Bursa, un supermarket cu rafturile goale

Problema principală a Bursei de Valori Bucureşti este numărul mic de companii listate. Statistica arată că nouă emitenţi realizează 90% din volumul tranzacţiilor. Vorbim de celebrele SIF-uri,

Problema principală a Bursei de Valori Bucureşti este numărul mic de companii listate. Statistica arată că nouă emitenţi realizează 90% din volumul tranzacţiilor. Vorbim de celebrele SIF-uri, două companii petroliere şi doar două din cele aproximativ 30 de bănci româneşti. Lipsesc multe, sunt sectoare întregi în economie care nu au reprezentare la Bursă. Bursa pare a fi un supermarket cu puţină marfă în rafturi şi din ce în ce mai puţini cumpărători. Degeaba deplângem că a scăzut numărul investitorilor activi de la 13.000 la 5.000, pentru că, atâta timp cât rafturile continuă să fie goale, nu vor veni nici investitorii.
Faptul că din sectorul privat nu au venit mai multe companii poate fi justificat de mediul economic instabil, cu inflaţie de două cifre, uneori de trei, caz în care este imposibilă realizarea unui plan de dezvoltare pe mai mulţi ani, care să ia în considerare şi soluţia finanţării prin Bursă. Acum am trecut într-o nouă etapă, avem un mediu stabil, inflaţie de o cifră, dar companiile sunt mai degrabă atrase de dobânzile relativ mici la creditele bancare. În mod natural, o să urmeze şi etapa finală, în care companiile româneşti vor descoperi că prin Bursă se pot finanţa mai ieftin decât prin bancă.
Dacă se doreşte a avea o piaţă de capital în România, atunci acum este momentul să o încurajăm. Altfel, companiile româneşti nu vor sta mult pe gânduri şi vor căuta surse de finanţare pe alte burse europene, iar BVB-ul va rămâne o bursă mică, lipsită de importanţă pentru mediul economic. Iar odată cu emitenţii vor pleca şi cei 5.000 de investitori perseverenţi; deja o parte din ei au spart gheaţa şi au investit în acţiuni OMV şi Erste, cotate la bursa vieneză.
Cotarea la Bursă este un eveniment major în viaţa unei companii, nu este o decizie luată peste noapte, iar pentru a încuraja listările sunt necesare măsuri concrete, pragmatice. O soluţie ar fi acordarea unor facilităţi fiscale, o reducere a impozitului pe profit pe o perioadă determinată. Exemplu: în primul an din momentul listării, compania să primească o reducere de 5% a impozitului pe profit: în loc de 16% să plătească 11%, în al doilea an, reducerea să fie de 4%, în al treilea an, de 3%, în al patrulea, de 2% şi în al cincilea, de 1%. Matematic, însumând reducerile, obţinem un total de 15% distribuit pe un termen de cinci ani. Practic vorbind, bugetul de stat nu ar fi deloc păgubit, ci, din contră, ar avea numai de câştigat. În momentul cotării, compania va atrage capital pe care îl va investi în dezvoltarea afacerii, lucru care va duce la creşterea profitului brut şi astfel se va mări baza de impozitare. Mai departe, investiţiile vor genera noi locuri de muncă, vor contribui la scăderea ratei şomajului şi o presiune mai mică pe bugetul de stat. Apoi, investitorii vor tranzacţiona acţiunile cotate şi vor plăti impozit pe profitul realizat.
Lista poate continua, avantajele sunt covârşitor mai multe, comparativ cu o mică reducere a impozitului pe profit. O astfel de măsură, aplicată acum, la momentul oportun, ar putea constitui scânteia care să pună în mişcare un proces ireversibil de creştere a pieţei de capital din România.