Argumentele României la Haga

Echipa ţării noastre şi-a prezentat argumentele şi a demontat încercările Kievului de a folosi Insula Şerpilor pentru trasarea liniei de demarcaţie a platoului continental Bogdan

Echipa ţării noastre şi-a prezentat argumentele şi a demontat încercările Kievului de a folosi Insula Şerpilor pentru trasarea liniei de demarcaţie a platoului continental

Bogdan Aurescu a deschis ieri pledoariile României în procesul de la Haga împotriva Ucrainei pentru delimitarea spaţiilor maritime din Marea Neagră.

România a respectat, pe toată durata negocierilor, metoda de delimitare maritimă folosită de Curtea Internaţională de Justiţie de la Haga (CIJ), în timp ce Ucraina a acceptat-o doar "formal şi aparent". Mai mult, modul de aplicare sugerat de Kiev distorsionează principiile şi regulile de drept ale jurisprudenţei, a susţinut Bogdan Aurescu, agentul României la Haga.

El a demonstrat că argumentul Ucrainei, conform căruia este vorba de un caz foarte complex din punct de vedere juridic şi geografic şi că aceasta ar fi fost cauza eşuării negocierilor dintre cele două părţi, este eronat.

Cauza eşecului negocierilor

Agentul României a arătat că negociatorii ţării noastre au susţinut încă de la început folosirea metodei de delimitare echidistantă, consacrată de CIJ în jurisprudenţa sa. În schimb, Ucraina nu a fost de acord cu aceasta până în momentul procesului de la CIJ, când, în documentele scrise, depuse la Curte, precizează că acceptă metoda recunoscută de mai multe instanţe arbitrale.

În realitate, a subliniat Aurescu, neacceptarea de către Ucraina a metodei CIJ de delimitare, propuse de România în perioada negocierilor, este cea care a condus la eşecul acestora.

Misterul metodei ucrainene

Bogdan Aurescu a detaliat în faţa judecătorilor de la Haga metoda inedită de delimitare propusă de Ucraina. Potrivit acesteia, linia de delimitare ar fi trebuit calculată ca o medie a altor două linii determinate anterior.

Una ar fi fost o linie de echidistanţă între ţărmul continental românesc şi coasta Insulei Şerpilor, împreună cu o mică porţiune din coasta Peninsulei Crimeea. A doua linie ar fi fost determinată după aşa-zisa metodă a proporţionalităţii, a explicat agentul României.

El a adăugat că trasarea acestei linii reprezintă un mister. Totodată, Aurescu a scos în evidenţă şi contradicţiile logice ale demersului Ucrainei. Astfel, "în prima etapă a delimitării, prin trasarea liniei de echidistanţă, partea ucraineană a considerat ca fiind relevante coasta Insulei Şerpilor şi un fragment din coasta Crimeii".

Dimpotrivă, în a doua parte, Kievul a luat în considerare "ţărmul continental ucrainean în ansamblul său, inclusiv toate sectoarele situate la nord de Insula Şerpilor". Asta în pofida faptului că, "având în vedere abordarea din prima etapă, coasta continentală a Ucrainei - cu excepţia unei părţi din ţărmul Crimeii - nu este relevantă pentru delimitare", a mai explicat Aurescu.

Insula Şerpilor, ilicit la sovietici

În cadrul pledoariei sale, agentul României a alocat un segment important prezentării contextului în care fosta Uniune Sovietică a obţinut în mod ilicit Insula Şerpilor în 1948. După ce România şi-a dobândit independenţa,

Tratatul de la Berlin din 1878 a confirmat că insula îi aparţine. Transferul acestui teritoriu către URSS în 1948 s-a produs în mod contrar dispoziţiilor Tratatului de Pace din 1947 încheiat între Puterile Aliate şi România.

Acest document nu prevedea niciun transfer al insulei către Moscova. Iar acordul sovieto-român din 28 iunie 1940 a fost, de fapt, o formulă care ascundea un act unilateral sovietic prin care României i se luau anumite teritorii.

Mai mult, textul nu făcea nici cea mai mică referire la Insula Şerpilor. În februarie 1948, insula a făcut obiectul "unei preluări ilicite de către Uniunea Sovietică, prin intermediul unui tratat inegal - Protocolul de precizare a liniei frontierei de stat dintre URSS şi Republica Populară Română, care nu a fost ratificat de către Parlamentul României". La acel moment, România nu se putea opune niciunei cesiuni teritoriale, în condiţiile în care trupele sovietice se aflau pe teritoriul său.

Fără pretenţii teritoriale

Bogdan Aurescu a ţinut să precizeze că România nu solicită Curţii "anularea unor aranjamente anterioare". În schimb, Bucureştiul afirmă că preluarea ilicită a Insulei Şerpilor de către URSS şi efectele sale nu pot "să constituie un temei pentru a afecta, în mod suplimentar, drepturile teritoriale ale României".

În apărarea instanţei

Profesorul francez Alain Pellet a arătat că instanţa de la Haga are competenţe depline în realizarea delimitării platoului continental şi a zonelor economice exclusive din Marea Neagră.

Competenţele au fost convenite de România şi de Ucraina prin Acordul Conex la Tratatul politic de bază din 1997. Pellet a contracarat astfel argumentul Ucrainei conform căruia Curtea nu este competentă să traseze o linie de delimitare între, pe de o parte, platoul continental şi zona economică exclusivă a României şi, pe de altă parte, marea teritorială a Ucrainei din jurul Insulei Şerpilor, ci doar între porţiunile de platou continental şi zone economice exclusive ale celor două state.

România nu poate accepta extinderea consecinţelor inechitabile produse deja de nedreptatea istorică prin care formaţiunea geografică Insula Şerpilor a fost ocupată ilicit de către URSS în 1948
Bogdan Aurescu,
agentul României la Haga

Nerespectarea de către partea ucraineană a regulilor de delimitare maritimă şi a dispoziţiilor acordurilor în vigoare dintre România şi Ucraina a condus la eşecul relaţiilor bilaterale
Bogdan Aurescu,
agentul României la Haga

Istoricul disputei

În 1967 au fost demarate negocieri între România şi fosta URSS pentru delimitarea platoului continental al Mării Negre.

10 runde de negocieri au avut loc până în 1987, încheiate fără niciun rezultat.

Negocierile cu Ucraina au fost demarate în contextul discuţiilor privind Tratatul politic de bază, încheiat în 1997.

În perioada 1998 - 2004 s-au desfăşurat 34 de runde de negocieri.

Pe 16 septembrie 2004, România a sesizat Curtea Internaţională de Justiţie de la Haga, după ce au fost îndeplinite cele două condiţii necesare acestui demers.

România a avut o poziţie constantă, atât în timpul negocierilor cu URSS, cât şi cu Ucraina, ghidându-se după metoda folosită de CIJ.

Pretenţiile Ucrainei au fost aproape duble faţă de cele ale fostei Uniuni Sovietice.

Între 2 şi 19 septembrie are loc faza orală a procesului, în cadrul căreia România şi Ucraina vor susţine câte două runde de pledoarii.

După 19 septembrie, Curtea va delibera timp de trei până la şase luni, înainte de a anunţa decizia în cadrul acestui proces.