Ce am învăţat după un an de la aderarea la UE?

O societate pseudomodernă, care nu se descurcă la absorbţia fondurilor europene, care duce lipsă de funcţionari buni şi de politici publice serioase, în timp ce "doarme în papuci" alături

O societate pseudomodernă, care nu se descurcă la absorbţia fondurilor europene, care duce lipsă de funcţionari buni şi de politici publice serioase, în timp ce "doarme în papuci" alături de elitele ei. Aşa arată portretul României, făcut de politicieni şi profesori universitari, la sfârşitul lui 2007, la un an după aderarea la Uniunea Europeană

Dezbaterile "Eurocafe" s-au încheiat în 2007 cu o discuţie despre Uniunea Europeană. Ce a învăţat România după un an de UE? Ce am adus bun şi rău în Uniune? Ce am reuşit să facem şi unde am eşuat? Acestea au fost principalele întrebări puse de "Adevărul" şi Radio France Internationale. Răspunsurile au venit de la politicieni cu experienţă în hăţişurile UE, de la profesori universitari cu un cuvânt greu de spus în materie de problematici europene şi de la jurnalişti specializaţi pe probleme europene.

"În opinia mea, România nu s-a comportat nici mai bine, nici mai rău decât alte state şi putem să judecăm asta în raport cu principalele teme care au fost evocate în media, dar discutăm şi în raport cu acele aspecte care nu s-au discutat în media.

Despre cele care au apărut în media putem spune că, din punct de vedere statistic, suntem acolo unde sunt şi ceilalţi proaspăt intraţi în valul precedent", a început dezbaterea, pe un ton optimist, Adrian Ciocănea. Într-o contradicţie cu realitatea, reprezentantul Executivului a spus că România "nu stă deloc rău" când vine vorba de absorbţia de fonduri europene. "Din punctul de vedere al celebrului subiect fonduri europene nu stăm deloc mai rău decât alte state", a afirmat sigur pe el secretarul de stat.

"Suntem o societate pseudomodernă"

În timp ce despre capacitatea administrativă se poate discuta timp îndelungat, Adrian Ciocănea afirmă că adevărata meteahnă a României este stadiul în care se află societatea: pseudomodernă.

"În termeni generali e greu de discutat. Ceea ce pot să spun e că societatea românească în clipa de faţă e o societate pseudomodernă şi asta se vede în toate lucrurile pe care le face, fie că vorbim despre instituţii, fie că vorbim despre o intelectualitate critică ce încă nu prea se manifestă în plenitudinea sa, fie că vorbim despre clasa politică în sensul responsabilităţilor ei", a declarat Ciocănea.

"Am intrat în Uniunea Europeană şi singurul lucru pe care îl am de spus este că, de fapt, la 1 ianuarie se naşte o nouă tranziţie, este tranziţia de ajungere din urmă", a mai afirmat secretarul de stat, fără foarte multe amănunte.

"Elitele au eşuat complet"

Profesor universitar la Universitatea Bucureşti, Daniel Barbu este de părere că elitele societăţii româneşti au eşuat în primul an de Uniune Europeană. "Europa în 2007 ar fi putut fi folosită ca o oglindă, în care România să se vadă ceva mai bine decât elitele româneşti. Din păcate, şi de data aceasta elitele mi se par că au eşuat complet.

Când zic elitele, mă gândesc la elitele politice, intelectuale, dar nu la societate în ansamblu", a susţinut Barbu. Din evaluarea universitarului, reiese că societatea românească este mai dinamică decât elitele, care "au pierdut cursa". În lipsa elitelor, societatea românească "se descurcă" şi caută să înţeleagă Uniunea Europeană, mai ales în privinţa resurselor instituţionale.

Tranziţii peste tranziţii egal impredictibilitate

"În 2007 mie mi se pare că încă o dată elitele au arătat cât se poate de clar că suntem în celebrul paradox românesc pentru că nu avem de-a face numai cu o nouă tranziţie, avem de-a face cu o veche tranziţie", declară fostul negociator-şef al României cu UE, Vasile Puşcaş.

Demnitarul pune semnul egal între "acest paradox" şi impredictibilitatea României, ceea ce la rândul ei duce la scăderea credibilităţii. "Dacă 2007 a fost atât de impredictibil, nimeni nu se hazardează să predictibilizeze conduita României, dar de aici apar celelalte elemente care se numesc credibilitate", a avertizat Puşcaş.

"Dezbaterea publică despre UE lipseşte"

La rândul său, profesorul universitar Iordan Gheorghe Bărbulescu a atras atenţia asupra lipsei de dezbatere a problemelor europene din spaţiul public. "Din dezbaterea publică parcă Europa lipseşte cu desăvârşire. De exemplu, alegerile pentru Parlamentul European n-au nicio legătură cu Europa.

Cred că nici măcar guvernul nu şi-ar fi dorit aşa ceva", a semnalat Bărbulescu. "Cetăţenii au luat-o înainte, ei înţeleg Europa doar atât cât trebuie ei să înţeleagă din Europa pentru satul lor, pentru strada lor, pentru oraşul lor, pentru sectorul lor de activitate. Şi asta este vestea bună", a afirmat profesorul Bărbulescu.

"Dormim în papuci"

Cea mai vehementă poziţie a avut-o jurnalistul Gabriel Giurgiu. Acesta a acuzat, practic, societatea românească de lipsă de interes pentru propriul său bine. "Poporul, ca şi elitele, doarme! Dormim liniştiţi cu conştiinţa sacului de mălai pus acolo că suntem membri, şi sacul să fie acolo şi mai trăim din el cât mai putem, cât am strâns.

Criza brânzei a fost pentru că poporul dormea. (… ) Dacă producătorii de brânză dorm în papuci şi nu-şi dau seama că au de luat nişte bani de la bugetul naţional, recte de la bugetul comunitar, să doarmă în continuare, somn plăcut. Societatea doarme în papuci exact cum doarme şi elita. Elita doarme, doarme şi societatea". Aşa sună avertismentul lui Giurgiu.

Pe lângă faptul că a criticat lipsa de disciplină a guvernelor "din 2004 încoace", Gabriel Giurgiu semnalează un aspect foarte interesant: ţăranul român este mai puţin interesat să aibă culturile lui decât este faţă de recoltarea culturilor străinilor. "Ţăranul român doarme cu visul, cu gândul la cum să ajungă mai repede în Spania să adune căpşunele altora. Aici este hiba", a explicat Giurgiu.

Cetăţeanul, împotriva elitelor?

Discuţia despre rolul cetăţeanului şi rolul elitelor a iscat o adevărată controversă. În timp ce profesorul Barbu susţine că "poporul nu există ca atare" şi că oameni foarte simpli sunt capabili să ia decizii mai importante decât politicienii sau intelectualii, Vasile Puşcaş adoptă o poziţie uşor diferită. Fostul negociator-şef declară că elita joacă un rol foarte important în continuare.

"Deocamdată, noi putem să vorbim de aspiraţii, de cetăţeanul european, de iniţiativă, dar nici măcar fermierul francez nu se mişcă în afara cadrului pe care-l dă administraţia locală", a explicat Puşcaş. O poziţie similară cu Vasile Puşcaş a avut şi profesorul Bărbulescu. "Este minunat ca cetăţeanul să devină un factor activ, trebuie să-şi apere interesul, dar în acelaşi timp să nu uităm de elitele administrative, politice", a spus, la rândul său, Bărbulescu.

"La Lisabona am câştigat democraţie"

Decanul Facultăţii de Ştiinţe Politice a Universităţii din Madrid, Francisco Aldecoa Luzarraga (foto), a explicat pentru "Adevărul" semnificaţia semnării Tratatului de la Lisabona.

Tema pe care am tratat-o în cadrul conferinţei la care am fost invitat în România se referea la întrebarea dacă abandonarea Tratatului constituţional reprezintă şi abandonarea căii constituţionale de dezvoltare a Uniunii Europene. Este o întrebare foarte bine formulată. Tema centrală a întregii dezbateri europene este tocmai asta.

Analizarea este tema centrală a dezbaterii europene: să se analizeze în ce măsură tratatul de la Lisabona, care se va semna pe 13 decembrie, recuperează Tratatul constituţional, cel puţin pe conţinut. Dacă recuperează, înseamnă că procesul constituţional a avut sens. Desigur, ceva a pierdut. Întotdeauna se pierde ceva la negocieri, la discuţii. A pierdut numele. Nu se numeşte Constituţie, ci Tratatul de reformă.

A pierdut simbolurile, ziua Europei, imnul, drapelul. Dispar din tratat, dar asta nu înseamnă că statele nu pot să le aplice. În multe ţări, pentru că a dispărut obligativitatea din tratat în privinţa simbolurilor, au apărut legi astfel încât să se oficializeze arborarea drapelului Uniunii Europene.

Problema cu simbolurile a fost una expresă a Marii Britanii şi a Poloniei. Să vedem şi care este marele câştig. Creşte democraţia, pentru că apare caracter juridic pentru Carta Drepturilor Fundamentale, ceea ce înseamă că poate fi invocată în tribunale. Asta va crea cetăţeni de prima categorie în Europa şi de a doua categorie. Oricât pare de ciudat, cea de-a doua categorie vor fi englezii, pentru că nu au vrut să accepte Carta ca parte a tratatului.

Uniunea Europeană devine parte a Convenţiei Europene cu privire la Drepturile Omului, Parlamentul European va avea foarte multe puteri, va participa prin codecizie la întreg procesul decizional. Nu mai sunt sectoare rezervate Consiliului. Mai mult decât atât, parlamentul are puteri depline la aprobarea bugetului.

Alt câştig: creşte în eficienţă Uniunea Europeană, pentru că se trece la această dublă majoritate de voturi şi de cetăţeni, numai că trebuie să reţinem că aplicarea va fi până în 2014.

Se reduce numărul membrilor Comisiei. Dispare sistemul rotativ de preşedinţi ai Consiliului şi apare preşedintele permanent al Consiliului numit pe o perioadă de doi ani şi jumătate, cu posibilitatea reînnoirii o dată a mandatului. În legătură cu al treilea aspect pozitiv, la prezenţa UE la nivel mondial apare figura ministrului european de externe. Singurul lucru care se schimbă sunt nişte denumiri, nu se numeşte ministru european de externe.

"Eurocafe", trei episoade în două luni

Seria dezbaterilor "Eurocafe", organizate de "Adevărul" şi Radio France Internationale, a început în luna octombrie şi a ajuns la al treilea episod. Prima discuţie, despre votul uninominal (foto) şi referendumul pentru introducerea acestui tip de scrutin, a fost urmată de o deplasare la Craiova, unde am vorbit cu autorităţile despre restructurarea industriei violenţei.

Cel de-al treilea episod - "Ce am învăţat de la un an de UE?" - i-a avut ca invitaţi pe Adrian Ciogănea - şeful Departamentului de Afaceri Europene, Vasile Puşcaş - fost negociator-şef al României cu UE, Daniel Barbu şi Iordan Gheorghe Bărbulescu - profesori universitari de la Universitatea Bucureşti, respectiv SNSPA, precum şi pe jurnalistul specializat pe probleme europene Gabriel Giurgiu, de la TVR.

Discuţiile au fost moderate de Ovidiu Nahoi, redactor-şef adjunct "Adevărul", şi de Luca Niculescu - redactor-şef RFI.