Şefi de stat şi prostituate de lux, „botezaţi” de serviciile secrete

La clubul Quorum a avut loc marea “ciocnire” dintre diva nemţoaică Ellen Romesch şi JFK. Născută în 1936, în Germania de Est, Ellen fugise în RFG în 1955, unde s-a recăsătorit cu Rolf

La clubul Quorum a avut loc marea “ciocnire” dintre diva nemţoaică Ellen Romesch şi JFK. Născută în 1936, în Germania de Est, Ellen fugise în RFG în 1955, unde s-a recăsătorit cu Rolf Romesch, sergent în aviaţia Germaniei de Vest. În 1961, cei doi au ajuns în State, soţul fiind numit ataşat militar la Washington.­

JFK a fost foarte mulţumit de întâlnirea facilitată de Bobby Baker, căruia i-a trimis  vorbă că “a fost cel mai fericit moment al vieţii”. “Şi n-a fost singurul”, comenta Baker. În 1963, şeful FBI, Edgar Hoover, se săturase de relaţia “Puştiului” cu “Ciocănitoarea” est-vest-germană, după cum o numiseră agenţii FBI desemnaţi să o urmărească.

În iulie, ea este audiată de FBI. Într-un raport către procurorul general, Robert Kennedy îl informa pe acesta că “Ciocănitoarea” lucra pentru liderul comunist al Germaniei de Est, Walter Ulbricht, şi avea întâlniri în buricul Washingtonului cu un diplomat sovietic, căruia, probabil, îi pasa informaţiile culese de la ilustrul ei amant.


Robert a decis să o deporteze în Germania de Vest, unde, puţin mai târziu, omul procurorului general, LaVerne Duffy, a căutat-o. Contra unei importante sume de bani, acesta a obţinut de la ea o declaraţie scrisă că n-a avut relaţii intime cu nicio persoană importantă din SUA. 

La “templul” Quorum activau încă două “vestale”, Maria Novotni şi Suzy Chang, ambele provenind din ţări comuniste. Ele erau implicate în “afacerea Profumo”,  petrecută cu câteva luni înainte şi foarte interesate de fraţii Kennedy.

„Edna” şi “Mama”

Însuşi “maestrul de ceremonii”, directorul FBI, J. Edgar Hoover, a “beneficiat” de botezul subalternilor, dar a fost, poate, cel mai bine păstrat secret al agenţiei. El era “Edna”, iar prietenul lui de-o viaţă, Clyde Tolson, director adjunct, apoi succesorul lui Edgar pentru o scurtă perioadă, era “Mama”.

Despre cei doi se zvonea că aveau o relaţie cam dubioasă. Erau mereu împreună la muncă, în vacanţe şi luau masa amândoi, aproape în fiecare zi, iar asta timp de 40 de ani. Expert în intrigi, dibuind orice aventură, şantajând, Edgar Hoover se prostea îmbrăcându-se pe ascuns în femeie.

Mafiotul Meyer Lansky se lăuda că deţine fotografii de la sfârşitul anilor ’40, cu Hoover îmbrăcat în rochie, dansând nevoie-mare la petrecerile cu homosexuali.

Mai rău era că „naşul” se lăuda că avea şi altele, recente, surprinse în timpul unei partide de amor cu „Mama”. Minciuni? Mulţi analişti cred că numai astfel se explică de ce Hoover nega existenţa Mafiei şi a pornit o campanie agresivă ca să o desfiinţeze.

„Watergate” cu parfum de “Dihor”

În celebra afacere “Watergate”, care avea să ducă la demisia preşedintelui Richard Nixon, serviciile secrete s-au călcat în picioare. În apropierea clădirii unde au încercat să dea lovitura „toţi oamenii preşedintelui” se afla complexul Columbia Plaza, în care funcţiona „Seraiul” (nume de cod dat de FBI), un bordel patronat de Heidi Rikan, alias „Mangusta”.

Ea era amanta mafiotului Joe Nesline, poreclit “Dihorul” de apropiaţi şi al cărui nume de cod folosit de FBI era “Falus”. Pentru CIA, Nesline se numea „Ics X”. El era patronul localurilor pentru homosexuali din Los Angeles. Fetele madamei îi deserveau cu prioritate pe politicienii democraţi din Blocul Watergate.

„Băieţii” nu se fereau şi comandau fetele direct prin telefon, spre deliciul lui Hoover, care adăuga filă peste filă la numeroasele sale dosare.

 „Instalatorii” lui Nixon care au pătruns în noaptea de 17 iunie 1972 în sediul democraţilor de la Watergate aveau şi sarcina să verifice „căpuşele” dacă au colectat dovezi care să-i lege pe democraţi de fetele madamei.  S-a dovedit a fi o capcană, intruşii fiind prinşi. În timpul cercetărilor, s-a descoperit că toţi aveau legături cu CIA.

„Stupul”, o afacere CIA

Ulterior s-a spus că Nixon chiar n-a ştiut nimic de acţiunea fatală a oamenilor lui. Aceştia lucrau pentru CIA şi încercau să protejeze o acţiune mult mai importantă, care îi viza pe preşedintele Partidului Democrat, Larry O’Brien, şi pe Howard Hughes, magnatul ţăcănit.

Întreaga reţea de prostituate, numită de CIA “Stupul”, era protejată de agenţie, deoarece aceasta trăgea foloase mari din informaţiile aduse de “albine” despre conducerea partidului. Cine s-a băgat peste experimentaţii agenţi CIA? FBI, pentru care “Seraiul” nu era altceva decât o sursă de instabilitate internă.

Ziaristul Bob Woodward, de la „The Washington Post“, cel care s-a ocupat de “Afacerea Watergate”, a fost alimentat continuu de misteriosul personaj „Gâtlej Adânc“ („Deep Throat“). Informatorul i-a furnizat date prea exacte pentru a nu da de bănuit că a avut contact cu evenimentele.

La sfârşitul lunii mai a anului 2005, într-un interviu acordat revistei „Vanity Fair“, „Gâtlej Adânc“ şi-a dezvăluit identitatea: era Mark Felt, numărul doi în FBI la vremea scandalului.

„Acţionarul” l-a depăşit pe JFK

Howard Hughes, “Acţionarul”, după cum îl botezase FBI, rămâne una dintre cele mai excentrice figuri ale secolului trecut.

Acesta a fost bănuit că orchestrase câteva dintre cele mai murdare acţiuni ale CIA: comploturi în vederea asasinării liderului  cubanez Fidel Castro, întreţinerea “Stupului”; ba chiar presa vremii scria că se implicase şi în asasinarea fraţilor Kennedy. Cert este că avea mai multe nume de cod decât JFK. “Acţionarul” , “Îngerul căzut”, “Noe”, “Bibanul”, “Chiparosul”, “Dili” etc.

Hughes s-a născut în 1905, în Texas. Mama sa avea o obsesie privind curăţenia, pe care i-a transmis-o lui Howard. Efectele acestei “educaţii” s-au văzut mai târziu, când şi-a montat la maşină un filtru de purificare a aerului folosit la avioane, vorbea în public cu mâna la gură şi îşi obliga partenerele, unele dintre cele mai renumite actriţe de la Hollywood, să facă nenumărate duşuri vaginale ca să nu-l contamineze cu microbi.

După moartea părinţilor, la 18 ani, el a moştenit compania de maşini-unelte pentru industria petrolieră a tatălui său şi s-a descurcat uimitor. A avut trei mari hobby-uri: aviaţia (pilot, inginer autodidact, designer, creator şi constructor al uriaşului Hercules), cinematografia şi femeile. 

„Împăratul” devine “Mumia”

Hughes a realizat celebrele filme “Scarface” (1932), lansat fără aprobarea cenzurii şi “The Outlaw”, care a stârnit un mare scandal, fiind considerat şocant de explicit din punct de vedere sexual.

Acesta din urmă o avea protagonistă pe Jane Russell, pentru care Hughes şi amicii săi, proiectanţi şi designeri aeronautici, au inventat sutienul semicupă. În 1946, în timp ce pilota un XF-11, avion cu design conceput chiar de el, s-a prăbuşit, rănile fiind aproape fatale.

Cât a zăcut pe patul de spital, Hughes a inventat un pat acţionat de baterii, pentru a se aşeza în poziţii confortabile. Numit chiar “Scarface” după accident, pentru că a rămas cu o cicatrice pe buză, el a avansat rapid la indicativul “Împăratul”.

Se spunea că ierarhia puterii în SUA în anii ’50 era Imperiul Hughes, Mafia şi Agenţia Centrală de Informaţii (CIA). A avut cele mai râvnite actriţe: Katharine Hepburn, Eva Gardner, Jean Harlow, Rita Hayworth, Joan Crawford, Bette Davis, Olivia de Havilland, Jane Russell, Ginger Rogers, Lana Turner, Joan Fontaine, din care cauză i s-a spus “Ţânţarul”.

Spre sfârşitul vieţii a devenit “Fachirul”, retrăgându-se ca un pustnic din cauza fricii de microbi şi boli. În 1976, când a murit, la 71 de ani, era o arătare acoperită de păr şi cu unghii crescute grotesc, cântărind doar 41 de kg, la o înălţime de 1,93 metri.

FBI l-a amprentat pentru a fi identificat, dându-i un ultim nume de cod: “Mumia”, care a fost folosit pe toată durata scandalului iscat de moştenire. Averea lăsată de Hughes a fost estimată la două miliarde de dolari şi pentru ea s-au bătut vreo 400 de “candidaţi”. În final, a fost împărţită între 22 de veri. 

Bătrâna Europă nu a dus nici ea lipsă de senzaţii tari. Recunoscut ca un mare cuceritor, fostul preşedinte francez Francois Mitterrand a zăpăcit serviciile secrete cu cea de-a doua familie pe care a întreţinut-o chiar la Palatul Elysée. Din legătura sa extraconjugală cu Anne Pingeot, Mitterrand a avut o fiică, Mazarine Pingeot, născută în 1974, la Avignon.

Când s-a mutat la palat, Mitterrand şi-a adus şi “duplexul”, găzduindu-le pe mamă şi fiică într-o anexă a Palatului Elysee.

„Poupée” la Elysée

Pentru a păstra un secret desăvârşit asupra aventurii sale, şeful statului francez a constituit  o “celulă” antiteroristă în cadrul serviciului de pază şi protecţie, care se ocupa însă cu asigurarea spatelui “Faunului”, când acesta se ducea la iubita sa.

Prietenul său François de Grossouvre, care răspundea de siguranţa naţională, a fost cel care a adus la cunoştinţa serviciului de pază şi protecţie marele secret. „Bon, voila!”, a rupt acesta pisica în două.

„Există o a doua familie, o fetiţă de opt ani şi mama ei, pentru care preşedintele solicită protecţie, dar cere cea mai mare discreţie”. Serviciul s-a executat, astfel că Anne a devenit „Solitude”, iar Mazarine „Poupée”.