Fostul premier al României, Victor Ciorbea, a declarat la videochatul adevarul.ro, moderat de jurnalistul George Rădulescu, că a intuit încă de când a fost numit premier că este sacrificat de partidul pe care îl reprezenta şi a admis că una din marile sale greşeli politice este că a acceptat decizii luate de alţii, tăcând apoi când a fost atacat.
Întrebare: De ce s-a întârziat cu aplicarea asigurărilor obligatorii, deşi legea era din 2008?
Ciorbea: În zonele sinistrate, au fost în general căsuţe mai mici, din chirpici, amplasate în zone inundabile. E o chestiune care nu se rezolvă de ani şi ani.
E vina autorităţilor indiscutabil că nu s-a făcut nimic. Dunărea, râurile, trebuie să aibă locul lor în care să se deverseze. Anul acesta am avut cele mai multe victime în nopţile în care puterea în loc să ia măsuri s-a preocupat în special de câştigarea ultimelor instituţii, televiziunea, radioul şi Curtea Constituţională.
Întrebare: Aţi bănuit vreo clipă ce se urmărea în 2004 de către preşedintele Băsescu?
Faptul că Stolojan obosise, iar faptul că dânsul era un liberal de import, implantat, nu putea asigura nicio mobilizare totală a PNL-iştilor astfel ca FSN-ul celălalt să bată FSN-ul lui Năstase.
S-a venit cu câştigul spectaculos al lui Băsescu în faţa lui Geoană la Primărie.
Să fim serioşi, toate proiectele gen Pasajul Basarab provin din perioada când eram la Primărie, la fel şi proiectul cu centrul istoric. Puteau fi făcute în urmă cu 10 ani.
Am intuit de când am fost dislocat de la Primărie şi pus în funcţia de premier că eram aruncat ca un premier de sacrificiu. Şi PD-ului de atunci îi convenea această postură. Eram doar membru, nu lider al partidului.
Una din marile mele greşeli politice ale mele: am acceptat decizii luate de alţii, din respect, din condescendenţă. Din păcate, am acceptat să tac din gură când am fost atacat. Dacă din primele momente, cu credibilitatea de atunci, îl înfuntam pe cel care delanşase criza, adică actualul preşedinte, nu aveam probleme în a convinge electoratul.
Nu m-am gândit să candidez la Preşedinţie. Bătusem palma cu Emil Constantinescu. A fost un moment cu o lună înaintea depunerii candidaturii lui Constantinescu când unii din Convenţie mi-au propus, pentru că eram pe creasta valului. Dar bătusem palma cu Constantinescu şi am zis ca nu îl voi trăda pe acest om.
Comparaţie cu cabinetul Boc: Trebuie marcate deosebirile.
Atunci eram la sfârşitul primului val al jafului naţional. Acea criză a fost în contextul unei crize regionale extrem de acută. Oamenii se băteau pentru o lingură de orez.
Acum suntem la sfârşitul celui de-al doilea val al jafului naţional, intensificat în 2000-2004.
Aveam o rezervă minimă, eram în pragul falimentului, eram cu spatele la zid, atunci noi prezentam credibilitate după şapte ani de la revoluţie timp în care nu se făcuseră reforme. Aveam zeci de întreprinderi mamut care nu produceau nimic, erau căpuşate de cei care au devenit milionari în primul val.
Preocuparea actualei putere este aceea de a nu elabora şi de a nu pune în aplicare o strategie.
Măsurile sunt exclusiv în interesul clientelei politice.
Întrebare: Ce trebuie să facă Guvernul Boc pentru a aduce România la liman?
Ar trebui luat un pachet de măsuri. Nu exclud că poate ar fi necesar o analiză serioasă în ce măsură există personal bugetar excedentar, supraponderal, şi că ar trebui anumite restructurări. Dar nu acestea sunt esenţiale, tăierile.
Prima măsură: să reduci la jumătate jaful din economia românească, făcut şi de putere, şi de clientlă, şi de tot ce se întâmplă cu aceste scurgeri.
Apoi regândirea sistemului de fiscalitate: menţinerea cotei unice, corelată cu reducerea CAS-ului şi a altor taxe inventatate peste noapte, ca într-un SF sau o zonă crepusculară. Acest lucru ar permite scoaterea la suprafaţă a economiei negre şi gri.
S-ar impune un parteneriat cu mediul de afaceri şi readucerea în ţară a zecilor de miliarde de euro din băncile străine.
Ar trebui începute proiectele, nu spuse doar poveşti despre proiectele de infrastructură. Am vrut să începem din 1997 construcţia de autostrăzi. Mai dăm de lucru minerilor, asta era înţelegera cu FMI şi Banca Mondială.
Majorarea TVA: mă îndoiesc că va ajuta, măsura loveşte pe toată lumea. Pe de altă parte, ştim bine că în asemenea context, fiecare mic întreprinzător va încerca să găsească metodele sale pentru a se ocoli acest lucru.
Poate ideea e să ne scăldăm în ape tulburi, pentru a continua jaful.
Dacă zilnic îi tai poliţistului din soldă şi nu-i dai bani de benzină, cum işi mai poate face treaba?
Unde va fi România peste şase luni? Sper să nu fie acolo unde estimează mulţi: într-o situaţie mai proastă decât azi.
CARTE de VIZITĂ
În vârstă de 56 de ani, Victor Ciorbea a îndeplinit funcţia de prim ministru al României, în perioada 12 decembrie 1996 - 30 martie 1998. Anterior a fost primar al Bucureştiului (1996) şi judecător (înainte de 1989). După 1990 a intrat în politică şi a pus bazele mai multor confederaţii sindicale (FSLI şi CNSLR-FRĂŢIA). A fost preşedintele Alianţei Naţionale Creştin Democrate (1999- 2001) şi al Partidului Naţional Ţărănesc Creştin Democrat (2001-2004).
În august 2004 s-a retras din viaţa politică şi a reluat cariera juridică, ca avocat în cadrul Baroului Bucureşti.
FII PREMIER PENTRU O ZI! Comentează pe cel mai mare forum din România și comentează măsurile anticriză adoptate de Guvernul României! Propune măsurile tale alternative la ceea ce a adoptat Executivul.





















* click pe imagine pentru reincarcare daca nu intelegi scrisul.
Trimite Anuleaza