ANALIZĂ: deciziile summitului UE de la finele lunii iunie, pe înţelesul tuturor

La finele lunii iunie a avut loc la Bruxelles Summit-ul de vară al Uniunii Europene. Percepţia cu privire la riscul investiţional în statele Uniunii Europene se menţin ridicate, primele de risc ale ţările europene fiind, în general, cu 50% peste nivelul din vara anului 2011). Există însă şi motive de optimism. 

Practic, pe parcursul ultimelor săptămâni pieţele financiare au retestat din nou soliditatea Uniunii Monetare în Europa, presionând autorităţile responsabile cu implementarea politicilor macroeconomice în Uniunea Europeană să implementeze noi măsuri pentru contracararea crizei datoriilor suverane.

Spania ajunsese la un cost de finanţare peste pragul de 7%, nivel la care Grecia, Irlanda sau Portugalia au solicitat susţinere financiară internaţională. Totodată, statul iberic se confruntă şi cu o criză a sectorul financiar-bancar, fenomenul run on the bank determinând autorităţile să solicite un pachet de susţinere a acestui sector.

Ce trebuie să ştim despre rezultatele summit-ului?

Deciziile acestui Summit au fost considerate de bun augur de către pieţele financiare internaţionale. Moneda unică europeană s-a apreciat în raport cu dolarul, indicii bursieri au consemnat creşteri importante, iar costul finanţării statelor s-a diminuat. Putem spune că Summit-ul a reuşit să tempereze preocupările pieţelor financiare cu privire la sustenabilitatea Uniunii Monetare Europene. Rămâne de văzut pentru cât timp, dat fiind faptul că factorii de risc se menţin la cote ridicate, prin prisma vulnerabilităţilor cu care se confruntă mai multe state europene.

Principala surpriză pozitivă a Summit-ului pentru pieţele financiare a constat în decizia de finanţare a sistemului bancar direct din fondurile europene de stabilizare. Cu alte cuvinte, sarcina guvernelor europene în ceea ce priveşte stabilitatea financiară se reduce în intensitate, aceasta trecând gradual spre responsabilitatea Uniunii Europene (prin intermediul Băncii Centrale Europene – jandarmul stabilităţii financiare).

De asemenea, aceste fonduri de stabilizare vor putea fi utilizate pentru cumpărarea de titluri guvernamentale emise de ţările europene, decizie importantă, în special pentru momentele caracterizate prin intensificarea volatilităţii pe pieţele financiare. Detaliile tehnice ale acestor decizii vor fi stabilite în perioada imediat următoare. Aparent, s-ar putea spune că statele Europei de Sud, care se confruntă cu o stare critică a finanţelor publice (cu consecinţe nefavorabile şi pentru sistemul financiar-bancar), au obţinut o victorie importantă la acest Summit.

Primele semne de întrebare.

În realitate, trebuie menţionat faptul că dimensiunea Mecanismului European de Stabilizare nu a fost modificată. Cu alte cuvinte, dacă pieţele financiare vor continua presiunile la adresa statelor cu o pondere importantă în Zona Euro (Italia şi Spania) acest Mecanism, în forma actuală, ar putea deveni insuficient. Totodată, faptul că băncile trec treptat în sarcina Băncii Centrale Europene presupune o aliniere a acestora la norme comune de disciplină. Prin urmare, am putea asista la o reducere a capacităţii băncilor de a finanţa statele, printr-un grad superior de reglementare.

Cu alte cuvinte, deşi pare o degrevare pentru statele cu probleme acute de natură macro-financiară, decizia ca băncile să fie finanţate direct din Mecanismul de Stabilizare poate determina la un moment dat un acces mai dificil la finanţare. Practic, se poate interpreta că, în realitate, Germania şi-a impus din nou punctul de vedere, statele rămân în continuare responsabile cu ajustarea şi implementarea reformelor structurale.

Mai mult ca oricând, am putea asista la presiuni din partea pieţelor pentru disciplina macroeconomică a statelor, mai ales în contextul în care „peer-pressure” şi-a demonstrat limitele în cadrul Uniunii Europene. Deciziile par logice, cineva trebuie să disciplineze politicile macroeconomice naţionale, iar dacă „peer-pressure” este ineficient, atunci pieţele vor trebui să joace acest rol.

Creşterea economică în prim-plan: 120 de miliarde de euro

Concomitent, în cadrul Summit-ului a fost adoptat „Compactul pentru creştere economică şi locuri de muncă”. Această decizie nu surprinde, fiind anunţată încă de la Summit-ul interimar din luna mai. Acest „Compact” întăreşte practic ideile din „Strategia Europa 2020” şi propune un program de finanţare de aproximativ 120 mld. euro, prin intermediul majorării capitalului Băncii Europene de Investiţii, a emisiunilor de obligaţiuni pentru proiecte de anvergură în domenii strategii (energie, transport, infrastructură IT), dar şi a fondurilor structurale (neutilizate).

Programul acordă prioritate inovării şi creşterii competitivităţii companiilor mici şi mijlocii, refacerii potenţialului economic, creării de locuri de muncă (în special în rândul tinerilor), combaterii sărăciei, susţinerii grupurilor sociale vulnerabile şi sustenabilităţii sistemelor de pensii.

„Compactul” propune, printre altele, implementarea accelerată a măsurilor din Strategiile Naţionale privind locurile de muncă, modernizarea administraţiei publice, realizarea Pieţei Unice Digitale până în 2015, realizarea Pieţei Energetice Unice până în 2014, susţinerea mobilităţii forţei de muncă, promovarea comerţului internaţional şi asigurarea stabilităţii financiare.

Per ansamblu se poate spune că acest „Compact” complementează Pactul Fiscal (instrumentul adoptat la începutul anului curent pentru a asigura stabilitatea finanţelor publice în rândul economiilor europene).

Cu toate acestea, trebuie menţionat faptul că majoritatea acestor măsuri par extrem de ambiţioase dacă ţinem cont de ritmul redus cu care sunt implementate reformele în rândul economiilor europene. Măsurile propuse sunt normale în contextul global caracterizat prin intensificarea concurenţei între economii. Rămâne însă de văzut în ce măsură şi cu ce viteză pot fi implementate astfel de măsuri de către ţările europene.        

Care sunt concluziile?

Summit-ul constituie un pas înainte spre calea Uniunii Bancare şi a disciplinei impusă de pieţe. Dar Summit-ul nu a tratat aspecte economice fundamentale pentru starea critică a mai multor state membre: problema divergenţei reale şi a şocurilor asimetrice, care riscă să devină permanente.

Practic, Germania şi-a impus din nou punctul de vedere, chiar dacă poate de o manieră tacită. Sistemul financiar-bancar privat din statele europene se poate salva prin finanţare europeană directă şi prin supravegherea directă a Băncii Centrale Europene.

Iar comportamentul statelor membre va fi disciplinat de către piaţă. Cu alte cuvinte, creşte responsabilitatea liderilor politici naţionali pentru realizarea reformelor. Atenţie însă la presiunile populaţiei în aceste state.

Prin aceste decizii ale Summit-ului creşte, după părerea mea, probabilitatea convulsiilor sociale, îndeosebi în statele cu importante dezechilibre macro-financiare, în care ajustarea constituie un proces foarte dificil, aproape imposibil.