Operaţiunea "Brăţările dacice din aur", o afacere cu multe semne de întrebare

Guvernul a alocat 300.000 de euro pentru achiziţionarea a patru brăţări de aur despre care Ministerul Culturii a presupus, fără nicio temeinică expertiză tehnico-ştiinţifică, că ar

Guvernul a alocat 300.000 de euro pentru achiziţionarea a patru brăţări de aur despre care Ministerul Culturii a presupus, fără nicio temeinică expertiză tehnico-ştiinţifică, că ar aparţine civilizaţiei şi culturii dacice

l Aproape 1.000.000 de lei noi cheltuiţi pentru un presupus tezaur, expertizat între două avioane.
l Specialiştii de la Institutul de Fizică Atomică spun că pot determina doar speculativ locul de extracţie al aurului, nu şi vechimea pieselor.
l Bijuteriile au statut de corpuri delicte într-o controversată anchetă, ce are şi conotaţii politice, într-un dosar în care învinuiţi, fără probe directe, sunt nume cu rezonanţă pe eşichierul politic: Adrian Năstase, Ioan Talpeş, Dan Iosif şi Sergiu Nicolaescu.

Apariţia unor brăţări "dacice" pe piaţă este o operaţiune ce pare a fi orchestrată minuţios. Acest aspect este trădat de modul în care au fost descoperite brăţările în munţii Orăştiei, dar şi cum au fost plasate pe piaţa internaţională şi ulterior recuperate, într-un mod dubios, de autorităţile române. La fel de dubios este şi faptul că statul român nu s-a sinchisit până acum să asigure paza armată a locului descoperirii "tezaurului", deşi informaţiile despre brăţări, false sau autentice, sunt oficiale de câţiva ani. Astăzi, brăţările sunt prezentate cu fast, la Muzeul Naţional de Istorie, anunţându-se, în prealabil, descoperirea, pe piaţă, a altor zece brăţări, ce urmează a fi recuperate tot pe bani grei.

Culisele unei ciudate hotărâri de guvern controversate

"Afacerea" a fost parafată prin adoptarea Hotărârii de Guvern nr. 1708 din 6 decembrie 2006, prin care Cabinetul Tăriceanu a aprobat suplimentarea bugetului Ministerului Culturii şi Cultelor cu suma de 800.000 de lei din fondul de rezervă bugetară, în vederea achiziţionării unor bunuri culturale de patrimoniu. Statul român a plătit, în cele din urmă, nu 800.000 lei noi, cum s-a aprobat iniţial, ci mai mult, adică 980.000 (n.r. - aproape zece miliarde de lei vechi), după cum ne-a declarat secretarul general al MCC, Virgil Niţulescu. Cu această substanţială sumă de la buget a fost plătită răscumpărarea celor patru brăţări presupuse a fi dacice. Obiectele sunt corpuri delicte recuperate din circuitul infracţional transnaţional. Dosarele penale instrumentate au şi o vădită conotaţie politică. Reprezentanţii Ministerului Public s-au grăbit să declare, fără probe, că ar fi implicaţi, în calitate de tăinuitori, oameni politici de prim rang precum Adrian Năstase, Dan Iosif, Ioan Talpeş şi Sergiu Nicolaescu.

Nota de fundamentare, ţinută la secret

Toate demersurile oficiale pentru obţinerea notei de fundamentare a hotărârii de guvern s-au lovit de secretomania nejustificată a autorităţilor. După ce am "interceptat" această notă, am şi înţeles care erau motivele secretomaniei: lipsa unei expertize temeinice, care să justifice suma imensă alocată răscumpărării, dar şi modul dubios în care s-a făcut tranzacţia. Ce spune această notă? Că "în vederea recuperării a patru brăţări dacice din cele 15 furate din situl arheologic este necesar ca statul român să despăgubească posesorul de bună-credinţă al bunurilor în cauză cu o sumă echivalentă celei plătite de actualul posesor pentru achiziţionarea lor". Fără a se face trimitere la alte documente, concluzia notei de fundamentare este că, "întrucât condiţiile cu privire la buna-credinţă a posesorului au fost demonstrate, ne găsim în situaţia ca statul român să îl despăgubească pe acesta, urmând ca bunurile culturale astfel dobândite - patru brăţări dacice - să intre în proprietatea publică a statului român şi în administrarea instituţiilor specializate".

Raportul de Expertiză şi obiectivele sale

Ce a stat totuşi în spatele notei de fundamentare? Mai multe documente, evident. Este vorba de ancheta penală instrumentată de procurorii de la Alba Iulia şi de o expertiză antologică, ce pare a fi făcută pe genunchi, dar care stă sub înaltul patronaj al Academiei Române. O expertiză făcută de o echipă compusă exclusiv din istorici (trei experţi de la Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan" şi de la Muzeul Naţional de Istorie), fără niciun specialist în chimie, fizică sau ingineria metalelor, fără niciun evaluator/preţuitor în tranzacţii de artă şi obiecte cu valoare istorică. Fără niciun alt fel de specialist. Încă de la început, cei trei experţi, Mircea Babeş, Lucia Marinescu şi George Trohani, şi-au propus să răspundă la patru întrebări-cheie: 1) "Ce reprezintă piesele prezentate"; 2) "Dacă piesele unt autentice şi constituie depozit sau reprezintă contrafaceri ale unor piese originale"; 3) "Din punct de vedere arheologic, care este zona de provenienţă a pieselor" şi 4)"Experţii vor stabili dacă piesele sunt susceptibile de a fi clasate în patrimoniul cultural naţional".

Sub egida Academiei Române, cu ruleta şi şublerul

În preambulul raportului de expertiză, cei trei istorici, debordant de sinceri, ne spun că piesele au fost "examinate macroscopic" şi că "pentru măsurători s-au folosit ruleta, şublerul şi un cântar electronic cu afişaj digital". Bizară metodă de lucru a unor specialişti care spun că, în mare parte, s-au bazat pe expertiza făcută de nemţoaica Barbara Deppert-Lippitz, o somitate în domeniu, care, într-o declaraţie aflată în dosarul judiciar, aceasta susţine că ar fi văzut "în vara anului 2000, o brăţără de acest tip" pe care a controlat-o "cu cântarul de bucătărie". Experţii spun că "de la început se impune constatarea maximei asemănări a pieselor examinate din aur cu brăţările de formă spiralică, din argint, cunoscute din descoperirile mai vechi, de tezaure dacice de podoabe de argint, din epoca geto-dacică clasică". "Brăţările de aur examinate prezintă toate caracteristicile tipologice (forma ornamentică) ale celor 30 de brăţări spiralice de argint, cunoscute anterior (…) Asemănarea evidentă dovedeşte că piesele de aur sunt contemporane cu cele de argint şi, ca urmare, se datează în a doua jumătate a sec. I d. Chr (...) Având în vedere faptul că ele au fost descoperite în proximitatea capitalei regale de la Sarmizegetusa Regia, ele reflectă rangul excepţional avut de către cei care le-au comandat şi le-au purtat, în mare, epoca lui Burebista. Nu este, de aceea, exagerat a considera aceste piese drept podoabe şi însemne de rang regal". Nonsensul expertizei rezidă din faptul că, în ciuda unor metode rudimentare de expertizare, autorii au putut să încadreze strict perioada de manufacturare a brăţărilor. Ba, mai mult, aflăm din expertiză că "nu este exagerat a considera că brăţările i-au aparţinut lui Burebista"! Constatăm că, practic, singura dovadă clară a autenticităţii pieselor constă în asemănarea brăţărilor din aur cu cele din argint. Mai mult, deşi orice regulă de bun-simţ spune că nicio asemănare, oricât de evidentă ar fi, nu poate dovedi autenticitate, în cazul nostru are valoare de probă şi pentru plasarea într-un tezaur care ar fi aparţinut lui Burebista.

Din comisia de experţi români care s-a deplasat la Frankfurt a făcut parte şi dr. Lucia Marinescu, de la Muzeul Naţional de Istorie. Cu toate că are rezerve asupra modului cum s-a lucrat şi chiar nu exclude o eventuală demonstrare a tezei potrivit căreia brăţările ar putea fi false, doamna Marinescu are mare încredere în experta germană, Barbara Deppert, "care e una dintre experţii cei mai mari din Europa, ca să nu zic din lume, în bijuteria antică". "Toţi cei trei care am fost acolo am constatat că brăţările sunt autentice. Sigur că mai lăsăm unu la sută, să se facă analizele, nu?", se întreabă dr. Lucia Marinescu care nu exclude posibilitatea ca în urma unor analize ştiinţifice să se demonstreze că brăţările sunt falsuri. "În arheologie s-au întâmplat asemenea lucruri de nenumărate ori, nu ar fi nici prima, nici ultima dată. Dar nu cred că se va întâmpla. Am 1% îndoială", conchide experta.

Toată treaba a durat vreo oră şi jumătate, piesele au întârziat la întâlnire şi avionul pleca
Mircea Babeş
expert în comisia Ministerului Culturii

Prof. univ. dr. Mircea Babeş a povestit cum s-a desfăşurat expertiza de la Frankfurt. "În raportul de expertiză am notat şi rezerva şi nevoia de a se face o expertiză fizico-chimică, lucru care nu se putea face acolo (...) E foarte important din ce material sunt făcute, ce fel de aur şi eventuale impurităţi, elemente componente care pot să ne spună sursa acestui metal (...) Puteam să stăm încă o zi să ne uităm la ele, dar au fost nişte aranjamente cu Procuratura, Poliţia, Ministerul Culturii, pe care eu nu le cunosc. Cred că în timpul avut la dispoziţie, puţin cam scurt, ceea ce era de făcut cu mijloacele noastre şi cu experţii şi cu experienţa noastră s-a făcut. Toată treaba a durat vreo oră şi jumătate, piesele au întârziat la întâlnire, să zic aşa, şi avionul pleca. Analizele tehnice nu se pot face de pe azi pe mâine", mărturiseşte Mircea Babeş.

Procurorul Marius Iacob: "Nu există nicio probă directă - situaţia este destul de delicată"

"Eu nu am făcut decât să reproduc acea ordonanţă de declinare de la DNA şi să spun că se fac acte premergătoare (…) Eu nu am nimic cu domnul Năstase şi cu toţi ceilalţi. Dar nu pot să nu răspund dacă mă întreabă cineva ce nume sunt în acel dosar (…) Aş vrea să nu se înţeleagă că eu coordonez sau că particip la anchetă. "Tăinuirea este o infracţiune care se probează foarte greu." Deci nu există nicio probă directă. Vă daţi seama că dacă erau probe directe... Situaţia este destul de delicată".

Dan Iosif: "Afacerile <> , <> şi <> sunt afaceri care transced interesele cetăţeanului român"

"Ce caut eu în toată povestea asta deşi nu am nicio legătură cu brăţarile dacice? Vezi Doamne, că Ceia Iulian mi-ar fi dat mie o asemenea brăţară pe care eu i-aş fi vândut-o lui Adrian Năstase, că, nu ştiu cum, i-ar fi vândut şi lui Talpeş. (…) Brăţarile astea par mai degrabă nişte tinichele făcute de un băiat deştept. Şi dacă experţii români spun că sunt din tombac, cine plăteşte oalele sparte? Ne mai dă cineva banii înapoi? Vaga mea impresie este că afacerile <> , <> şi <> sunt afaceri care transced interesele cetăţeanului român. Cel care a virat acei 800.000-900.000 de lei noi pe acele patru brăţări este un iresponsabil", susţine Dan Iosif, acuzat de procurori că ar fi tăinuitor al brăţărilor.

Adrian Năstase: "Afirmaţia procurorului Marius Iacob este deosebit de gravă"

"Consider că afirmaţia procurorului Marius Iacob că se efectuează acte premergătoare cu privire la implicarea mea în infracţiunea de tăinuire şi trafic cu obiecte aparţinând patrimoniului cultural naţional este deosebit de gravă având în vedere că procurorii sunt obligaţi să păstreze secretul profesional şi să respecte prezumţia de nevinovăţie, să respecte drepturile şi libertăţile cetăţeneşti", declară deputatul PSD, Adrian Năstase, fost prim-ministru al României.

Nu a fost nimeni la mine. Nimeni nu mi-a solicitat niciun fel de declaraţie. În afară de Dan Iosif, de Năstase şi de Nicolaescu, eu nu cunosc pe nimeni din treaba asta. A vorbi în plus este ca şi cum eu am vreo legătură cu asta.
Ioan Talpeş (senator independent)

La un moment dat, într-adevăr, au venit nişte poliţişti la mine şi le-am spus că n-am nicio legătură şi că nu ştiu nimic de treaba asta, dar nu am fost chemat nicăieri şi nu mi-a adus nimeni nicio învinuire.
Sergiu Nicolaescu (regizor, fost senator PSD)