Ştiinţă de tot râsul

Premiile Ig Nobel oferă recunoaştere internaţională cercetătorilor care au haz. Orice studiu care „întâi te face să râzi, iar apoi te pune pe gânduri” poate primi un astfel de premiu. Sunt recompensate şi persoanele cu umor involuntar.

Istoria premiilor Ig Nobel a ajuns la majorat! Anul acesta, în prima zi de vineri de după sărbătoarea americană de Thanksgiving, s-au acordat pentru a 18-a oară cele zece premii tradiţionale oferite de revista americană de ştiinţă umoristică “Analele cercetărilor improbabile” (Annals of Improbable Research  - AIR). Ceremonia a fost găzduită de Universitatea Harvard, iar premiile au fost înmânate de către un grup de savanţi adevăraţi, între care, ca de obicei, s-au aflat şi laureaţi ai premiilor Nobel veritabile.

Studii serioase, dar amuzante

Încă de la prima manifestare, organizată în sala de festivităţi de la Massachusetts Institute of Technology­ (Institutul Politehnic din Massachusetts - MIT), spectatorii au râs cu lacrimi, chiar dacă studiile care au fost premiate n-au fost scrise cu intenţia de a amuza pe cineva.

Iniţial s-a dorit ca ceremonia să evidenţieze marile “rateuri” ale cercetării ştiinţifice, pentru a marca astfel acele “experienţe de laborator care n-ar trebui să fie reproduse sub niciun motiv”. Dar, pentru a extinde aria de selecţie, profesorii de la Harvard au considerat că orice studiu care “întâi te face să râzi, iar apoi te pune pe gânduri” merită să fie înscris în acest concurs.

Câştigătorii sunt invitaţi personal să-şi primească diplomele şi, de regulă, chiar vin. În cei 18 ani de existenţă, doar de patru ori organizatorii s-au înşelat şi au dat premii unor cercetări inexistente, despre care citiseră în presă, dar nu avuseseră loc. De trei ori în 1991 şi o dată în 1994. În rest, toate studiile care au primit un Ig Nobel sunt veritabile şi pot fi frunzărite pe internet (http://improbable.com/ig/ig-pastwinners.html), în paginile virtuale ale  revistei organizatoare.

Autorii au ocazia să se apere

Cu doar câteva zile înainte de ceremonie, cercetătorii nominalizaţi pentru premii au ocazia să-şi­ ­citească lucrările în cadrul unei sesiuni ştiinţifice speciale, organizată la MIT. De regulă, sala e plină şi studenţii au dreptul să întrerupă peroraţia autorilor ori de câte ori li pare că expunerea a devenit plictisitoare.

Modul de protest nu e însă oarecare. Spectatorii nu au voie să fluiere sau să huiduie, în schimb pot striga “Sweety Poo”, numele unui personaj literar, o fetiţă care spune tot timpul cu o voce ascuţită: “Te rog să taci. Sunt plictisită.”

În ciuda condiţiilor grele, cei mai mulţi cercetători vin totuşi să-şi expună modul de lucru şi “ţin” la glumele studenţilor, dovedind că sunt cu adevărat spirituali. Nu e mai puţin adevărat că în acest fel ei dobândesc o notorietate greu de obţinut pe căi obişnuite, care le deschide în anii următori uşile finanţatorilor amuzaţi de curajul şi originalitatea lor. 

Studiile sunt luate în serios

În ciuda glumelor şi a hazului general, studiile premiate devin cunoscute şi sfârşesc prin a fi luate în serios. Aşa s-a întâmplat anul trecut cu studiul cercetătorului Mayu Yamamoto, care a primit premul Ig Noble pentru chimie. Japonezul dovedea, prin experienţe indubitabile, că esenţa de vanilie se poate extrage şi din excremente de vacă.

La prima lectură, studenţii s-au­ tăvălit în sală de râs, iar cofetăria Toscanini, din Cambridge Massachusetts, a lansat în glumă un nou sortiment de îngheţată, numit “Yum-a-Moto Vanilla Twist”. Pentru autorităţile americane, studiul a avut însă un cu totul alt efect. Autoritatea pentru protecţia consumatorilor a iniţiat imediat o nouă regulă alimentară prin care s-a interzis utilizarea ingredientelor extrase din excremente în industria alimentară!

Un alt premiu, cel obţinut la categoria Sănătate publică, în 1995, de norvegianca Martha Kold Bak­kevig, care studia efectele chiloţilor uzi asupra echilibrului termic al corpului, a fost luat în serios de armata americană. Uniformele soldaţilor prevăd acum şi câte un chilot absorbant (gen Pampers) pentru orice marş mai lung de 20 de kilometri.

Ig Nobel, cele mai amuzante premii din toate timpurile

Ideea că premiile Ig Nobel ar fi mai degrabă jigniri decât recompense provine din însăşi denumirea lor. Prin plasarea particulei „Ig” în faţa cuvântului Nobel rezultă substantivul comun „ignoble”, care înseamnă „lipsit de nobleţe”. Cei care acordă premiile citesc însă cu accent diferit, de genul „ig no-BELL”, pentru a nu jigni pe nimeni.

În Suedia însă, nota care arată că un examen a fost picat (nota patru la noi sau F la americani) este marcată cu IG, pentru că provine de la „icke godkänt”. Şi această asociere sugerează că studiile premiate ar fi de „nota patru”. Cu toate acestea, majoritatea savanţilor care le primesc sunt onoraţi şi, de cele mai multe ori, ei sunt ulterior recunoscuţi drept cercetători serioşi, pe afirmaţiile cărora te poţi baza.

Zece premii şi anul acesta

La ceremonia care a avut loc în octombrie 2008, în sala Teatrului Sanders din cadrul Universităţii Harvard, au participat peste o mie de persoane, între care mai bine de jumătate au fost cadre didactice universitare şi studenţi de la Harvard şi MIT. Iată care au fost premiile, în ordinea acordării lor:

NUTRIŢIE

Laureaţi: Massimiliano Zampini, de la Universitatea din Trento, Italia, şi Charles Spence, de la Universitatea Oxford, Marea Britanie.

Numele studiului: „Rolul modulării efectelor acustice ale mestecării unui cartof prăjit”

Motivaţia juriului: Pentru performanţa de a modifica sunetul pe care îl aude o persoană care mănâncă un cartof prăjit şi de a dovedi că, atunci când zgomotul e corect, dar cartoful nu e crocant, consumatorul nu va sesiza diferenţa.

Premiul pentru PACE

Laureaţi: Comitetul de Etică al Federaţiilor Helvete şi cetăţenii elveţieni

Numele studiului: „Necesitatea respectării demnităţii fiinţelor vii, cu referire directă la plante”

Motivaţia juriului: Pentru că s-a completat un principiu de drept statuând sub formă de lege faptul că şi plantele au demnitatea lor. Ca  urmare a acestui studiu, în Elveţia este interzisă distrugerea plantelor fără niciun motiv, precum şi mutilarea acestora pentru a lua forme obscene.

ARHEOLOGIE

Laureaţi: Astolfo G. Mello Araujo şi José Carlos Marcelino, de la Universitatea din São Paulo, Brazila

Numele studiului: „Rolul mamiferelor cu platoşă (armadillo) în distrugerea siturilor arheologice”

Motivaţia juriului: Pentru semnalarea importanţei covârşitoare pe care o poate avea asupra istoriei omenirii un mamifer care îşi face culcuşul într-un sit arheologic şi răvăşeşte izvoarele istorice, mutându-le din locul lor.

BIOLOGIE

Laureaţi: Marie-Christine Cadiergues, Christel Joubert şi Michel Franc de la Şcoala Naţională Veterinară din Toulouse, Franţa

Numele studiului: „Studiu comparativ privind performanţele puricilor”

Motivaţia juriului: Pentru găsirea unei metode ştiinţifice de a compara saltul puricilor de câine cu cel al puricilor de pisică şi de a dovedi că puricii de câine sar de două ori mai bine.

MEDICINĂ

Laureaţi: Dan Ariely de la Universitatea Duke, SUA, Rebecca L. Waber de la MIT, SUA, Baba Shiv de la Universitatea Stanford, SUA, şi Ziv Carmon, de la INSEAD, Singapore

Numele studiului: „Rolul preţului în eficacitatea medicamentelor placebo”

Motivaţia juriului: Autorii au dovedit că medicamentele scumpe au un efect placebo mai crescut decât cele care sunt ieftine. Studiul comparativ a folosit atât medicamente reale, cât şi pastile de zahăr, fără valoare terapeutică. Efectul placebo, care în medie este de 30%, a crescut la medicamentele scumpe până la 42%.

ŞTIINŢE COGNITIVE

Laureaţi: Toshiyuki Nakagaki de la Universitatea din Hokaido, Hiroyasu Yamada din Nagoya, Ryo Kobayashi de la Universitatea din Hiroshima, Atsushi Tero de la Presto JST, Akio Ishiguro de la Universitatea din Tohoku, Japonia, şi Ágotá Tóth de la Universitatea din Szeged, Ungaria.

Numele studiului: „Inteligenţă: cum iese o ameobă dintr-un labirint”

Motivaţia juriului: S-a dovedit că şi cele mai simple forme de viaţă sunt dotate cu forme de inteligenţă, care le ajută să supravieţuiască.

ECONOMIE

Laureaţi: Geoffrey Miller, Joshua Tybur şi Brent Jordan de la Universitatea din New Mexico, SUA

Numele studiului: „Efectul ovulaţiei asupra succesului financiar al dansatoarelor”

Motivaţia juriului: Autorii au dovedit că dansatoarele din baruri şi cluburi primesc mai mulţi bani de la clienţii acestor localuri în ziua când are loc ovulaţia.

FIZICĂ

Laureaţi: Dorian Raymer de la Observatorul American de Studii Oceanografice şi Douglas Smith de la Universitatea din San Diego

Numele studiului: „Înnodarea spontană a corzilor agitate”

Motivaţia juriului: Autorii au reuşit să demonstreze matematic că tendinţa corzilor libere la un capăt este de a se înnoda între ele şi, din acest motiv, părul lung se încurcă inevitabil după câteva ore de plimbare.

CHIMIE

Laureaţi: Sharee Umpierre de la Universitatea din Puerto Rico, Joseph A. Hill de la Centrul de Fertilitate din New England, SUA, Deborah Anderson de la Universitatea Harvard.

Numele studiului: „Efectul Coca-Cola asupra motilităţii spermatozoizilor”

Motivaţia juriului: Autorii au dovedit că băutura numită Coca-Cola este un spermicid foarte eficient, putând fi folosită în scopuri contraceptive. Premiul a fost acordat în dublu exemplar şi unei echipe din Taiwan care a dovedit exact contrariul, dar făcând un studiu diferit.

LITERATURĂ

Laureat: David Sims de la Şcoala de Studii Economice din Londra, Marea Britanie

Numele lucrării: „Bastardule! O explorare narativă a etapelor indignării în cadrul unei organizaţii”

Motivaţia juriului: Pentru modul minunat în care a formulat studiul “Bastardule!”, oferind literaturii pagini inegalabile de umor şi analiză.

Un singur cercetător a recidivat

Singura persoană care a primit două premii Ig Nobel este deocamdată Jacques Benveniste, un imunolog francez care în 1988 a publicat în revista „Nature“ un studiu prin care a dovedit că apa are memorie magnetică. Repetând experimentul, echipa de la „Nature“, asistată de însuşi Benveniste, nu a reuşit să obţină aceleaşi rezultate, iar reputaţia francezului a fost grav afectată. În 1991, Benveniste a primit primul premiu Ig Nobel pentru chimie.

Ceremonia nu i-a diminuat însă entuziasmul, mai ales că împreună cu el au mai fost premiaţi Erich von Däniken (literatură), pentru volumul “Carele zeilor?” în care explica modul în care extratereştrii au influenţat istoria omenirii, şi fizicianul  Edward Teller, părintele bombei cu hidrogen, care a primit “în glumă” premiul pentru pace. În 1998, Benveniste a primit însă un al doilea Ig Nobel, tot pentru chimie, cu următoarea justificare: “Cercetătorul homeopat francez a dovedit nu doar că apa are memorie magnetică, dar şi că informaţiile stocate în ea pot fi transmise prin telefon sau internet”.

În 2004, francezul a murit în timpul unei operaţii, convins că marile trusturi farmaceutice conspiră împotriva sa, pentru că nu vor ca oamenii să afle că se pot vindeca de orice boală numai cu apă.

Am râs şi în anii anteriori

Nu putem încheia fără să menţionăm câteva dintre cele mai nostime demersuri ştiinţifice premiate cu un Ig Nobel. Astfel, în 1992, şase cercetători japonezi au primit un Ig Nobel pentru medicină după ce au demonstrat că mirosul urât al picioarelor e în legătură directă cu emoţiile. Altfel spus, cei care cred că au picioare urât mirositoare chiar le au, iar cei care nu cred nu au.

Anul următor, acelaşi premiu a fost acordat unui grup de trei medici americani pentru “testări repetate pline de curaj” în vederea realizării studiului “Managementul penisului prins în fermoar”.

În 1999, premiul pentru chimie a revenit unui profesor din Osaka pentru inventarea unui spray al infidelităţii, ce poate fi aplicat în secret pe chiloţii partenerului de viaţă, iar în 2000, premiul pentru pace a fost acordat Marinei Regale Britanice pentru interzicerea folosirii tunurilor pe timp de pace, recomandând marinarilor ca la festivităţi să strige în cor “Buum!”.