tragic ce inseamna inflatia scapata de sub control. De aceea, anul 2004 trebuie sa fie unul al confirmarii dezinflatiei ca tendinta ireversibila. Statistica primului trimestru din acest an arata o crestere medie a preturilor de consum de doar 2,2 la suta. Extrapolata la nivelul intregului an, aceasta evolutie este incurajatoare, intrucat indica faptul ca o inflatie de 9 la suta decembrie 2004 raportat la decembrie 2003 este posibil de atins. Mai mult, oficialii BNR sustin ca, din acest punct de vedere, s-a inregistrat o supraperformanta, adica preturile au crescut mai putin decat ziceau prognozele. Pe cale logica rezulta ca aceasta "depasire de plan" in ceea ce priveste dezinflatia ar trebui sa intareasca credinta autoritatilor in reusita. In loc de asta, asistam in prezent la dubii exprimate din ce in ce mai clar de analisti si, in subtext, chiar de guvernator, cum ca exista un conflict intern intre cresterea economica prognozata (5,5 la suta) si tinta de inflatie. Ori una, ori alta, amandoua nu se poate, este varianta din ce in ce mai vehiculata. Exista desigur o serie intreaga de variabile ce pot influenta negativ planul de dezinflatie. Este vorba de evolutia raportului euro/dolar pe pietele internationale, de pretul crescut al petrolului, de efectele scumpirii energiei electrice sau a carburantilor, factori ce ar putea perturba reglajele fine gandite la BNR. Mai este si evolutia deficitului de cont curent cu tot cortegiul de complicatii pentru finantarea neinflationista. Nu acestea insa au primat ca pericol in recenta declaratie a guvernatorului. Acesta a explicat ca dezinflatia ar fi mai degraba incurcata de cresterea veniturilor salariale. Domnia sa a incercat chiar, si pe buna dreptate, sa reaminteasca romanilor ca orice crestere de salarii peste cat poate economia sa sustina se razbuna in scurt timp prin cresterea preturilor, asa ca mai mult se pierde decat se castiga. Ai crede ca guvernatorul apeleaza la cunostintele maselor largi de economie politica pentru a constientiza pericolul. Noi banuim insa ca mai degraba Isarescu "bate seaua sa priceapa iapa". La urma-urmei, ce sa faca salariatii, sa refuze cresterea lefurilor daca aceasta li se ofera, sau sa se abtina sa solicite majorari de teama reaprinderii inflatiei? La cea mai elementara analiza ambele variante sunt excluse. Spre exemplu, dupa ce Blocul National Sindical cocheteaza cu ideea transformarii in partid, se asteapta cineva ca aceasta formatiune de lupta sindicala sa nu ceara, de pilda, salariu minim pe economie de 100 de euro? De aceea, semnalul se adreseaza de fapt guvernului Adrian Nastase, care este cel care poate ceda sau nu presiunilor specifice anului electoral. "Alegerile din acest an vor complica controlul inflatiei, prin majorarea cheltuielilor sociale, precum si prin faptul ca Guvernul va putea mai greu sa refuze solicitarile de majorari salariale. Atingerea obiectivelor oficiale necesita o reducere a consumului agregat care nu pare usor de suportat din punct de vedere politic intr-un an electoral" - sustine un raport al Economist Intelligence Unit, dat recent publicitatii. Ce va alege Guvernul Nastase? Sa ignore tinta de inflatie pentru a strange mai multe voturi, sau sa reziste "eroic" la presiuni spre a servi interesului national? Adevaratul test pe care trebuie sa-l treaca procesul de dezinflatie este cel al demagogiei electorale.