Băncile se uită mai mult la cota de piaţă şi mai puţin la profit

Unele instituţii acceptă chiar şi pierderi, decât să renunţe la poziţia deţinută în piaţă

Estimările privind dezvoltarea sistemului bancar din ţara noastră accentuează concurenţa dintre instituţiile de credit care se luptă pentru a deţine o parte cât mai mare din piaţa românească. Iar în schimbul cotei, băncile sunt dispuse să renunţe la o rată înaltă a profitabilităţii.
Un studiu realizat de divizia de cercetare a Deutsche Bank arată faptul că, în Germania, este posibilă o grupare a instituţiilor de credit în funcţie de câştigul obţinut şi de naţionalitatea acţionarului majoritar. Astfel, studiul arată că instituţiile de credit engleze şi cele olandeze sunt printre cele mai profitabile bănci din Germania, urmate de instituţiile din Franţa şi Italia. Ceea ce ar putea însemna că modelul englez sau olandez de bancă este mai bun decât cel italian sau francez. Însă, în ţara noastră, o astfel de grupare nu este posibilă. Pe lângă faptul că piaţa românească este într-un proces de expansiune rapidă, Bogdan Baltazar, consultant bancar şi fost preşedinte al BRD, subliniază faptul că produsele financiare lansate de instituţiile de credit din ţară sunt aproape similare, indiferent de naţionalitatea acţionarului majoritar.
Astfel, ţinând cont de estimările ce indică o accentuare a gradului de intermediere fiananciară (totalul creditelor neguvernamentale raportat la produsul intern brut) de la circa 25%, în 2006, la aproximativ 30% în anul curent, atragerea unui număr cât mai mare de clienţi constrânge o serie de bănci să accepte diminuarea profiturilor sau chiar să înregistreze pierderi. Iar scopul final este păstrarea sau câştigarea unei poziţii în topul celor mai mari instituţii de credit după valoarea activelor.
Îmbunătăţirea calităţii serviciilor financiare
Cucerirea unei cote de piaţă cât mai mari, dar şi aşteptările privind înteţirea competiţiei din partea instituţiilor financiare din afara ţării reprezintă motivele pentru care aproape toate băncile îşi anunţă planurile de extindere agresivă a reţelei. Tot pentru atragerea clienţilor sunt folosite şi campaniile promoţionale. Spre exemplu, în cazul creditelor ipotecare, o serie de bănci oferă împrumuturi cu dobânzi sub nivelul mediu al pieţei, ratele fiind fixe pentru o perioadă de 12 ani. Motivul ţine pe de o parte de atragerea clienţilor, iar pe de altă parte pentru fidelizare. În plus, lupta pentru cota de piaţă se poate observa şi din faptul că profiturile raportate de instituţiile de credit au o dinamică mai mică decât cea activelor totale. Spre exemplu, la nivelul întregului sistem bancar, indicatorii de profitabilitate sunt pe o pantă descendentă. Mai mult, topul primelor zece bănci a înregistrat mişcări importante în ultimii trei ani. În timp ce primele trei locuri au rămas neschimbate între Banca Comercială Română, BRD Groupe Societe Generale şi Raiffeisen Bank, următoarele poziţii s-au modificat în fiecare an. În timp ce Casa de Economii şi Consemnaţiuni a pierdut anual cotă de piaţă, bănci precum Alpha Bank, ING Bank sau Banca Transilvania au reuşit să urce în top. În plus, anul curent ar putea aduce noi modificări în clasamentul bancar. În primul rând, din fuziunea dintre UniCredit România şi HVB Ţiriac va rezulta o instituţie ce va concura cu Raiffeisen Bank pentru poziţia a treia în topul băncilor. În plus, Erste Bank se va lupta cel puţin pentru păstrarea cotei de piaţă deţinută, în prezent, de BCR. În acest fel, aşa cum arată şi concluziile unui raport publicat de Banca Centrală Europeană, calitatea serviciilor bancare s-ar putea îmbunătăţi, pe măsură ce acţionariatul sistemului bancar devine preponderent privat străin.