Moartea vine gratis la locul de muncă

În România, mor anual sute de oameni în accidente de muncă, fără a plăti cineva pentru nerespectarea normelor de protecţie. Justiţia română condamnă întotdeauna doar

În România, mor anual sute de oameni în accidente de muncă, fără a plăti cineva pentru nerespectarea normelor de protecţie. Justiţia română condamnă întotdeauna doar victimele!

Peste 300 de oameni morţi la locul de muncă, în ultimii doi ani. Niciun vinovat! Întotdeauna morţii au fost de vină.

Deşi comisiile de anchetă şi procurorii indică persoane şi firme care au pe conştiinţă moartea angajaţilor, în instanţele de judecată cele mai grave pedepse aplicate au fost amenzile. Exemplu elocvent, cazul Mihăileşti. Ca el sunt multe altele!

În ciuda tot mai deselor condamnări ale României la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) pentru tergiversarea proceselor şi pentru numeroase vicii în actul de judecată, magistraţii români nu se dezmint, achitând pe capete învinuiţi sau inculpaţi trimişi în judecată pentru fapte destul de grave precum omuciderea.

Fie ea şi din culpă, ca urmare a unor accidente de muncă grave, ca în cazul larg mediatizat al exploziei de la Mihăileşti, produsă în mai 2004 şi soldată cu 18 morţi, 13 răniţi şi prejudicii imense.

Surprinzătoarea decizie recentă a judecătorilor vrânceni, care i-au achitat pe cei trei învinuiţi din cazul Mihăileşti, a şocat nu numai opinia publică, ci chiar pe procurorii care i-au trimis în judecată pe presupuşii autori.

Mai mult, "cazul Mihăileşti, achitare cu acte în regulă" relansează o veche şi spinoasă problemă din criminologia muncii. O mare dilemă bazată pe o provocatoare întrebare: avem o ţară a accidentelor în serie brăzdată cu zeci de victime. Cum procedăm să-i dovedim pe vinovaţi?

Peste 100 de morţi, în şase luni

Inspectoratul Teritorial de Muncă controlează aplicarea corectă şi unitară a prevederilor legale referitoare la relaţiile de muncă, la securitatea şi sănătatea în muncă, protecţia salariaţilor care lucrează în condiţii deosebite şi a prevederilor referitoare la asigurările sociale.

În primul semestru al anului 2007, au fost înregistrate la Inspectoratul Muncii 1.856 de persoane accidentate, din care 117 persoane decedate. Sectoarele economiei naţionale în care au fost înregistrate cele mai multe accidente de muncă sunt în construcţii - 262 de accidentaţi, extracţia şi prepararea cărbunelui - 143 accidentaţi, producţia de mobilier şi alte activităţi industriale - 89 accidentaţi.

Cel mai mare număr de accidente mortale de muncă s-a înregistrat în sectoarele: construcţii - 29 persoane, silvicultură, exploatare forestieră şi servicii anexe - 11 persoane, fabricarea lemnului şi a produselor din lemn şi plută, cu excepţia mobilei - opt persoane.

Majoritatea persoanelor accidentate au vechime de până la cinci ani la locul de muncă, cu o pondere de 40.3% din totalul accidentaţilor. Cele mai multe accidente sunt în Bucureşti, cu 253 persoane accidentate din care trei mortal şi Petroşani, cu 141 persoane accidentate din care trei mortal, în semestrul 1 pe anul 2007.

Filiera dosarelor post-mortem

Inspecţia Muncii (IM), prin intermediul inspectorului general de stat adjunct, Dantes Nicolae Bratu, ne-a explicat modul în care funcţionează birocraţia după derularea unor astfel de accidente. Aflăm că Inspectoratul, după finalizarea anchetelor, propune măsuri şi le trimite împreună cu dosarul spre autorităţile competente: Parchet, Poliţie etc.

De aici mai departe, dosarul devine pierdut pentru Inspecţia Muncii. "Chiar dacă ne interesează cursul dosarului şi încercăm să-l urmărim, nu o putem face, decât prin bunăvoinţa celor cărora le-am înaintat dosarul. Dacă ni se răspunde, este bine, dar dacă nu avem răspuns, nu putem obliga mai departe să ne răspundă", declară Dantes Bratu.

Rafo Oneşti - trei morţi şi o amendă

Un accident soldat cu moartea a trei persoane a avut loc în noiembrie 2006, la Rafo Oneşti. Trei angajaţi ai combinatului încercau repornirea staţiei care a fost oprită în urma reviziei, câteva săptămâni.

Angajaţii implicaţi în accidentul de la Rafo Oneşti nu dispuneau de permisul de lucru pentru executarea unor lucrări de intervenţie cu grad ridicat de risc, susţine conducerea rafinariei într-un comunicat de presă remis agenţiei NewsIn. Cei trei au murit din cauza exploziei unui cuptor, din secţia de cracare catalitică 3, acelaşi cuptor care a mai provocat şi în 2004 alte două victime, care au murit din aceeaşi cauză, acumulare de gaze.

Şeful Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă, Mihai Simionescu, confirmă că accidentul s-a produs din cauza scurgerilor de gaze. Inspectoratul Teritorial de Muncă Bacău a cercetat cazul şi a ajuns la concluzia că a fost un accident de muncă. Conducerea Inspectoratului a mai declarat că muncitorii decedaţi au intrat în zona cuptorului cu permisiunea unui şef de secţie.

Conducerea Rafo a promis familiilor îndoliate câte 25.000 ron. Rafo s-a ales numai cu o amendă de 60.000 ron de la Inspecţia Muncii şi neînceperea cercetărilor penale. Nici de data asta nu a ajuns mai departe de nişte amenzi nesemnificative.

Anina - şapte morţi şi câteva amenzi

În data de 14.01.2006, a avut loc un accident nefericit la Exploatarea Minieră Anina din Caraş-Severin. Explozia a avut loc la 200 de metri adâncime şi s-a soldat cu şapte morţi şi şapte răniţi. Cauza producerii evenimentului a fost acumularea de gaz metan. Aprinderea a fost generată de scânteia electrică datorată scurtcircuitării cablului, în momentul acţionării explozorului, pentru împuşcarea frontului.

Conform comisiei de anchetă, evenimentul s-a produs din cauza repetatelor încălcări a normelor de securitate a muncii conform anchetei efectuate de Institutul Naţional de Securitate Minieră şi Protecţie Antiexplozivă Petroşani. Comisia de anchetă a dispus închiderea activităţilor la acest punct de lucru.

S-au aplicat amenzi contravenţionale în valoare totală de 254.000 ron, s-a propus urmărirea sub aspect infracţional a 23 de persoane, începând de la directorul general al societăţii până la artificierii care au efectuat împuşcături la acest loc de muncă în prezenţa metanului. Nimeni nu a fost condamnat!

Pipera - patru morţi, niciun condamnat

Cel mai grav accident din ultimii 10 ani din Bucureşti, a avut loc la un şantier din Pipera pe data de 17 ianuarie 2007. Au murit patru persoane şi alte două au fost rănite grav. Cei şase demontau o macara, când una din platformele culisante ale macaralei a căzut în gol de la 40 m peste cea de jos.

Potrivit specialiştilor de la Inspecţia Muncii Bucureşti, utilajul avea ataşate două platforme culisante, patru dintre muncitori se aflau pe platforma superioară, iar ceilalţi doi erau în piciorul macaralei. Autorităţile au început o anchetă în acest caz.

Cercetările au fost efectuate de un procuror de la Parchetul Judecătoriei Sectorului 2, criminalişti de la Secţia 2 Poliţie şi reprezentanţi ai Inspecţiei Muncii. Colegii victimelor spun că cei şase erau specializaţi în demontarea unor astfel de utilaje şi că este exclus ca accidentul să se fi produs din vina lucrătorilor. Macaragiul a susţinut că cei şase respectau regulile de protecţie a muncii.

Varianta macaragiului a fost susţinută şi de anchetatori. Din primele cercetări, un motor nu a funcţionat şi din această cauză platforma de sus a culisat peste cealaltă. Victimele ajunseseră la ultimul nivel al macaralei şi urmau să blocheze platforma acolo pentru a începe demontarea.

Finalizarea cercetării a stabilit cauza principală a producerii evenimentului ca fiind nerespectarea instrucţiunilor prevăzute la capitolul telescopare, prin manevrarea greşită a traversei mobile de către operatorul Voinea Dumitru. Din expertiza efectuată de Institutul Naţional de Cercetare şi Dezvoltare pentru Protecţia Muncii rezultă faptul că producerea evenimentului a fost posibilă şi pe fondul absenţei unui dispozitiv de siguranţă care să prevină căderea acestuia.

Firmele în cauză au fost amendate după cum urmează: SC Girueta Macarale Srl, cu 52.000 ron, Sc Girueta Sa, cu 16.000 ron, şi Sc Comnord Sa, cu 15.000 ron. La finalizarea cercetărilor dosarul a fost înaintat în condiţiile legii organelor de urmărire penală. Până acum nimeni nu a fost condamnat!

Cel mai grav caz: explozia de la Mihăileşti, fără vinovaţi!

În noaptea de 23 spre 24 mai 2004, şoferul Florin Marcu a plecat din Craiova, de pe plarforma DOLJCHIM a Petrom SA, spre Piatra Neamţ, via Buzău, cu un tir încărcat cu azotat de amoniu. Îngrăşământ care, în anumite condiţii de căldură, se comportă exploziv, iar autovehiculul care efectuează transportul, ca o veritabilă mega-bombă în mişcare.

Ajuns pe raza localităţii Mihăileşti, judeţul Buzău, şoferul Marcu a pierdut controlul asupra direcţiei de mers şi autovehiculul s-a răsturnat şi a luat foc, mai întâi în zona cabinei.

După circa 60 de minute, timp în care, la faţa locului au sosit pompierii, presa şi chiar poliţia, incendiul a încins încărcătura şi a avut loc explozia. O explozie a cărei putere, după cercetările criminalistice ulterioare (inclusiv a unor direcţii speciale, precum departamentele antitero, din serviciile secrete), a avut intensitatea unui adevărat cutremur, înregistrat ca atare pe aparatele diverselor staţii din ţară. Explozia a ucis 18 oameni - jurnalişti, pompieri, localnici şi persoane aflate întâmplător prin zonă, dar şi pe şoferul camionului.

Au fost rănite 13 persoane, unii dintre răniţi necesitând până la nouă luni de îngrijiri medicale. Conform Inspecţiei Muncii, explozia s-a produs "din cauza neluării la timp a măsurilor obligatorii de intervenţie şi alarmare prevăzute de reglementările legale, creându-se astfel un pericol iminent, care în final s-a concretizat prin explozia de tip detonant.

Cauza directă a producerii accidentului a fost nerespectarea prevederilor legale de protecţie a muncii la locurile de muncă cu pericol deosebit şi în cazul creării unui pericol iminent de producere a unui accident de muncă sau de îmbolnăvire profesională". Era un punct de plecare a anchetei judiciare.

Comparată în rechizitoriu cu actul terorist de la Oklahoma, cazul exploziei de la Mihăileşti a fost probat şi instrumentat de un colectiv de investigatori (inclusiv cadre ale SRI) condus de procurorul criminalist Liviu Sutiman, sub coordonarea directă a generalilor magistraţi Ilie Botoş şi Ioan Sâmpetru, unul procurorul general şi celălalt procurorul general adjunct ai României.

După îndelungi investigaţii, procurorul criminalist Liviu Sutiman i-a pus sub învinuire şi ulterior i-a trimis în judecată pentru ucidere din culpă, vătămare corporală din culpă şi distrugere din culpă pe Ionuţ Neagoe, Mihai Gună, administratori ai firmelor Mihtrans SRL şi Ney Transport SRL, precum şi pe Ion Gheorghe, director al DOLJCHIM SA.

Într-o primă fază, Judecătoria Buzău i-a condamnat pe cei trei la câte patru ani închisoare şi plata a substanţiale daune morale şi materiale. Surpriza a venit săptămâna trecută, când judecătorii de la Tribunalul Vrancea... i-au achitat pe cei trei.

Cum au motivat judecătorii vrânceni hotârarea de achitare a inculpaţilor? "Caz fortuit", au spus oamenii în robă! "Ca şi cum un ţăran care-şi ară linştit ogorul, deodată, pe neaşteptate, loveşte cu plugul un obuz îngropat în pământ şi omoară boii", ne explică, recurgând la o metaforă trist-amară, un procuror.

Repezentanţii Parchetului General sunt şocaţi de decizia Tribunalului Vrancea. Au declarat, evident, recurs. Recurs care va fi judecat la Curtea de Apel Galaţi. Nimic nu s-a schimbat!

117

oameni au murit la locul de muncă în primul
semestru al anului 2007