EXCLUSIV Videanu anunţă că a doua centrală nucleară a României va fi construită de francezi

Relaţiile de prietenie energetică dintre România şi Franţa se vor intensifica în următorii ani pe palierul nuclear. Dacă, până acum, după anunţul României privind intenţia de construire a unei a doua centrale nucleare, francezii ne dădeau târcoale pentru a primi acest contract, a venit vremea ca România să ceară ajutorul Franţei, în ideea urgentării proiectului.

Cu ocazia unei vizite efectuate la Paris la începutul lunii iunie, ministrul Economiei, Adriean Videanu, a cerut companiei franceze Areva, cel mai mare constructor de centrale nucleare din lume, să aleagă amplasamentul optim pentru noua unitate din România, pe care să o şi construiască.

„Avem nevoie de expertiza specialiştilor francezi legat de studiul de amplasament. Pe lângă evaluarea pe care am făcut-o noi, avem nevoie să validăm aceste studii în raport cu partenerii francezi, apoi să încercăm să constituim o companie de proiect care să ducă la realizarea pool-ului investiţional pentru cea de-a doua centrală nucleară", a declarat Videanu, într-un interviu acordat ziarului „Adevărul".

Aceasta a explicat că vor fi puse la dispoziţia reprezentanţilor Areva informaţiile preliminare pe care le deţin autorităţile române privind posibilele amplasamente, urmând ca specialiştii francezi să stabilească poziţionarea optimă pentru noua unitate producătoare de energie.

Întrebat dacă acest lucru înseamnă, automat, că Areva va fi compania care va construi centrala, ministrul nu a dat un răspuns direct, însă a arătat că România este cea care are nevoie de specialiştii francezi. „Areva este unul din integratorii de tehnologie, de fapt singurul european, de aceea expertiza pe care dânşii o au şi ne-o pot pune la dispoziţie poate fi foarte utilă autorităţilor române pentru a lua decizia corectă", a fost replica ministrului.

Acesta a mai spus că a purtat discuţii în acest sens, la Paris, şi cu ministrul Energiei, Jean Louis Borloo, dar şi cu reprezentanţii grupului GDF-Suez, companie pe care a numit-o potenţial investitor şi pentru cea de-a doua centrală nucleară, după implicarea acesteia în realizarea reactoarelor 3 şi 4 de la Cernavodă.

În domeniul energiei nucleare, amplasamentul centralei şi tehnologia folosită sunt dependente. Astfel că există două variante de dezvoltare a unui proiect nuclear: fie statul alege un amplasament, iar producătorii de tehnologie participă dacă echipamentele se pretează la acea locaţie, fie producătorii de tehnologie aleg amplasamentele optime pentru echipamentele pe care le produc. România a ales cel de-al doilea model pentru proiectul noii centrale nucleare din ţară.

Relaţii la cel mai înalt nivel

Apropierile dintre Franţa şi România în domeniul energetic sunt binecunoscute. În februarie 2008, în urma unei vizite la Bucureşti a preşedintelui francez, Nicolas Sarkozy, care a avut discuţii bilaterale cu Traian Băsescu, oficialii Areva declarau în presa internaţională că vor construi noua centrală din România. Unitatea ar putea avea o capacitate de până la 3.000 de MW, ceea ce înseamnă că valoarea proiectului se va apropia de 10 miliarde de euro.

Spre comparaţie, reactoarele 3 şi 4 de la Cernavodă, care vor avea în total 1.400 de MW, sunt estimate la patru miliarde de euro. În ceea ce priveşte proiectul realizării reactoarelor 3 şi 4 de la Cernavodă, cea mai mare investiţie de până acum din România, ministrul a arătat că acordul final dintre cei şapte investitori pentru continuarea proiectului va fi semnat până la finele anului, în contextul în care statul îşi va diminua particpaţia de 51% pe care o deţine în prezent în compania care dezvoltă proiectul.

Bătălia de la Cernavodă

Potrivit lui Videanu, ceilalţi şase investitori privaţi din proiect (Iberdrola, GDF-Suez, Enel, CEZ, ArcelorMittal şi RWE, care au 9% sau 6% din compania de proiect) abia aşteaptă să preia participaţia la care va renunţa statul, iar unii dintre ei şi-au manifestat interesul de a-şi majora chiar şi nelimitat deţinerea. Întrebat dacă este posibil ca un singur investitor privat să aibă 51% din proiect, ministrul a răspuns: „Sincer, nu cred, dar depinde de interesul pe care îl are fiecare. Conceptul este acela al parteneriatului şi e greu să cred că poate exista un parteneriat când cineva are 51%".

Programul nuclear al României

Reactoarele 3 şi 4 de la Cernavodă ar trebui finalizate până în 2017, iar realizarea celei de-a doua centrale nucleare este prognozată pentru decada 2020-2030. Potrivit evaluărilor de până acum, cele mai bune amplasamente ar putea fi în Transilvania, în bazinul Someşului, Oltului sau Mureşului.

Ce a mai spus Videanu despre:

Participarea României în proiectul South Stream: decizia va fi luată la finele anului, după finalizarea studiului de fezabilitate. Acordurile semnate recent de Rusia şi Bulgaria în acest sens au o dimensiune politică foarte importantă, însă pot previziona o decizie strict comercială şi economică.

Strategia energetică a României pe care o pregăteşte ministerul: va fi o lege agreată de întreaga clasă politică, astfel încât să poată fi aplicată pe termen lung.

Cele două noi companii energetice: Videanu speră ca înfiinţarea lor să fie posibilă în acest an, deşi este întârziată de mai multe acţiuni în instanţă. Acest decalaj ameninţă securitatea energetică a României, pentru că multe termocentrale nu au bani pentru investiţiile de mediu şi riscă să fie închise în curând.

Conducta Arad-Szeged: va fi inaugurată în septembrie, pentru ca la eveniment să fie prezent şi comisarul european pentru energie. Întrebat dacă va veni gaz mai ieftin din Vest, Videanu spune zâmbind că vom avea parte de o supriză plăcută în acest sens la inaugurare.

Rafinăria Arpechim, pe care Petrom a scos-o la vânzare, s-ar putea întoarce în posesia statului, pentru a forma, împreună cu Oltchim, un complex petrochimic, care ar urma să preceseze ţiţei caspic. Oltchim deja discută cu fonduri de investiţii implicarea acestora în proiect.

Interviul integral:

Reporter: În ce stadiu este revizuirea strategiei energetice a României şi care va fi principala modificare?

Adriean Videanu: Principala modificare a strategiei energetice vizează contextul regional şi nu cel naţional. Până acum, întreaga strategie energetică a României a vizat graniţele naţionale. Având în vedere că unul dintre cele mai importante bunuri ale Uniunii Europene este piaţa unică, evident că România trebuie să-şi canalizeze noua strategie energetică în context regional. Cea de-a doua dimensiune sunt provocările legate de schimbările climatice, care trebuie să reprezinte un suport fundamental pentru revizuirea strategiei energetice.

În al treilea rând, spre deosebire de ce s-a întâmplat până acum când strategia energetică era subiectul unei hotărâri de guvern, de data aceasta vreau să-i dau dimeniunea unei legi. Pe lângă discuţiile cu specialiştii şi consultanţii, vreau să implic toate formaţiunile politice parlamentare, în ideea de a participa la o strategie energetică pe un termen lung.

Prin ce au suferit strategiile energetice până acum: ele se făceau de la un ciclu electoral la celălalt, iar dacă în interiorul unui ciclu electoral un guvern se schimba, conform legii în termen de şase luni de la instalarea unui guvern trebuie să vii cu o nouă strategie energetică, ceea ce este o nebunie. Nu poţi face strategia energetică a unei ţări nu pe patru ani, nu pe cinci ani, dar erau situaţii în care din doi în doi ani, la schimbarea unui guvern, trebuia să vii cu o nouă strategie energetică, ceea ce este complet depăşit. Cu alte cuvinte, este o strategie energetică pe termen lung, care într-adevăr să-şi atingă priorităţile naţionale.

Rep: Pentru câţi ani?

A.V.: Eu mizez undeva pe 20 de ani.

Rep: Ce se întâmplă cu cele două noi companii energetice şi ce înseamnă această întârziere a înfiinţării lor?

A.V.: Din păcate, obiecţiile făcute de intervenienţi legate de înregistrarea la registrul comerţului, pe baza principiului accesului la justiţie al fiecărui cetăţean din această ţară, într-adevăr întârzie înfiinţarea companiilor. Părerea mea este că este absolut nejustificată opoziţia, dar asta este, aşteptăm decizia instanţelor.

Rep: Deci nu aveţi un termen.

A.V.: Nu avem un termen, dar eu mizez pe faptul că până la sfârşitul anului vom reuşi să rezolvăm în instanţă aceste probleme, altfel vom avea mari probleme legate de asigurarea securităţii energetice a României. Nu trebuie să uităm faptul că România are, prin tratatul de aderare la Uniunea Europeană, angajamente de conformare a instalaţiilor mari de ardere la exigenţele de mediu, ceea ce nu se întâmplă în momentul de faţă. Pe urmă, România are nevoie să-şi restructureze producţia de energie pe principiul ordinului de merit, care ar fi principala preocupare a celor două companii. Şi, nu în cele din urmă, apariţia sectorului privat în zona producţiei de energiei. Petrom e deja pregătit anul viitor în martie să intre pe piaţa de energie cu 860 de MW putere instalată, ceea ce va crea premisele unei competiţii reale.

Trebuie menţionat aici că avem în vedere, ceea ce este foarte important pentru cei care vor să investească în producţia de energie, avem în vedere privatizarea managementului celor două companii naţionale energetice şi listarea lor pe bursă, astfel încât pe de o parte, să creăm interesul pentru piaţa de capital din România, dar şi ca piaţa de capital să devină un instrument de finanţare a celor două companii în proiectul investiţional ambiţios pe care îl au.

Rep: Vor putea fi listate la bursă anul viitor?

A.V.: Depide de momentul înregistrării. Ca să putem face un prospect de emisiune, va trebui să avem un istoric al celor două companii de cel puţin şase luni.

Rep: În legătură cu investitorii privaţi, după boomul de investiţii din zona energetică din ultimii ani, se pare că se dă startul retragerii lor, de exemplu CEZ s-a retras de la Galaţi, Edison de la Craiova, există şi o problemă pe care bănuiesc că o ştiţi cu a doua parte a parcului eolian al CEZ, cea de la Cogealac. Ce faceţi pentru a păstra investitorii, care se plâng că nu există un cadrul legislativ coerent?

A.V.: Să le luăm punctual. CEZ-ul este o problemă de strategie investiţională a lor, din câte am înţeles ei preferă să investească mai mult în Cehia. Iar pe ceea ce înseamnă regenerabile, într-adevăr amânarea modificării Legii 220, cât şi nevalidarea de către Comisia Europeană a schemei de ajutor de stat care este transmisă, sigur că a creat o aşteptare.

Totuşi, nu sunt probleme, unii poate şi din cauza conjuncturii de criză renunţă temporar la a face investiţii, dar au apărut alţi investitori interesaţi de alte proiecte. Sunt investitori chinezi la Rovinari, investitori japonezi la Paroşeni. E o dinamică în piaţa investiţiilor, nu trebuie să fii cantonat într-un singur potenţial investitor. Pe piaţa de regenerabile, ştiţi bine că vine Iberdrola cu un parc eolian foarte mare, mai sunt investitorii portughezi care au şi ei un parc de 800 de MW, deci unii renunţă, alţii apar.

Rep: Ce se întâmplă cu proiectul reactoarelor 3 şi 4? Am înţeles că sunt probleme...

A.V.: Absolut deloc. Suntem în graficul stabilit iniţial. Există într-adevăr o preocupare în momentul de faţă legată de acordul investiţional care trebuie semnat până la 25 septembrie. Dacă nu vom reuşi până atunci, părţile au consfinţit de comun acord prelungirea până la sfârşitul anului, astfel încât să luăm cele mai bune decizii din punct de vedere investiţional. Aceasta şi în contextul potenţialei decizii a statului român de a-şi reduce participaţia la grupurile 3 şi 4, pe de o parte pentru a crea competiţia în sectorul privat de producţie de energie, pe de altă parte, în situaţia crizei, statul român nu are resursele financiare pentru a susţine un program investiţional atât de mare.

Rep: Care este cel mai mic procent pe care l-ar putea păstra statul?

A.V.: Greu de spus, pentru că acesta va fi rezultatul unor evaluări care se vor face şi, bineînţeles, al interesului pe care partenerii din acest proiect îl manifestă.

Rep: Şi-au manifestat până acum acest interes?

A.V.: Da. Vă pot spune, fără să dau nume, că investitorii şi-au manifestat dorinţa de a-şi creşte procentul deţinut în această investiţie a grupurilor 3 şi 4.

Rep: Au spus şi la cât?

A.V.: Nelimitat.

Rep: E posibil ca un singur investitor să aibă 51%? Vorbim de cei privaţi.

A.V.: Sincer, nu cred, dar depinde de interesul pe care îl are fiecare. Dar nu cred, în momentul de faţă. Conceptul este acela al parteneriatului şi e greu să cred că poate exista un parteneriat când cineva are 51%.

Rep: Ce aţi discutat când aţi fost în Franţa la începutul lunii iunie cu oficialii francezi şi cu reprezentanţii companiei Areva despre a doua centrală nucleară din România?

A.V.: A fost o manifestare internaţională sub auspiciile preşedintelui Franţei legat de energia nucleară, unde am prezentat atât proiectul reactoarelor 3 şi 4, cât şi intenţia realizării unei noi centrale nucleare şi am discutat cu potenţialul furnizor european de tehnologie Areva, cât şi cu ministrul Borloo (n.r. ministrul francez al Energiei şi Dezvoltării Durabile), cu potenţialii investitori, cum ar fi Gaz de France din acest punct de vedere. Ideea este ca din punctul de vedere al oportunităţii să avem o decizie cât mai repede cu putinţă legat de cea de-a doua centrală nucleară. Avem nevoie de expertiza specialiştilor francezi legat de studiul de amplasament, pe lângă evaluarea pe care noi am făcut-o, avem nevoie să validăm aceste studii în raport cu partenerii francezi, apoi să constituim o companie de proiect care să ducă la realizarea pool-ului investiţional pentru cea de-a doua centrală nucleară.

Rep: Adică există deja nişte evaluări privind studiul de amplasament şi Areva să reconsidere...

A.V.: Corect. Noi avem un prestudiu de amplasament făcut de autorităţile noastre, e vorba de Agenţia Nucleară şi de CNCAN, aceste studii de locaţii pot fi puse la dispoziţia partenerilor francezi ca, pe baza expertizei pe care o au, să încercăm să le validăm şi să stabilim definitiv o locaţie din acest punct de vedere.

Rep: Aceasta înseamnă că Areva va participa automat la construirea centralei, din moment ce ei îşi aleg amplasamentul?

A.V.: Ştiţi ce se întâmplă... Areva este unul din integratorii de tehnologie, de fapt singurul european, de aceea expertiza pe care dânşii o au şi ne-o pot pune la dispoziţie poate fi foarte utilă autorităţilor române pentru a lua decizia corectă.

Rep: Cum caracterizaţi relaţiile energetice cu Rusia din prezent?

A.V.: (pauză de 8 secunde) Aş spune că sunt... Din punctul meu de vedere, sunt într-o evoluţie bună, adică am avansat destul de mult în discuţia cu Gazprom legat de constituirea societăţii mixte Romgaz-Gazprom care să valorifice depozitele de înmagazinare în România, cât şi investiţiile în sistemul energetic.

Rep: Discuţiile pe această temă durează de atâţia ani...

A.V.: Da. În octombrie le vom finaliza, părerea mea. Undeva în toamnă, când va veni preşedintele Miller (n.r. Alexei Miller, preşedintele Gazprom). Suntem foarte aproape, proiectul a ajuns la maturitate. Vreau să ştiţi că proiectele energetice nu sunt proiecte care se pot rezolva într-un an, doi. Comportă discuţii foarte lungi, o analiză foarte atentă şi trebuie să ai răbdare şi înţelegere.

Rep: Ce înseamnă pentru România faptul că Rusia şi Bulgaria au semnat săptămâna trecută acel acord pentru South Stream?

A.V.: Vreau să spun din capul locului că România nu este în competiţie cu Bulgaria. Din contră, România consideră foarte util un parteneriat cu Bulgaria pentru toate proiectele energetice pe care le putem dezvolta pe culoarul sudic. De aceea, eu salut semnarea acordului între Rusia şi Bulgaria, din perspectiva potenţialelor parteneriate pe care România le poate face cu Bulgaria. Pot fi proiecte la care să participăm împreună, pot fi proiecte la care să participe Bulgaria, pot fi proiecte în care participă România, nu avem niciun fel de problemă. Foarte important este să fim complementari şi să avem o atitudine cooperantă pentru toate proiectele de pe culoarul sudic.

Rep: Deci mai poate fi România parte a South Stream?

A.V.: Deocamdată, din câte ştiu eu, nu există un studiu de fezabilitate final. Cel puţin pe baza discuţiilor pe care le-am avut cu preşedintele Miller, am înţeles că spre sfârşitul anului se va finaliza studiul de fezabilitate pentru proiectul South Stream. Partea rusă este deţinătoarea acestor informaţii, probabil când vom avea întâlnirea din toamnă la Bucureşti vom şti mai multe legat de evoluţia acestui proiect.

Rep: Nu aţi vorbit cu ei după semnarea acordului cu Bulgaria?

A.V.: Nu, n-am vorbit. Suntem în contact la nivel de tehnicieni legat de evaluarea finală a depozitelor, cele nouă pe care le avem în evaluare cu Romgaz. Am stabilit acea întâlnire în toamnă, cu acea ocazie vom discuta detalii.

Rep: Din moment ce studiul de fezabilitate nu este gata, astfel încât să fie luată o decizie economică, înseamnă că aceste acorduri Rusia-Bulgaria sunt de natură politică?

A.V.: Da, aceste acorduri au o dimeniune politică foarte importantă. Ele în schimb pot previziona şi o decizie strict comercială şi economică. Pe baza unor acorduri politice, cel care este iniţiatorul unui proiect poate să-şi stabilească variantele, alternativele, pentru realizarea studiului de fezabilitate. Sigur, de exmplu, Gazprom n-ar putea să facă studiul de fezabilitate a unui proiect care să treacă prin Austria fără să aibă un acord din partea ţării respective, de aceea ştiţi că şi noi avem o înţelegere la nivel Transgaz-Gazprom, astfel încât să le punem la dispoziţie toate datele relevante pentru a-şi finaliza studiile.

Rep: În cazul în care conducta principală va trece prin Bulgaria, la noi este posibil să vină o ramificaţie?

A.V.: Aş specula, neştiind exact care este traseul sau cum este fezabil proiectul, aş specula dacă aş face aprecieri.

Rep: Şi presa internaţională a fost uimită de ultimele evoluţii din acest proiect. Acum o lună toată lumea scria „România a înlocuit Bulgaria", acum scriu toţi „Bulgaria a înlocuit România"...

A.V.: Eu n-aş lua ca un lucru de căpătâi nici o variantă, nici cealaltă. Eu zic că e bine să aşteptăm decizia finală, a studiului de fezabilitate, care este singurul care poate releva care este soluţia.

Rep: Dar sunteţi sigur că acest proiect se vrea realizat?

A.V.: La această întrebare vă pot răspunde doar cei care au iniţiat acest proiect.

Rep: După vizita din Rusia (n.r. la mijlocul lunii iunie), aţi venit cu anunţul că a scăzut un pic preţul gazelor importate prin intermediul Wintershall. De ce? Are vreo legătură cu conducta Arad-Szeged?

A.V.: Nu, a fost o coincidenţă de moment. Am discutat cu domnul preşedinte Miller şi mi-a reconfirmat disponibilitatea Gazpromului ca, odată cu finalizarea contractelor bilaterale în care Gazprom are interese şi în Wintershall şi în Imex, de a avea un contract deschis, direct, între Gazprom şi Romgaz. Am discutat şi cu WIEE necesitatea reducerii preţului gazelor, este o relaţie strict comercială. Aş putea spune că a fost un moment important la nivelul disponibilităţii de a discuta preţul gazelor, care până atunci era într-o formulă rigidă, fixă.

Totuşi, eu cred că deschiderea, probabil în septembrie, a conductei Arad-Szeged... S-a amânat acest moment nu din raţiuni tehnice, ci politice, pentru că am vrea la această deschidere să vină şi comisarul european, domnul Oettinger, şi probabil va fi în septembrie, vom stabili împreună momentul, pentru că într-adevăr este un eveniment, este conectarea sistemului nostru naţional de transport al gazelor la sistemul european, ocazie cu care sigur se vor crea premisele ca România să aibă şi alternative la gazul rusesc, adică gaz pe care îl putem aduce de pe piaţa europeană, de pe piaţa spot, de pe piaţa reglementată.

Rep: Ce se va întâmpla cu preţul gazelor după ce vom importa gaze prin conducta Arad-Szeged? Am înţeles că există cantităţi mari de gaze libere în Vest şi în Ungaria, care sunt la un preţ mai mic decât cel la care importăm noi din Rusia.

A.V.: Sper ca, cu ocazia inaugurării oficiale a conductei Szeged-Arad, să avem cu toţii o supriză plăcută din acest punct de vedere.

Rep: Adică vor veni gaze mai ieftine?

A.V.: (zâmbeşte) Vom vedea atunci.

Rep: Ce se va întâmpla când se va putea exporta gaz prin această conductă? Romgaz şi Petrom abia aşteaptă să exporte gaze.

A.V.: Deocamdată sensul de curgere este dinspre Ungaria spre România, vom studia posibilitatea tehnică în timp, aşa ar fi corect, ca interconectarea să fie în ambele sensuri.

Rep: Ce se va întâmpla când vom epuiza gazele de producţie internă, în 10-12 ani?

A.V.: Ce vor face ceilalţi care au gaze? Deocamdată vom avea o producţie constantă în următorii ani. Romgaz investeşte şi va investi destul de mult în explorare şi exploatare. Chiar acum avem informaţii foarte bune legat de anumite zone pe care le explorăm. La momentul potrivit vă voi da toate informaţiile. S-ar putea să avem anul acesta informaţii bune şi promiţătoare din această perspectivă, în România.

Rep: Exista un plan al ministerului de înfiinţare a unui complex petrochimic Rafo-Oltchim-Arpechim. Ce se mai întâmplă cu acest proiect? Arpechim este de vânzare...

A.V.: Rafo nu. Ideea a fost că statul vrea să dea garanţii şi la Oltchim şi la Rafo. Produsele lor sunt complementare, iar statul, indiferent de forma de proprietate, trebuie să gândească , prin acordarea unor garanţii de stat, stimularea unui ansamblu economic care să aibă efect de multiplicare asupra economiei naţionale. Vorbim de Rafo, o entitate privată separată, dar care merită să fie sprijinită de stat prin garanţii.

În ceea ce înseamnă Oltchim, putem vorbi de un amsamblu economic care cuprinde partea de petrochimie de la Arpechim, CET Govora, partea de sare de la Ocnele Mari din Salrom, dar şi partea de rafinare de la Arpechim. Ar fi un ansamblu petrochimic extrem de important care merită să fie sprijinit de statul român prin garanţii de stat.

Rep: Cât de avansat este acest proiect?

A.V.: Anvergura lui este una foarte mare. Proiectul este demarat în momentul de faţă. Din această perspectivă, conducerea Oltchim are discuţii cu fonduri de investiţii importante care ar dori să investească într-un astfel de proiect extrem de important. Rămâne să monitorizăm pas cu pas evoluţia unui astfel de proiect.

Rep: De unde va proveni ţiţeiul?

A.V.: Ştiţi că un proiect la fel de important este Pan European Oil Pipeline, PEOP, (n.r. oleoduct prin care petrolul caspic va fi transportat în Europa prin România) având în vedere disponibilitatea autorităţilor azere şi kazahe care doresc să disponibilizeze o cantitate importantă de ţiţei la Marea Neagră. Cred că din această perspectivă România poate să reprezinte o oportunitate pe relaţia de transport de ţiţei către Italia, către Trieste, dar şi să valorifice prin procesare în ansamblul economic de care am vorbit o parte din cantitatea de ţiţei pe care cele două ţări l-ar putea disponibiliza.

Rep: Dar proiectul oleoductului este blocat de mai mult timp...

A.V.: Aşa cum vă spuneam, sunt conjuncturi economice care se schimbă. În momentul de faţă există un interes pentru PEOP. Dacă a fost o perioadă de timp când a fost îngheţat, în acest moment există interes pentru dezvoltarea lui.

Rep: Care este stadiul proiectului AGRI (n.r. prin care gazele lichefiate azere vor fi transportate în Europa prin România)? Aveţi ceva în plan pentru perioada imediat următoare?

A.V.: Da. Suntem în perioada de înfiinţare a companiei de proiect. Sper ca până la sfârşitul lunii august să avem compania de proiect înfiinţată. În septembrie, probabil la Baku, va fi o reuniune a şefilor celor trei state (n.r. România, Georgia, Azerbaidjan) pentru o declaraţie politică de susţinere a acestui proiect. Imediat după această declaraţie de susţinere, vor începe demersurile tehnice de realizare a studiului de fezabilitate integrat de către compania de proiect, astfel încât anul viitor să creăm premisele constituirii grupului de investitori pentru dezvoltarea acestui proiect.

Rep: Toamna trecută, când s-a luat decizia de a scoate din componenţa celor două companii energetice filialele de stat ale Electrica, exista un proiect al OPSPI privind privatizarea lor prin vânzarea a 51% către un investitor strategic. Se va merge în continuare pe această variantă?

A.V.: Deocamdată nu. Electrica doreşte să-şi consolideze structurile teritoriale şi în momentul de faţă avem în vedere doar privatizarea participaţiilor minoritare pe care le avem în filialele deja privatizate. Electrica are nevoie să investească în zona în care îşi desfăşoară activitatea în momentul de faţă, iar ceea ce noi credem că poate să reprezintă o modalitate de privatizare eficientă este piaţa de capital. Este cea mai transparentă modalitate de privatizare pe care a cunoscut-o, ca să spun aşa, omenirea până în momentul de faţă. Pe de altă parte, avem nevoie să ne încurajăm propria piaţă de capital în ideea de a o transforma într-un instrument de finanţare a economiei naţionale. De aceea, tot ce intenţionăm să privatizăm în momentul de faţă încercăm să o facem într-o manieră cât mai transparentă pe piaţa de capital.