Fondurile statului român, risipite aiurea în diasporă

Alexandru Drăghici, editorul celui mai important portal al românilor din Germania, dezvăluie din culisele emigraţiei

editorul www.rom2.de, unul dintre cele mai citite portaluri de internet din emigraţie.
- În Spania s-a anunţat crearea unui partid românesc. În Germania se poate discuta de o organizaţie reprezentativă pentru români?
- Nu se poate vorbi despre o organizaţie reprezentativă pentru românii din Germania. De ce nu există o organizaţie reprezentativă pentru românii din Germania? Fiindcă este o emigraţie compusă din trei grupuri: etnici germani care vin din România, români veniţi înainte de 1989 şi cei veniţi după "revoluţie". Dacă etnicii germani sunt organizaţi exemplar, aproape milităreşte, folosind o structură ierarhică bazată pe considerente geografice, celelalte grupări sunt organizate la nivel de asociaţie, bazate pe dreptul german de asociere, vechi de câteva decenii, şi care oferă facilităţi financiare şi posibilitatea de a deduce bani de la impozit. Există două încercări de creare a unor organizaţii reprezentative: prin Biserica Ortodoxă şi la nivelul asociaţiilor româno-germane.
Biserica Ortodoxă, recunoscută oficial numai în landul Bavaria
- Ştiu că Biserica Ortodoxă Română nu este recunoscută la nivelul întregii Germanii...
- Biserica Ortodoxă a reuşit să fie recunoscută ca biserică oficială în landul Bavaria. În celelalte landuri federale, bisericile funcţionează ca asociaţii. Aproape în fiecare oraş mai mare, mă refer la cele cu peste 100.000 locuitori, există cel puţin o biserică ortodoxă. Situaţia preoţilor ortodocşi este însă dificilă, neavând venituri sigure şi regulate. În plus, există două grupări de biserici ortodoxe: una care este raportată ierarhic prin intermediul mitropolitului ÎPS Serafim - BOR, şi o altă grupare, constituită din biserici înfiinţate înainte de 1989, care este ancorată ierarhic mitropolitului ortodox grec din Constantinopol.
- Care sunt asociaţiile mai importante, există o uniune la nivelul întregii Germanii Federale?
- Există LARG - Liga Asociaţiilor Româno-Germane din Germania, înfiinţată în noiembrie 2002. Ea grupează circa 12 asociaţii. Cam tot atâtea asociaţii se află în afara ligii. Având în vedere că majoritatea asociaţiilor acţionează local, în oraşele în care au fost înfiinţate, aceste asociaţii nu văd avantajele aderării la LARG, cu atât mai mult cu cât, de la înfiinţare, LARG nu a putut convinge asociaţiile reticente ce avantaje ar avea dacă ar adera la aceasta ligă. Sintetizând, există încercări de coagulare a diasporei româneşti, care însă nu au vechime şi nu conving încă prin acţiuni. Un semn bun este recunoaşterea Bisericii Ortodoxe româneşti în landul Bavaria ca biserică oficială.
- Deci putem spune că emigraţia nu ar fi unită nici în Germania?
- Nu se poate spune că este unită. În primul rând că nu există ţeluri comune care să îi anime pe românii din Germania. Lobby pentru România se face fragmentar, firesc până la un moment dat... dar sinergiile se pierd. Problemele integrării în societatea germană şi le rezolvă fiecare singur, de aceea mulţi sunt reticenţi în a deveni membri într-o asociaţie. Iniţierea unui dialog cu autorităţile române sau germane se face de către fiecare asociaţie în parte, şi nu prin intermediul ligii LARG. În plus, cereri precum aceea că românii din Germania să fie recunoscuţi ca minoritate naţională sunt absurde, Constituţia germană oferind clar un răspuns în acest context. Liga LARG nu se poate considera nici pe departe reprezentativă, având în vedere că există mai multe asociaţii în afară decât înăuntru ligii. Vechea şi noua conducere - aproape aceeaşi - nu a convins prin acţiuni reprezentative. Se dorea singurul punct de contact către DRRP sau autorităţile germane, dar acest rol trebuie acceptat şi de asociaţii. Membrii din consiliul de conducere ar trebui să îşi ia fiecare rolul în serios, de ofertanţi de servicii pentru asociaţiile membre. Nu se ştie, de exemplu, ce a făcut reprezentantul pentru activităţi culturale al ligii în ultimi doi ani.

Proiectele emigraţiei, aprobate la Bucureşti după ureche
- La Bucureşti, de-a lungul timpului, au existat diferite comitete sau departamente pentru românii de pretutindeni. În ce măsură aţi simţit un sprijin din partea actualului for, DPRR? Aţi primit sprijin financiar? Cunoaşteţi dacă alte organizaţii au fost sprijinite şi care au fost criteriile?
- Am cerut un sprijin financiar în ianuarie 2006. Finanţarea a fost aprobată în august, banii aprobaţi pe cinci luni au sosit în proporţie de 30% abia în octombrie... Se poate constata că morile birocratice româneşti macină foarte încet. Probabil că trebuie să ne considerăm norocoşi, alte asociaţii nu au primit nimic sau o sumă mult mai mică decât cea cerută. Au fost şi proiecte reprezentative, care pur şi simplu au fost respinse. Mai există asociaţii care reuşesc să obţină fonduri deoarece au relaţii "strânse" şi "privilegiate" cu autorităţile din România. Au fost cazuri în trecut în care bani mulţi pentru România s-au pulverizat pe acţiuni absolut dubioase... Finanţările din legislatura precedentă, din timpul PSD, nu s-au făcut în mod transparent.
- La ce contracte dubioase vă referiţi ?
- În arhiva www.rom2.de se găseşte un articol bine documentat al doamnei Dani Rockhoff intitulat "DRP dă prima de joc fundaşilor de la Haga". Reacţiile vechii administraţii a DRP au avut un sceptru larg, de la iritare până la ameninţare.

"Aria de reprezentare a organizaţiilor româneşti este foarte redusă"
- Care este aria de reprezentare a organizaţiilor româneşti din Germania faţă de numărul celor care trăiesc acolo?
- Aria de reprezentare a organizaţiilor româneşti este foarte redusă. Câteva cifre pe care le cunosc în zone populate precum Stuttgart, Nürnberg sau Frankfurt nu depăşesc raportul de 1-3 persoane la 100 de persoane. Asociaţiile au probleme precum lipsa fondurilor, care este accentuată şi de faptul că membrii nu efectuează plata cotizaţiilor în mod regulat. Din punctul de vedere al manifestărilor organizate, putem distinge între cele elitiste, cu un număr mic de participanţi, sau "de masă", cu un număr mare de spectatori. Acestea din urmă sunt în multe cazuri o afacere bună, deşi ascunsă sub umbrela unei asociaţii, în loc să se folosească o firmă. Există şi dezvoltări pozitive. Astfel, în ultimii ani, se organizează regulat turnee de teatru cu actori din România, în diverse oraşe mari germane, care se bucură de un număr mare de spectatori. Se poate spune că această "piaţă" a teatrului capătă însuşiri capitaliste, în sensul concurenţei, al diversităţii ofertei. Preţurile percepute sunt foarte mici, în jur de 15 euro. Ele abia acoperă cheltuielile, cu atât mai mult cu cât, de exemplu, un bilet la cinematograf poate costa până la 9-10 euro. Au început organizarea de festivaluri-mamut, cum ar fi "Sărbătoarea României" în Nürnberg, Festivalurile "George Enescu" în Heidelberg sau Berlin, săptămânile culturale româneşti din München, care au o tradiţie de un deceniu. Toate aceste manifestări sunt o muncă foarte bună de lobby pentru România.
- Lucrează asociaţiile pentru membrii lor?
- Se constată în general o lipsă de experienţă în a lucra în asociaţii. Aleşii în funcţii de conducere nu sunt selectaţi întotdeauna după criteriul valorii, ci printr-o selecţie negativă. Exemplu: la LARG, nimeni nu s-a oferit la ultimele două alegeri ale consiliului de conducere, la un moment dat era să fie ales cineva care nu avea dreptul.
- Aţi vorbit de Biserica Ortodoxă. Există şi chestiuni negative privind activitatea acesteia?
- Biserica Ortodoxă din Germania joacă un rol de continuitate în cadrul diasporei româneşti, fiindcă munca ei este constantă, dar situaţia ei financiară o obligă să facă tot felul de "acrobaţii" pentru a supravieţui, forţând-o uneori să-şi uite rolul de păstor spiritual. Cunosc cazuri în care s-a refuzat împărtăşania fiindcă persoanele respective nu făcuseră suficiente donaţii.