Obama, restauratorul democraţiei

Barack Obama, al 44-lea preşedinte al Statelor Unite, primul de culoare, are dificila sarcină de a demonstra că “visul american”, conform căruia nimic nu este imposibil într-o democraţie,

Barack Obama, al 44-lea preşedinte al Statelor Unite, primul de culoare, are dificila sarcină de a demonstra că “visul american”, conform căruia nimic nu este imposibil într-o democraţie, este încă valabil.

Copilul bunicilor

Barack Obama s-a născut pe 4 august 1961 în Honolulu, Hawaii, fiul lui Barack Hussein Obama Sr., un kenyan de etnie luo, din provincia Nyanza, venit la studii  la Universitatea Hawaii din Manoa, unde a cunoscut-o pe americanca Ann Dunham, născută în Wichita, Kansas. Părinţii s-au despărţit când Barry avea doi ani, tatăl înscriindu-se la Harvard, unde a obţinut şi un doctorat. Apoi s-a întors în Kenya, murind în 1982, într-un accident de maşină.

Ann Dunham s-a recăsătorit cu un alt student străin, indonezianul Lolo Soetoro. Când Suharto a preluat puterea, a cerut studenţilor să se întoarcă acasă, aşa că familia s-a mutat în Indonezia, în 1967. Până la zece ani, Barry a urmat o şcoală din Jakarta, cu predare în limba indoneziană, întorcându-se în Honolulu în 1979, pentru a locui cu bunicii din partea mamei, care l-au înscris la şcoala particulară Punahou, apoi la un liceu privat. Mama lui s-a întors în Hawaii în 1972, a plecat înapoi în Indonezia în 1977, s-a reîntors în 1994, murind de cancer ovarian un an mai târziu. Practic, Barry a fost copilul bunicilor săi.

Alcool, marijuana şi cocaină

Pe tatăl său, Barry l-a văzut o singură dată, când acesta a făcut o scurtă vizită în America, în 1971. Faptul că acesta era negru tuci l-a şocat, deşi văzuse fotografii ale lui. „Eram doar vag conştient de faptul că tatăl meu era complet diferit de cei din jurul meu - că era negru ca smoala, în timp ce mama mea era albă ca laptele”, avea să scrie Barack Obama în cartea sa “Visuri despre tatăl meu”.

Deşi bine strunit de bunici, Barry a simţit lipsa unei educaţii ferme, părinteşti. După cum avea să recunoască, în timpul adolescenţei a făcut uz de alcool, marijuana şi  cocaină. După absolvirea liceului, s-a înscris la Occidental College din Los Angeles, unde a urmat cursurile doi ani, apoi a trecut la Facultatea de Ştiinţe Politice de la Universitatea Columbia, în New York, specializându-se în relaţii internaţionale.

În 1988, a fost admis la Harvard Law School, şcoală de înalte studii în drept. În acea perioadă a cunoscut-o pe soţia sa, Michelle Robinson. El era angajat ca avocat rezident la firma Sidley Austin, din Chicago, unde Michelle i-a fost consilier. Fiind şefa lui, Michelle nu s-a lăsat uşor cucerită de Barry. Timp de trei luni, i-a refuzat propunerile de a se întâlni în afara evenimentelor organizate de firmă.

Până la urmă a cedat, căsătorindu-se la 3 octombrie 1992. Prima fiică a celor doi, Malia Ann, s-a născut în 1998, iar a doua fiică, Natasha (Sasha), în 2001. Din 1993 până în 2004, când a devenit senator al SUA, a predat drept constituţional la Facultatea de Drept din Chicago şi a scris mai multe cărţi. Formularele fiscale din 2007 includ un venit la nivel de familie de 4,2 milioane de dolari, de la aproximativ un milion în 2006 şi 1,6 milioane în 2005, venit provenit mai ales din vânzările cărţilor lui Barack.

„Casa divizată”

La 10 februarie 2007, Obama şi-a anunţat candidatura la funcţia de preşedinte al Statelor Unite, în faţa clădirii capitoliului din Springfield, Illinois. Alegerea locului a fost simbolică, deoarece acolo şi-a ţinut Abraham Lincoln celebrul discurs „House Divided” în 1858, spunând că “o casă divizată împotriva ei însăşi nu poate rezista”, o adaptare a unei parabole a lui Iisus Hristos.

Discursul împotriva extinderii sclaviei l-a dus pe republicanul Lincoln la Casa Albă, dar acesta a devenit primul preşedinte asasinat din istoria SUA.

Şi democratul Barack Obama a primit numeroase ameninţări cu moartea de-a lungul campaniei. Nu pentru obiectivele sale, retragerea trupelor din Irak, creşterea independenţei energetice şi furnizarea de servicii medicale pentru toţi, ci pentru că era de culoare.

A mers înainte, crezând în visul american. A fost primul candidat la preşedinţie care a refuzat finanţarea publică. Ca preşedinte, şi-a propus să reducă arsenalul nuclear american, încercând o interdicţie globală asupra producţiei de material­ fisionabil şi să negocieze cu Rusia pentru a reduce nivelul de alertă privind rachetele balistice intercontinentale.