ANALIZĂ: Austria frânează creditarea în Europa de Est. Ce-i aşteaptă pe români?

Austria menține limitarea exportului de capital. Pentru România impactul este unul negativ, dar nu neapărat sever.

Autoritățile de reglementare naționale din 17 țări europene nu au reușit să convingă Banca Națională a Austriei (ONB - Österreichische Nationalbank)  să renunțe la poziția sa privind limitarea finanțării sucursalelor din Est de către băncile mamă rezidente în Austria, conform unor surse. Negocierile ar putea continua săptămâna aceasta, dar surprize majore nu sunt așteptate.

ONB a semănat îngrijorare în piețele bancare din regiunea central și est-europeană (ECE) atunci când, pe 21 noiembrie 2011, prin recomandările pentru modificarea regulamentelor prudențiale a sfătuit băncile să își finanțeze creșterea viitoare  a activelor subsidiarelor din regiune doar prin atragerea de resurse de pe piețele locale. Banii noi pentru credite ar veni fie din depozite, fie din emisiuni de titluri locale sau finanțări internaționale de la BEI și BERD, iar pentru cele “expuse în mod special” creditele noi ar trebui să fie de cel mult 1,1 ori finanțările locale.

UN DEMERS FĂRĂ SUCCES? Intenția declarată a ONB a fost de a mări “stabilitatea piețelor financiare locale” oferind un “model de creștere sustenabilă”. Discuțiile fuseseră precedate de luni de consultari cu băncile implicate, deci nu au luat chiar pe toată lumea prin surprindere. De fapt acest gen de măsuri protecționiste ar fi putut fi anticipate. În vreme de furtună, fiecare Bancă Națională își va urma interesul propriu, stabilind cele mai bune reguli de prudență pentru băncile din jurisdicția proprie.

Aceasta poate deveni însă o mare problemă pentru alte țări implicate. O viziune de ansamblu, la nivel regional sau european ar aduce înțelegerea faptului că până la urmă economiile sunt interconectate, și restrângerea expunerii băncilor pe Ungaria, Cehia sau România nu va rămâne fără efect asupra Austriei - și Europei în ansamblul ei.

Ratingul Austriei nu a putut fi totuși salvat. S&P a micșorat evaluarea datoriilor țării cu o treaptă, de la AAA la AA+ pe 13 ianuarie. Dacă pierderea ratingului de top nu a putut fi oprită, aceasta nu înseamnă însă că ONB va renunța la măsurile sale. Activele bancare ocupa 316% din PIB, mult peste media europeană. Bancile austriece au imprumutat 266 de miliarde de dolari țărilor foste comuniste din regiunea ECE. Este de departe cea mai mare expunere a unei componente a zonei Euro pe regiune, reprezentand aproximativ 70% din PIB. Prudența austriecilor ar putea împinge lucrurile și mai departe.

ŞI TOTUŞI, CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN URMA LIMITĂRII EXPUNERII? Din punctul de vedere al prezenței capitalului străin în sistem și al împrumuturilor din surse externe, România și Ungaria sunt de departe cele mai vulnerabile țări din regiunea Europei Emergente la retragerea finanțării din afară, conform Băncii Reglementelor Internaționale (BIS). Urmărind alți doi indicatori, ponderea împrumuturilor pe termen scurt către băncile locale în totalul surselor de finanțare și procentul titlurilor de datorie (ușor de tranzacționat și de lichidat), România stă mult mai bine, fiind plasată favorabil față de Polonia sau Ungaria. Dezvoltarea redusă a pieței financiare locale se transformă într-un avantaj atunci când vorbim de ușurința retragerii capitalurilor.

BCR si Raiffeisen au reacționat public la anunțul ONB în decembrie anul trecut, declarându-se atașate pieței locale, mizând pe continuarea “logică” a unui efort de construcție a rețelei, reputației, bazei de clienți - piloni ai activității bancare. Dar pot acestea rezista în fața realității aspre a regulamentelor?

REDUCEREA CREDITĂRII. Fără finanțare externă, subsidiarele autohtone nu mai au loc de expansiune a creditului. Nu se impun retrageri de capital, dar în timp se obține o reducere a expunerii pe România, pe măsură ce creditele vechi ajung la scadență și cele noi se realizează în condiții limitative. Efectul este asemănător cu cel al blocării capitalulului austriac la graniță. În scenariul impunerii limitărilor, România are de suferit printr-o restricționare a abilității de creditare a economiei reale. Este un efect comparabil cu cel al ridicării dobânzii de referință (într-un mod teoretic), care ar scumpi finanțarea și diminua accesul la credit.

În Romania, băncile deținute de austrieci sunt esențiale pentru lubrifierea economiei. BCR (deținută de Erste), Raiffeisen, Unicredit (deținută de UniCredit Bank Austria) și Volksbank dețin împreună aproximativ 37,3% din activele sistemului (septembrie 2011). Băncile austriece aveau active de 131,6 mld. de lei la finalul lunii septembrie 2011. Chiar în lipsa recomandării de limitare a creditelor noi, băncile austriece au hotărât reducerea expunerii pe statul român.

Împrumuturile au coborât la 5,7 mld. de Euro în septembrie 2011, cu 21% mai puțin decât în decembrie 2010. Pe de altă parte creditul neguvernamental total a crescut cu 7,6% in noiembrie 2011 față de anul anterior atingând 223,8 mld. de lei;  o accelerare față de avansul de 4,7% din 2010. Depozitele totale au avansat într-un ritm mai alert în aceeași perioada, crescând cu 10,4%.

Raportul între credite și depozite pentru băncile austriece era de 145% la finele lunii septembrie, puternic tras în sus de Volksbank - excluzând această bancă extrem de activă în oferirea de credite în perioada de explozie imobiliară, raportul devine mult mai ”domesticit”, ajungând la 127%. Totuși aceste date nu iau în calcul finanțarile primite de la instituții de credit precum BEI sau BERD.

SCENARIUL 1: MINUS DE 1 MILIARD DE EURO. Pentru a calcula impactul asupra economiei am făcut o serie de presupuneri. Considerând un ritm ”natural” de creștere a creditării de 7,5% pe an și a depozitelor rezidenților de 8,5% pe an (criza a generat mai multă prudență din partea consumatorilor și companiilor, fenomen care ar urma să se mențină în următoarea perioadă) și pornind de la cele mai recente date disponibile, am obținut o reducere a creditării în scenariul de impunere a limitării de către ONB cu aproximativ 1 miliard de EURO în următorii patru ani față de situația absenței acestor limitări.

SCENARIUL 2: MINUS DE 5,2 MILIARDE DE EURO. În cazul în care economia românească ar beneficia de o redresare semnificativă, creșterea agregată medie anuală a creditării ar spori la 13%, iar depozitele la 9,5%, ceea ce ar însemna o frână a creditului de aproximativ 5,2 miliarde de Euro, o modificare masivă. Ținând seama de efectul potențial asupra PIB, acesta este estimat la un cost de 0,1% anual între 2012 - 2015 în primul scenariul, și 0,4% din PIB în cea de-a doua variantă (cea în care economia ar înregistra o nevoie de capital mai mare).

MINUS LA PIB DE 0,15% PE AN. Dar datoria publică a României continuă să crească chiar dacă deficitele se află pe o pantă descendentă. Statul nu se va mai putea baza pe băncile locale (nici instituțiile cu capital francez sau grec nu înoată în lichiditate) pentru a obține finanțare ieftină, iar resursele s-au scumpit pe piețele internaționale. Costul mai mare al refinanțării obligațiilor existente se va suprapune astfel peste dificultatea accesului la capital al companiilor și puterea redusă de cumpărare a consumatorilor deja puternic îndatorați. PIB-ul României ar putea pierde astfel aproximativ 0,15% pe an în următorii patru ani, în condițiile menținerii restricțiilor asupra băncilor austriece, în scenariul de bază, al unei creșteri economice (și implicit a creditului) moderate.

MĂSURI DE CONTRABALANSARE. Sau, “Ce poate face România?” Care sunt în aceste condiții opțiunile statelor din Est. și mai ales ale României? Presiunea politica a început deja să fie exercitată. Dincolo de declarațiile politice, este însă vorba despre puterea de negociere. Este România suficient de puternică pentru a opri închiderea robinetului de finanțare din exterior? Așa cum au arătat-o până acum discuțiile autorităților de supraveghere, probabil ca nu. Argumentul liberei circulații a capitalurilor nu a putut schimba opinia ONB. BNR ar putea însă, teoretic, acționa în cazul efectelor destabilizatoare ale unor retrageri masive.

Restricții sau penalizări ale retragerilor ar putea fi luate în considerare, preemptiv - dar acestea s-ar izbi probabil de o opoziție fermă de la Bruxelles. Din nou însă, cea mai bună soluție este negocierea pașnică: de fapt aceasta funcționează câtă vreme lucrurile rămân sub control (relativ) în piețele financiare europene, excluzând modul de operare ”scapă cine poate”.

Europa are nevoie să își stabilizeze poziția financiară și să recâștige încrederea piețelor - printr-un sprijin masiv din partea FMI, împreună cu tăieri drastice de cheltuieli publice care ar permite din partea Băncii Centrale Europene continuarea stimulării pe partea de politică monetară.

Atunci, în cele din urmă, într-un mediu mai predictibil, cu o economie mai calmă, dar și cu un potențial de creștere redus înspre 2-3% pe an, nevoia de credite noi va fi sensibil redusă față de perioada de explozie - iar limitarea creditării nu va mai constitui o frână majoră. Pur și simplu, fiindcă economia va arăta ca un motor în patru cilindri care nu are nevoie de aceleași discuri de frână ca și unul de șase cilindri. Problema blocării fluxurilor de capital va fi atunci depășită.

Claudiu Cazacu este economist, Chief Analyst în cadrul casei de brokeraj XTB România