COMENTARIUL ZILEI

Fisc si fictiuni Nu de ieri, de azi, atunci cand este vorba de sistemul de impozite si taxe, autoritatile din Romania se raporteaza la criteriul supravietuirii. Prea lunga istorie a tranzitiei a

Fisc si fictiuni
Nu de ieri, de azi, atunci cand este vorba de sistemul de impozite si taxe, autoritatile din Romania se raporteaza la criteriul supravietuirii. Prea lunga istorie a tranzitiei a condus la utilizarea sistemului fiscal doar in sensul strict contabil, acela in care unicul scop este incadrarea intr-un nivel de deficit. In paralel, interesele de ordin electoral au impus si o alta caracteristica, aceea de buget "social", adica o mare parte din sumele colectate de stat a fost indreptata spre asa-numita protectie sociala. Vreme indelungata, cei ce au pastorit finantele Romaniei au purtat cu sfintenie ochelarii de cal care au redus fiscalitatea la cele doua dimensiuni sus-mentionate. Si tot atata timp, nu s-au realizat nici stabilizarea macroeconomica presupusa ca efect al deficitului bugetar strans, nici protectia sociala autentica. Degeaba pravalesti taxe si impozite peste economie, gandind la incasari iluzorii, daca economia in cauza sta sa sucombe. Primul guvern care a avut curajul sa-si smulga de pe nas ochelarii de cal a fost cel condus de Mugur Isarescu. Acesta a realizat ca, fara o reducere a fiscalitatii, mecanismul economic nu se va mai scula din morti. Reformarea sistemului fiscal din 2000 a dat desteptarea pentru economia romaneasca pentru ca a stimulat puternic exporturile si, prin acestea, agentii economici competitivi. Un studiu al Bancii Mondiale, care arata ca rata impozitarii efective din Romania era restrictiva pentru investitii in raport cu vecinii, a stat la baza deciziei guvernamentale. Aparent, reducerea impozitarii profitului de la 25 la suta, in prezent, la 19 la suta, incepand cu 2005, pare un gest "amabil" al Guvernului Nastase la adresa agentilor economici din Romania. In realitate, decizia de micsorare a impozitului pe profit este una impusa de miscarile vecinilor in ceea ce priveste fiscalitatea. Romania, pur si simplu, nu avea cum sa spere in sporirea investitiilor straine cu o rata a impozitarii profitului de 25 la suta, in vreme ce in Bulgaria aceasta este de 19,5 la suta (urmand sa scada la 15 la suta), iar in Ungaria acelasi impozit este de 18 la suta. Daca nu tine pasul macar cu evolutiile din statele zonei, Romania este perdanta din start la atragerea investitorilor. Ca atare, desi timida, diminuarea impozitului pe profit este un pas care arata ca, totusi, mai-marilor din Finante le mai scapa cate o privire pe langa ochelarii de cal. Nici gand insa sa-i scoata de tot. La o recenta conferinta de presa a Asociatiei Oamenilor de Afaceri din Romania (AOAR), un reprezentant al acesteia a aratat ca exista o disproportie intre taxarea muncii si a capitalului. "Este o minciuna sociala cand, dupa statistici, 70 la suta dintre salariati au salariul minim pe economie, iar daca organizezi un targ de job-uri, nici macar o femeie de serviciu nu ar accepta salariul minim" - a spus presedintele AOAR, Florin Pogonaru. Nu este doar o minciuna sociala, este si o fictiune economica, am adauga noi. Ca si cosul minim de consum, sau alti indicatori definitorii pentru saracia extrema. Practic, pentru ca nu se poate trai in Romania cu un asemenea salariu in conditiile in care preturile ating niveluri europene, salariul minim exista doar pe unele carti de munca in unicul scop de a eluda taxele pe salariu. Trebuie sa fii cu capul in nori sa-ti imaginezi ca altfel stau lucrurile. Care sunt rezultatele acestei minciuni-fictiuni? Faptul ca, de la intreprinderi mici si mijlocii pana la companii cu renume mondial care opereaza in Romania, cauta pe toate caile sa minimizeze suma platita statului in contul asigurarilor sociale. Societati comerciale altfel onorabile se alatura, intr-o forma sau alta, celor mai nenorociti patroni de buticuri in promovarea muncii la negru. Si asta pentru ca, daca femeia de serviciu refuza salariul minim pe economie, economistul supracalificat, de exemplu, nu accepta sa nu fie platit la un nivel mult mai inalt. La nivelul societatilor private, fenomenul inselarii Fiscului prin diferente uneori uriase intre salariul de pe cartea de munca si veniturile reale ale angajatului este unul de masa. La bugetari, altfel stau lucrurile. Unii dintre ei se bucura de sporuri inimaginabile (vezi cazul primelor de la APAPS), ce depasesc de zeci de ori oficiala leafa amarata. Altii, vezi comisari de Garda, vamesi, politisti sau, culmea ironiei, cei care se ocupa cu inspectia muncii, isi completeaza veniturile prin spaga. Au 3 milioane salariu si merg la serviciu cu Audi A4, intre doua escapade la casele de vacanta. Nici macar statul nu suporta ideea de salariu minim... Daca reducerea cu mai mult de 2 puncte procentuale a CAS este departe de a rezolva problema, ba, mai mult, o asemenea masura poate pune in pericol, de exemplu, plata pensiilor, ministrul Tanasescu venise cu o solutie: cota unica de impozitare a venitului. A venit insa Ion Iliescu, expertul in Finante, si i-a tras caciula pe ochi. Nu este totul pierdut. Adoptarea cotei unice ar putea ajunge din nou in atentia autoritatilor, dupa ce acest sistem va fi adoptat de tarile vecine.