Administrarea fondurilor de pensii ar putea fi compromisă

Pe o piaţă care ar putea ajunge la un miliard de euro în trei ani, companiile nu se înghesuie, pentru că profitul întârzie să apară Varianta actuală a Legii pensiilor (Legea 23/2007)

Pe o piaţă care ar putea ajunge la un miliard de euro în trei ani, companiile nu se înghesuie, pentru că profitul întârzie să apară

Varianta actuală a Legii pensiilor (Legea 23/2007) nemulţumeşte societăţile de asigurări care ar putea refuza să intre în această piaţă, se arată într-un memoriu al Asociaţiei pentru Pensiile Administrate Privat din România (APAPR) adresat autorităţilor.

Deşi Allianz-Ţiriac a fost deja autorizată să administreze pensii private şi BCR Asigurări de Viaţă şi ING Asigurări de Viaţă se află în stadii avansate de autorizare, există încă societăţi care iau în calcul abandonul cursei pensiilor private. Asta după ce legea care reglementa domeniul a înjumătăţit comisionul anual de administrare până la 0,6% din active, faţă de 1,2% din active cât era prevăzut iniţial.

"Am reanalizat situaţia şi planul de afaceri după înjumătăţirea comisioanelor şi ne vom gândi dacă mai vrem sau nu să intrăm pe această piaţă", a declarat Emilia Bunea, director general adjunct la Interamerican. Nivelul comisioanelor a fost subiect de dispută între sindicate şi potenţialii administratori, votul legii pensiilor private obligatorii în Parlament dând câştig de cauză primei părţi. În plus, cheltuielile de administrare au fost atunci mutate din sarcina fondurilor de pensii (adică a contributorilor) în sarcina administratorului.

Crinu Andănuţ, director divizie pensii la Allianz Ţiriac, apreciază că în lege există unele aspecte care afectează funcţionarea unui sistem serios de pensii, care va avea pierderi mulţi ani de la lansarea sa, peste media de 3-5 ani cât e normal pentru recuperarea investiţiei unei afaceri. "Sperăm că organele abilitate o să ia în discuţie unele aspecte semnalate de APAPR.

Rentabilitate scăzută pentru asigurători

De asemenea, AIG, un alt furnizor global de pensii prezent şi în România, consideră că, "datorită experienţei acumulate, ştim cum trebuie să fie legea ca sistemul să funcţioneze. Foarte multe lucruri trebuie schimbate. De aceea - în ciuda intereselor individuale de afacere ale fiecărui potenţial administrator - firmele s-au reunit pentru un interes comun şi anume ca legea să asigure o reformă de succes", ne-a declarat Mihai Coca-Cozma, director operaţiuni AIG. Noua lege a pensiilor private prevede că rata minimă de rentabilitate va fi stabilită în fiecare an de către CSSPP şi nu descrie mecanismul de calcul al acesteia. În practică, este posibil ca modul de determinare a ratei minime de rentabilitate să se modifice de la an la an. Acest lucru creează incertitudini pentru societăţile de pensii care administrează contribuţiile participanţilor şi va avea ca efect politici de investiţii excesiv de rigide, ceea ce înseamnă rentabilităţi mai scăzute, şi, prin urmare, pensii mai mici. Legea 23/2007 mai include o prevedere prin care societăţile de pensii trebuie să atingă o rată minimă de rentabilitate în investirea activelor fondurilor de pensii private. Dacă rata minimă de rentabilitate nu este atinsă în patru semestre consecutive, societatea îşi va pierde autorizaţia de funcţionare. Pieţele pilonului 2 şi 3 de pensii sunt pieţe pe care se poate activa în mod eficient, pentru administrator şi pentru participant, numai dacă există un volum suficient de participanţi, combinat cu o bază de costuri ţinută sub control.

O administrare comună reduce costurile gestionării fondurilor de pensii, aspect cu impact ce va fi resimţit direct de către participanţi.

Motive de retragere de pe piaţa pensiilor:

- procentul contribuţiilor nu a fost schimbat, rămânând la un nivel care va duce la ineficienţă şi un nivel mic al pensiei private;

- limitele maxime pentru comisioanele administratorilor au fost scăzute la un nivel care face imposibilă administrarea profitabilă a pensiilor private de către orice parte interesată;

- legea este neclară în ceea ce priveşte modalitatea de intrare pe piaţa pensiilor private, complicând acest proces;

- modul în care a fost redefinită rata de rentabilitate minimă creează riscuri şi incertitudini considerabile pentru sistemul de pensii private;

- perioada de aderare a participanţilor a fost scurtată inacceptabil (de la 6 la 4 luni).

Opinia specialistului

Printr-o lege de esenţă populistă, cum este cea a pensiilor obligatorii, statul nu face altceva decât să forţeze mâna multinaţionalelor să intre în sistem, convins fiind de faptul că firmele străine au suficienţi bani să suporte pierderi atât timp cât va fi nevoie. Reducerea comisioanelor din contribuţii, încărcarea administratorului cu taxe care în mod normal aparţin fondului, procentajul mic de participare la sistem sunt câteva exemple. O strategie de acest tip n-a fost însă aplicată nicăieri în lume. Este una tipic românească, şi n-are nicio legătură cu realitatea. Dacă multinaţionalele vor refuza să intre în sistem, pentru că la noi, comparativ cu alte ţări, businessul cu pensii private nu poate deveni rentabil, atunci gradul de siguranţă financiară a pieţei va scădea, concurenţa va fi mult diminuată, aportul de know-how de pe pieţele cu tradiţie va fi aproape inexistent. Cine va rămâne pe piaţă? Firme care învaţă acum abc-ul pensiilor private? "Băieţi inteligenţi" de tip SAFI sau FNI? În domeniul pensiilor se spune că atunci când îţi alegi compania de administrare trebuie să ai grijă ca aceasta să "trăiască" mai mult decât tine. În România, trebuie să ai grijă ca ea să moară înainte de a apuca să administreze ceva.