COMENTARIUL ZILEI

Cu Lastunul nu ajungem in Europa Surazator, fara floarea preferata la butoniera, dar "cu freza ca in Europa", premierul Nastase a incercat, deunazi, la un post de televiziune, sa-i convinga pe cei

Cu Lastunul nu ajungem in Europa
Surazator, fara floarea preferata la butoniera, dar "cu freza ca in Europa", premierul Nastase a incercat, deunazi, la un post de televiziune, sa-i convinga pe cei care il priveau de cat de bine a mers economia dupa anul 2000, de cand la putere se afla din nou social-democratii. Graficul spre care premierul a cerut, la un moment dat, sa se indrepte camera de luat vederi era cat se poate de sugestiv. In stanga, un pisc de munte, in dreapta, altul, iar in mijloc o prapastie. Piscurile sugerau ritmurile inalte de crestere din timpul celor doua mandate ale social-democratilor, iar prapastia te ducea - vrand, nevrand - cu gandul la prabusirea econmica ce s-a produs dupa venirea la guvernare a coalitiei de centru-dreapta (CDR-PD-UDMR). Pentru cei care in timpul campaniei electorale din anul 2000 ii spuneau d-lui Isarescu, care candida impreuna cu actualul presedinte al tarii pentru fotoliul de la Cotroceni, "taica, pe tine te votam, ca esti cu Iliescu", un astfel de grafic a dat foarte bine, intarindu-le, probabil, convingerea ca nu au facut o alegere proasta. Pentru cei care, insa, stiu ca la un referendum, cum a fost cel pentru noua Constitutie, nu te duci sa votezi primarul, efectul a fost, cu siguranta, contrar. Motivul este simplu. Nu poti convinge nici macar un biciclist ca Lastunul alearga ca o masina de Formula 1. Numai pe la CEC se mai crede ca succesul unei afaceri depinde de cum isi lauda vanzatorul marfa, ca si cand cumparatorul ar fi un zevzec si ar lua-o cu ochii inchisi, fara sa se convinga singur pe ce da banii. Romanii au platit foarte scump "povestile de succes" ale social-democratilor. Primul "pisc" a costat vreo 7 miliarde de dolari. Cam tot atat au trebuit sa scoata romanii din buzunar si pentru cel de-al doilea. Poate nu va vine sa credeti, dar "prapastia" a fost mult mai ieftina, nici 4 miliarde de dolari, dupa spusele premierului. Cum s-a creat o situatie atat de aiuritoare? Nimic mai simplu. Economia romaneasca are o eficienta scazuta. Deci nu poate progresa rapid in actualele structuri de productie. Daca insa te ambitionezi, ca sa arati ca esti cel mai tare din parcare, poti trece cu Lastunul primul linia de sosire. Dar distractia te costa cat nu face. Cum a procedat primul guvern social-democrat? Cumpara, de exemplu, petrol scump de pe piata externa si il introducea in economie mult mai ieftin pentru a putea ajunge si la producatorii cu cele mai mari consumuri. Consecintele nu sunt greu de banuit. Productia crestea, insa, in absenta reformelor structurale, randamentul ramanea pe loc. Diferenta dintre cat se consuma si cat se producea reprezenta pierdere, care se acoperea din imprumuturi externe. Cand guvernul de centru-dreapta, care a venit la putere in noiembrie 1996, a renuntat, impins de la spate de Banca Mondiala, la trucurile folosite pana atunci, adevarul a iesit la suprafata. Fara subventii pe dobanda si pe cursul de schimb, fara credite directionate si preturi tinute sub obroc de guvern, productia s-a prabusit. Costul social a fost ridicat, dar, culmea ironiei, apreciabil mai redus decat atunci cand pe cosurile fabricilor iesea mult fum, deoarece tara nu a mai trebuit sa se indatoreze atat de mult. Cabinetul Nastase s-a ferit sa repete multe dintre greselile primei guvernari social-democrate. Dar nici actualul Executiv n-a reusit sa dinamizeze economia pe baze sanatoase. Constient ca exporturile nu-l mai pot ajuta sa obtina ritmuri inalte de crestere, Guvernul Nastase a apelat la un alt motor al dezvoltarii - consumul. Cererea de consum sporeste, insa oferta nerestructurata a productiei nu ii poate face fata. Importurile depasesc tot mai mult exporturile, cum s-a intamplat si in primul trimestru din 2004, iar pentru ca deficitul extern sa nu scape de sub control, acelasi guvern care, pe de o parte, stimuleaza consumul este constrans, pe de alta parte, sa il descurajeze. De altfel, ultimele hotarari de guvern au lasat impresia ca la Palatul Victoria nimeni nu mai stie pe ce sa apese mai intai: pe frana sau pe acceleratie? Situatia ar fi, intr-adevar, comica, daca nu ar avea o mare incarcatura dramatica. Guvernantilor nostri nu le-a cazut deloc bine declaratia cancelarului Schroeder in sensul ca aderarea Bulgariei la Uniunea Europeana nu va fi intarziata din cauza Romaniei, care mai are multe de facut pentru a raspunde exigentelor Bruxellesului. Dar personalitati politice de talia cancelarului german nu fac declaratii fara acoperire. Banca Mondiala a elaborat un studiu din care rezulta foarte clar pozitia Romaniei in cursa pentru integrare europeana. Anul trecut, ponderea sectorului de stat in sistemul bancar din Romania era de circa 40%. In Europa de Est, media de 40% a sectorului de stat in banci a fost atinsa in 1996, dupa care a scazut pana a ajuns la sub 5% in 2003. In Bulgaria, atat de laudata de Schroeder pentru succesul in reforme, bancile de stat aveau in 1996, anul izbucnirii teribilei crize financiar-bancare, o pondere de 82,2%, dar astazi nu mai reprezinta decat 14%. Privatizarea sistemului bancar din Romania s-a facut, dupa Banca Mondiala, intre 1998 si 2000, cand sectorul de stat a scazut de la 71 la 46%. In 2001, a fost privatizata Banca Agricola, proces pregatit tot de guvernul anterior, actualului Executiv revenindu-i doar rolul de a parafa documentul. De atunci au trecut insa trei ani, interval in care s-a batut pasul pe loc. O situatie si mai grea este in industrie, unde regiile autonome si companiile nationale detin peste 40% din capitalul social al tarii. Dar cel mai ingrijorator este faptul ca guvernantii nostri nu realizeaza nici in ceasul al 12-lea ca numai cu programe de genul "cornul si laptele" Romania nu se poate integra in Uniunea Europeana.