Adevarul.ro

Decizia cabinetului Nastase de a trece la recuperarea creantelor rezultate din executarea garantiilor emise de stat, pentru imprumuturile externe contractate de diversi agenti economici - de stat sau

Decizia cabinetului Nastase de a trece la recuperarea creantelor rezultate din executarea garantiilor emise de stat, pentru imprumuturile externe contractate de diversi agenti economici - de stat sau privati (O.G. nr. 29/30 ianuarie 2002) ar putea consemna, asa cum precizam intr-un articol precedent, o prima si reala lovitura data direct la radacina coruptiei. Garantiile guvernamentale au constituit in ultimii 12 ani munitia grea pentru adevaratele tunuri financiare date pe teritoriul Romaniei. Milioane de dolari, imprumutate de la banci straine, de regula cu dobanzi usturatoare si comisioane grase, au ajuns fie in conturile unor miliardari autohtoni, fie s-au intors in banci straine, ingrosand conturile unor "investitori" de peste mari si tari (din Limasol-Cipru pana in SUA sau Insulele Virgine). Banii au fost papati prin varii inginerii financiare, iar statul roman, prin Ministerul Finantelor, plateste si azi din greu creditele, dobanzile si celelalte angarale, insumand sute de milioane de dolari. Ministerul Finantelor refuza cu obstinatie sa faca publica suma uriasa, in dolari, pe care o plateste cu regularitate din buzunarul contribuabilului, in contul acestor datorii, neonorate de beneficiari. Nu de putine ori, astfel de credite au fost acordate chiar prin hotarari sau ordonante de guvern, promovate de cercuri interesate, din sfera afacerilor, dar si a oamenilor politici, deloc dezinteresati. Promotorii afacerii - fostii ministri Dinu Gavrilescu si Mircea Ciumara Afacerea "RAIF-TransChem" este rodul unui puternic lobby romano-american (sau viceversa) de pe vremea cabinetului Victor Ciorbea. De altfel, ea are la baza chiar o hotarare de guvern "special adoptata": HG nr. 686/4 noiembrie 1997. Prin aceasta, "RAIF este mandatata sa semneze contractele comerciale cu furnizorii pachetelor agricole, ai tehnologiilor si serviciilor - Case Corporation, Valmont Industries si TransChem Finance & Trade Corp, precum si contractele de imprumut cu Citibank NA-SUA". Deci, toti "actorii oficiali" ai afacerii sunt alesi din start si nominalizati in actul normativ adoptat de guvern. Cum era vorba nu de un program coordonat de guvern, ci de o afacere intre firme private (vanzatori de utilaje, detinatori de terenuri etc.), era nevoie de o derogare de la lege, pentru a acorda garantii guvernamentale. Ca urmare, "se autorizeaza Comitetul Interministerial de Garantii si Credite de Comert Exterior sa probeze garantarea integrala a creditului extern, in valoare de 160 milioane dolari SUA, acordat de Citibank NA-SUA, pentru achizitionarea unor pachete agricole, tehnologii si servicii" (subl. n.). RAIF trebuia sa ramburseze creditul "din fondurile incasate de la utilizatorii finali ai pachetelor agricole, pe baza contractelor comerciale de livrare a utilajelor", iar in baza derogarilor precizate, era autorizata "sa se asocieze cu furnizorii pachetelor agricole, ai tehnologiilor si serviciilor, formand societati comerciale cu personalitate juridica, in conditiile legii". Hotararea a fost contrasemnata de promotorii ei, ministrul Agriculturii, Dinu Gavrilescu, si ministrul Finantelor, Mircea Ciumara. Remes da "unda verde" , iar Muresan deturneaza utilajele Demararea acestei afaceri, care se va dovedi dezastruoasa, atat pentru detinatorii de pamant, cat si pentru statul roman, a cunoscut cateva sincope. Decebal Traian Remes, da "unda verde" garantiei de stat imediat dupa instalarea sa in fotoliul ministerial. Ca urmare, RAIF "trage" 80 milioane dolari, de la Citibank, iar TransChem aduce in tara utilajele. Apare insa un nou "obstacol": conform hotararii de guvern, Executivul urma sa adopte o noua decizie pentru scutirea de la plata taxelor vamale a acestor masini si echipamente. Cum acest lucru nu s-a mai intamplat, promotorii afacerii invoca o ordonanta de guvern care reglementa un acord intre guvernele Romaniei si SUA, pentru programe de asistenta economica si tehnica, desi contractul cu firma TransChem n-avea nici o legatura cu "programele de asistenta economica" din partea SUA. Taxele vamale au fost pur si simplu eludate. Nu usor de realizat se va dovedi si constituirea pachetelor agricole.Utilajele trebuiau achitate, pentru fiecare pachet agricol, in rate semestriale, din profitul realizat, incepand cu decembrie 1999, pana in iunie 2004, la sfarsitul celor cinci ani ele urmand sa ramana in proprietatea detinatorilor de pamant. Profitand de tergiversarea acestor aranjamente contractuale, noul ministru al Agriculturii, Ioan Avram Muresan, dispune folosirea in buna parte a utilajelor aduse din SUA, in... Insula Mare a Brailei, pe baza unor contracte de prestari servicii. In acest fel, din noi-noute, utilajele devin in scurta vreme second-hand, dar intra in valoarea pachetelor amintite la pretul initial (?!). In fine, in vara anului 1999, cele 85 de module se constituie si se trece la incheierea contractelor de asociere. Pe fir apare o firma-capusa cu sediul in Romania si asociati americani In ciuda prevederilor stipulate in hotararea de guvern, RAIF (ulterior SNIF) introduce "in ecuatie" o noua societate, si anume SC Trans Ag Production Company SRL, "de nationalitate romana", cu sediul in str. Popa Soare nr. 56, sector 2 Bucuresti, dar avand drept actionari compania (in fapt, un off-shore constituit special) T-Ag Limited, incorporata in Limasol Cipru si un numar de 11 persoane fizice, toate cu domiciliul in SUA. Aceasta firma, Trans Ag Production Company SRL, este introdusa in contractul de asociere dintre firma constituita de SNIF cu furnizorii de utilaje, si anume SC Agroserv Consult SRL (societate romana cu capital romano-american) si societatile detinatorilor de pamant, ca un al treilea partener in contract, avand denumirea de "Gerant". Ei bine, acest "gerant" preia "coordonarea, administrarea si exploatarea tuturor elementelor componente ale proiectului", inclusiv incasarea si achitarea catre SNIF a tuturor sumelor datorate de fiecare modul in parte. Potrivit contractului, profitul se impartea in felul urmator: cate 48 la suta "Gerantul" si "Primul asociat" (societatea detinatorilor de pamant, care intrau in asociere cu suprafetele respective, cladiri, anexe etc.) si 4 la suta "Al doilea asociat" (Agroserv Consult, care punea la dispozitie birourile de lucru, depozite pentru echipamente de irigatii si asigura, contra cost, apa necesara irigarii terenurilor, procedurile de import si vamuire a utilajelor etc. Tot "Gerantul" era "exclusiv raspunzator" cu vanzarea produselor de piata si "cu selectarea cumparatorului si stabilirea pretului". Contractul nu prevede, insa, un lucru esential, si anume: cine va returna creditul extern de 80 milioane dolari? Aceasta povara ramane in sarcina RAIF (ulterior SNIF). Statul si agricultorii romani cu ponoasele - americanii cu foloasele Pe fondul secetei care a afectat sudul Romaniei in anul 2000, dar si al nerespectarii programului de irigatii (au fost raportate ca irigate suprafete de teren care nu au vazut un strop de apa), toate obiectivele au fost ratate. Drept urmare, asociatiile detinatorilor de pamant nu au primit produsele sau banii cuveniti (ca sa nu mai vorbim de utilaje, care urmau sa le revina in final), SNIF nu a incasat, la randul ei, banii pentru utilajele livrate etc. Singurii care au profitat in urma acestei afaceri sunt "cipriotii" de la Trans Ag Production Company care nu numai ca si-au incasat o buna parte din banii conveniti, dar nu si-au onorat o prevedere contractuala (Art. 2.1.B.) extrem de importanta, si anume "asigurarea finantarii, estimata, in prezent, la 15 milioane dolari SUA, din surse proprii, in lei si valuta, pentru promovarea furniturilor si serviciilor necesare Proiectului". Incercarile noastre de a clarifica acest aspect s-au soldat cu esec, "administratorul firmei Trans Ag Production Company, dl. Greg Cunningham, nemaifiind in Romania" (?!). In schimb, am depistat pe parcursul investigatiei noastre un ciudat contract de imprumut, pentru o suma neprecizata ("valoarea totala nu va depasi 20 de milioane dolari" - asa scrie in contract), incheiat de Trans Ag Production Company si firma T-AG Limited, Cipru (actionar al Trans Ag...) la 15 septembrie 1999, care nu se stie daca a intrat vreodata in vigoare. In fine, consecinta cea mai grava este urmatoarea: atat in anul 2000, cat si in anul 2001, ratele la creditul extern de 80 milioane dolari au fost returnate nu de beneficiarii liniei de credit, ci de Ministerul Finantelor Publice. Din datele pe care le detinem reiese ca, numai in anul 2000, M.F. a platit in contul acestei garantii circa 13 milioane dolari, iar pentru comisioane bancare si de risc, aferente anilor '98 si '99, au fost platite circa 850.000 dolari anual. Dar, in ciuda insistentelor noastre, atat SNIF, cat si MF refuza sa comunice, cu exactitate, sumele platite de statul roman, in urma acestei extrem de dubioase inginerii financiare. In schimb, asociatiile detinatorilor de teren care au intrat in aceasta afacere ne asalteaza cu memorii peste memorii, in care arata ca au fost trasi pe sfoara, atat de SNIF, cat si de "ciprioti", ramanand si fara produse, si fara bani, si fara utilajele promise.