Românii din Transnistria, uitaţi şi de Chişinău, şi de Bucureşti

Imaginea unei republici bananiere, condusă în Europa secolului 21 de un dictator sângeros

poate lua tot ce au agonisit o viaţă fără a primi nicio explicaţie. De la Washington până la Moscova, orice prelegere despre drepturile omului include trimiteri directe la gravele abuzuri din Republica moldovenească Transnistria. Nimeni însă nu poate pune capăt acestor abuzuri. Oamenii sunt în continuare terorizaţi de miliţiile preşedintelui Igor Smirnov sau de forţele armatei "pacificatoare" prezente în zonă. În rest, sărăcie cruntă în amestec cu consum de droguri şi alcool.
Ion Iovcev (foto) este omul care, împreună cu elevii de la Liceul "Lucian Blaga" din Tiraspol, a stat în faţa tancurilor şi a protestat faţă de decizia Sovietului Suprem al Transnistriei de desfiinţare a singurului liceu de limbă română din republica lui Smirnov. La doi ani de la conflictul intens mediatizat, Iovcev se consideră un învingător al regimului din Transnistria. Pare mult îmbătrânit. A rămas singur cu soţia după ce fetele lui au emigrat spre Italia şi România. Vorbeşte calm, şi ne explică modul lui de a lupta cu regimul lui Smirnov: "Aici nu se poate face nimic decât prin nesupunere civică. Nu mergem la vot, nu participăm la nicio acţiune a statului. Doar aşa putem simţi că suntem învingători".
Ion Iovcev şi-a pierdut prietenii
Ne explică cum, în urma conflictului privind păstrarea limbii române în Liceul "Lucian Blaga", a ieşit victorios el, împreună cu copiii care l-au susţinut. Chiar dacă numărul elevilor a fost redus de la opt sute la trei sute, chiar dacă în fiecare an luptă pentru obţinerea unui sediu unde să ţină cursurile, chiar dacă stă cu zilele în vama cu Moldova pentru a nu plăti pentru manualele pe care le aduce, el spune că aceste greutăţi sunt doar unele trecătoare. În urma conflictului a rămas fără prieteni. Majoritatea se feresc să mai vorbească cu el deschis. Mai multe familii româneşti au renunţat să îşi mai dea copiii la Liceul "Blaga" în urma ameninţărilor primite. Cu toate acestea, este căutat zilnic de foarte mulţi oameni care îi cer sfatul şi ajutorul pentru a obţine cetăţenia română. El condamnă neimplicarea României în susţinerea populaţiei vorbitoare de limbă română. Îi poate înţelege, cu tristeţe totuşi, pe transnistrenii care preferă apropierea de Rusia. Ne spune că, în ultimii ani, peste 100.000 de transnistreni au primit cetăţenia rusă. Au reuşit astfel să iasă din ţară spre Moscova pentru a munci. Îşi câştigă mai uşor existenţa, fără a mai ridica problema apartenenţei la o anumită etnie, cultură sau naţie.
Preotul Alexei trăieşte în urmă cu 200 de ani
Ion Iovcev se aprinde totuşi când este vorba de limba română şi, deşi este foarte târziu, vrea să mergem la preoţii din zonă pentru a ne explica ei cum stau lucrurile. Singurul cu care am reuşit să vorbim a fost părintele Alexei, parohul unei biserici din Tiraspol. Acesta ne-a explicat că majoritatea preoţilor din Transnistria ţin slujbele în limba română la dorinţa comunităţilor. Nu au avut de întâmpinat niciodată probleme din partea regimului comunist în ceea ce priveşte limba pentru că, după cum spunea el, Igor Smirnov le-ar fi spus încă de acum zece ani: "Nu aveţi treabă cu politica, nu avem nicio treabă nici noi cu Biserica". Deşi este preot la o parohie mare din Tiraspol, părintele Alexei pare că trăieşte undeva în urmă cu două sute de ani. Ne spune că el nu are nicio cetăţenie, singurul act de identitate fiind buletinul emis din 1988 de URSS. Nu are televizor în casă pentru că prin televiziune nu se produce smerenia, după opinia lui, pe care o impune atât celor şase copii pe care îi are, precum şi credincioşilor din parohia pe care o păstoreşte. Nu vrea să ştie care sunt informaţiile noi, care este viaţa în alte părţi din lume, pentru că la ei, în Transnistria, libertatea a adus numai rău. Ca exemplu ne dă familia lui Smirnov, singurii capitalişti din Transnistria, "care deţin monopolul în ţară şi abuzează de oricine au ei poftă". Pentru el, firma Sheriff Tiraspol, care aparţine băiatului lui Smirnov, este simbolul capitalismului. Legat de supunerea parohiei sale faţă de o anumită mitropolie, spune că o preferă pe cea rusească, deşi poate fi acuzat de comunism. Alegerea sa este motivată prin faptul că "toată lumea ştie că Mitropolitul Daniel al Moldovei este mason, iar masonii sunt trimişii diavolului pe Pământ".
Fără limba română
Majoritatea populaţiei, sub imperiul forţei, a votat în ultima lună şi pentru păstrarea independenţei, dar şi pentru menţinerea la putere a regimului dictatorial Smirnov. Transnistria are o populaţie de cinci sute de mii de locuitori. Dintre aceştia 40 la sută sunt moldoveni vorbitori de limbă română. Este greu să auzi pe cineva vorbind limba română când ajungi în republica lui Smirnov "teleghidată" de la Moscova. Ceea ce face ca Transnistria să fie o ţară deosebită este faptul că aici sunt două dintre cele mai mari fabrici de armament ale fostei URSS. Tot aici este depozitată o mare parte din arsenalul fostei Armate Roşii, la retragerea din Europa de Est şi din ţările Baltice. Este limpede interesul Moscovei pentru sprijinirea regimului separatist Smirnov şi menţinerea unei forţe militare semnificative în acest teritoriu.

Crime şi abuzuri
Cutremurător este cazul petrecut în localitatea Chitcani, zonă aflată la graniţa cu Moldova. În perioada 1996-2000, 20 de persoane au fost omorâte, 40 - mutilate, iar majoritatea femeilor, violate. Reprezentanţii Comitetului Helsinki au ajuns la concluzia că vinovaţi sunt cei peste 30 de militari transnistreni care asigură securitatea în localitate. Aceştia provin din fostele armate sovietice desfiinţate din ţările Baltice, iar acum îşi revarsă frustrările şi îşi arată forţa la graniţele Transnistriei.
În ultima vreme, miliţia transnistreană s-a specializat în confiscarea autoturismelor. Sub diverse pretexte, maşinile sunt ridicate şi duse în parcările miliţiei. Pentru recuperarea lor se cere o taxă prea mare faţă de posibilităţile oamenilor care trăiesc şi aşa foarte greu.

Sărăcie, frică, alcool şi droguri
Transnistrenii sunt oameni foarte săraci. Teama li se poate citi pe feţe. Sunt lucruri evidente, care te izbesc de la intrarea în Transnistria. Oamenilor le este frică să vorbească cu străinii. Majoritatea celor care umblă pe stradă sunt îmbrăcaţi în uniforme militare. "Respectul" pentru guvernanţi se datorează doar fricii. La apariţia unui Audi A6, negru, cu geamuri fumurii şi cu numărul de înmatriculare MM003, numere albastre, aproape toţi oamenii se opresc şi salută. Imediat după, toţi tac şi nimeni nu vrea să ne spună cine a fost şi de ce au salutat milităreşte. O mare problemă a Transnistriei este şi cea a drogurilor. Surse de la faţa locului vorbesc de faptul că peste jumătate din populaţie ar fi dependentă de droguri şi alcool. O ţară săracă, cu un salariu mediu ce nu trece de câteva zeci de dolari, cu drogaţi şi beţivi! Majoritatea produselor care se găsesc în magazine, mai toate controlate de familia Smirnov, nu sunt decât mărfuri expirate din fostul spaţiu sovietic, în special Rusia şi Ucraina.

Republica pumnului
Comitetul Helsinki din Moldova reprezintă un sprijin mai mult moral pentru cetăţenii transnistreni care au şi cetăţenie moldovenească, majoritari în spaţiul separatist. Reprezentanţa din Tiraspol a comitetului a fost desfiinţată abuziv după spusele preşedintelui Urâtu. Responsabilii zonei îşi desfăşoară acum activitatea la sediul din Chişinău. Numărul plângerilor împotriva abuzurilor şi împotriva încălcărilor drepturilor omului este foarte mare. Numai în 2006 au fost înaintate peste 2.500 de sesizări care privesc abuzuri săvârşite împotriva a peste 10.000 de persoane. În majoritate este reclamată violenţa cu care sunt trataţi de miliţia din Transnistria. De câte ori vor să spună ceva, să ceară ceva ce ţine de drepturile elementare ale persoanei, locuitorii sunt aspru pedepsiţi cu bătăia cruntă de către cei puşi să asigure ordinea. Nu puţine sunt cazurile de dispariţii de persoane. În ultimii ani sunt sute de persoane care, pur şi simplu, au dispărut. Nimeni nu a reuşit vreodată să afle ce s-a întâmplat cu ele.

Aliatul lui Smirnov, prietenul lui Cozmin Guşă
Aflat la Tiraspol în fruntea unui grup de observatori din Duma de Stat a Federaţiei Ruse, vicepreşedintele Camerei inferioare a Parlamentului Rusiei, Serghei Baburin, prietenul lui Cozmin Guşă şi aliatul politic al acestuia la Moscova, a apreciat alegerile prezidenţiale de duminica trecută drept "corespunzătoare celor mai înalte standarde democratice şi de organizare". "Noi am declarat că rezultatele referendumului (desfăşurat în Transnistria la 17 septembrie şi la care s-a optat pentru independenţa regiunii şi cu o ulterioară unire cu Rusia - n.r.) trebuie să fie puse la temelia politicii Rusiei", a declarat Serghei Baburin. Despre relaţia Guşă-Baburin, Adevărul a vorbit în premieră încă din primăvară. Transnistria a ajuns să fie "mândria întregului popor din fosta Uniune Sovietică, mândria Rusiei", mai declara vicepreşedintele Dumei de Stat ruseşti, Serghei Baburin. "Transnistria a devenit o realitate geopolitică, iar cei care încearcă să nu observe acest lucru îşi fac iluzii", mai spunea Baburin într-un interviu acordat agenţiei de presă transnistrene Olvia-press.
Adeptul uniunii Iugoslavia-Rusia-Belarus
Serghei Baburin este cunoscut în Rusia ca un personaj apropiat structurilor fostei Uniuni Sovietice, el militând, de fapt, pentru refacerea URSS. Fost membru al partidului Rodina, Baburin a militat întotdeauna pentru protejarea intereselor sovietice şi este unul dintre cei mai înverşunaţi adversari ai NATO.
De altfel, Baburin a fost liderul grupului anti-NATO din Duma de Stat de la Moscova. Printre propunerile lui Baburin, una dintre cele mai importante este "chestiunea cooperării cu ţările musulmane, cunoscute pentru sentimentele lor antioccidentale". Vicepreşedintele Dumei de Stat a Rusiei, Serghei Baburin, este şi susţinătorul unei uniuni formate din Iugoslavia-Rusia-Belarus.