Americanii săraci nu mai au acces la împrumuturi şi servicii bancare

Un sfert din gospodăriile americane nu pot primi credite de la bănci. După ce Congresul a aprobat o lege menită să-i protejeze pe cetăţenii săraci de dobânzile mari, aceştia au rămas fără posibilitatea de a se împrumuta, dar totodată li s-a şi restricţionat accesul la produsele bancare clasice. Veniturile lor însumează 1.300 de miliarde pe an, însă băncile nu-i mai iau în calcul ca potenţiali clienţi.  

Băncile americane nu mai acordă împrumuturi americanilor cu venituri mici. Riscurile asociate acestora, date de şansele mari ca aceştia să nu-şi poată plăti ratele, face ca serviciile bancare să le fie practic interzise. Americanii cu venituri mici sunt asfel pe cale de a deveni o piaţă underground pentru produse de creditare alternative, purtătoare de costuri şi dobânzi foarte ridicate, sau chiar pentru activităţi aflate la limita cadrului legal. 

În vremurile bune, băncile ar fi putut să continue creditarea cetăţenilor cu risc de nerambursare a creditelor, stimulate de câştigurile ce puteau fi obţinute din taxele şi comisioanele aferente împrumuturilor acordate acestora, din care se puteau acoperi costurile generate de utilizarea serviciilor bancare clasice, mai puţin aducătoare de profituri băncilor comerciale. Însă reforma financiară din 2010 a instituit o serie de restricţii majore cu privire la tipul, numărul şi cuantumul costurilor ce puteau fi percepute de bănci clienţilor lor.

Aceste prevederi legislative au limitat masiv potenţialele profituri din operaţiunile de tranzacţii cu carduri şi a redus drastic disponibilitatea băncilor de a acorda overdraft-uri. Prima reacţie a băncilor a fost aceea de a instaura taxe mari, menite să-i descurajeze pe cei cu venituri mici în a accesa servicii bancare. 

CNBC explică motivul pentru care băncile, afectate de criza economică, refuză creditarea clienţilor riscanţi şi accesul celor cu venituri foarte mici la produse bancare clasice: în perioade bune, taxele pe tranzacţiile cu cardul aduc profit; împrumutarea cu dobândă a banilor depozitaţi generează profit sau măcar acoperă costurile de întreţinere ale conturilor curente; chiar dacă nu sunt acoperite costurile de întreţinere, taxele de overdraft aduc la rândul lor venituri mari, ceea ce face profitabilă păstrarea conturilor (chiar dacă sunt foarte mici); mai mult, deţinătorii conturilor mici sunt mult mai înclinaţi decât ceilalţi clienţi spre overdraft, iar aceste taxe sunt, la rândul lor, aducătoare de venit.

Noile măsuri economice anulează avantajele băncilor obţinute din creditarea oamenilor cu venituri mici. Dobânda este mai mică, tranzacţiile mai rare şi mai puţine overdraft-uri. Aşadar, băncile nu ar obţine profit din acceptarea conturilor acestor americani.

Walmart obtine profituri din vanzarile catre cei cu venituri mici

Magazinele mari au oferte pentru americanii săraci

Un prim efect este acela că marile lanţuri de magazine, ca Walmart sau Best Buy, îşi sporesc vânzările oferind servicii financiare celor cu venituri mici. Obţin profituri din taxele aplicate plăţilor cu cecuri şi achiziţionării de carduri preplătite. Nu îşi fac griji în ce priveşte întreţinerea conturilor sau plata dobânzii.

Este totuşi discutabil avantajul oferit de aceste magazine. Deşi nu au taxe ascunse, aşa cum se întâmplă în cazul unor bănci prestigioase, taxele pe care le impun, deşi mai mici decât cele ale magazinelor locale, sunt totuşi semnificativ mai mari decât taxele şi comisioanele bancare.

O alternativă ar fi cooperativele de credit. Acestea sunt instituţii care nu au ca scop obţinerea de profit – sunt deţinute de membri, oferă taxe mai mici şi dobânzi mai mari. Doar că aceste instituţii nu sunt deloc interesate de atragerea celor cu venituri mici şi preferă o confortabilă lipsă de publicitate.