Eva Braun, soţia de-o zi a Führerului

Eva Anna Paula Hitler, născută Braun la 6 februarie 1912, la München, a fost iubita de taină a lui Adolf Hitler timp de 15 ani.

Tatăl Evei, Friedrich "Fritz", era învăţător, iar mama,  Franziska "Fanny" era casnică. O familie tipic bavareză, catolică,  cele trei fete, Ilse, Eva şi Gretel, fiind crescute în respect pentru familie şi religie. În 1928, după absolvirea liceului, Eva a urmat timp de un an studii comerciale la o şcoală ţinută de călugăriţele unei mănăstiri din Simbach. Eva s-a evidenţiat la sport, fiind pasionată de schi, alpinism şi gimnastică. Dar marile ei pasiuni, pe care a vrut să-şi clădească o carieră, au fost filmul şi arta fotografică.

La vârsta de 17 ani s-a angajat ca asistentă şi fotomodel la fotograful lui Hitler şi al partidului nazist, Heinrich Hoffmann. Tânără, blondă, cu o silueta zveltă şi fără prea multă minte, ea era potrivită pentru a deveni amanta ideală. Hoffmann îi face cunoştinţă cu Hitler, mai în vârstă ca ea cu 23 de ani, prezentându-i-l drept „Herr Wolff”.

Era un nume de cod ales, se pare, chiar de liderul partidului nazist şi care a fost folosit în anii  1920 din motive de securitate. Eva nu a fost impresionată de Hitler la început, considerându-l „un bărbat de o vârstă respectabilă, cu mustaţă comică, îmbrăcat cu un palton englezesc şi purtând o pălărie mare”.

Atracţie fatală

Însă dictatorului, care avea o atracţie bolnăvicioasă pentru minore, i-a plăcut micuţa bavareză. Pe vremea aceea, Adolf avea o relaţie incestuoasă cu nepoata sa, Geli, care s-a sinucis în 1931. Geli era fiica surorii vitrege a lui Hitler, Angela. Istoricii au două variante cu privire la sinuciderea fetei: fie gestul său a fost provocat de gelozie, din cauză că ”iubitul” unchi îi acorda prea multă atenţie Evei, fie Hitler însuşi a ”ajutat-o” ca să scape de o relaţie foarte incomodă.

Eva a aflat de Geli abia după sinuciderea acesteia şi, conform mărturisirilor făcute surorii ei, Gretel, a crezut că fata se aflase într-o criză adolescentină agravată de sentimentul incestuos pe care îl avea pentru unchi. De altfel, Hitler avea multe iubite la vremea aceea, notorie fiind relaţia sa cu actriţa Renate Müller, alături de care se afişa. Dar şi Renate şi-a pus capăt zilelor în 1937, conform versiunii oficiale.

Martorii au spus, însă, că au văzut câţiva ofiţeri ai Gestapo intrând în clădirea în care locuia Renate, cu puţin înainte de moartea ei, provocată de o supradoză de morfină. Adolf a vrut să facă din tânăra blondă cu ochi albaştri modelul perfect al femeii ariene în filmele de propagandă nazistă, iar ea refuzase. În plus, se aflase şi că avea un amant evreu, la care nu vroia să renunţe, ceea ce l-a înfuriat pe dictator!

Se pare, aşadar, că Adolf era un bărbat ”fatal ”, dar Eva nu credea ”bârfele” legate de iubitul ei. Se mutase în apartamentul lui din München, în ciuda împotrivirii tatălui ei, care nu era de acord cu această legătură. Dar nu numai din partea tatălui avea neplăceri. Când o femeie i-a aruncat în trecere, pe stradă, că e târfa Führerului, incidentul a intrat în atenţia teribilei poliţii Gestapo, iar garda de securitate în jurul casei din München s-a dublat.

În „compania diavolului”

Eva a simţit pe propria piele efectele relaţiei cu Hitler. Nu era nici pe departe ce aştepta o tânără de 20 de ani de la iubitul ei. În 1932, ea s-a împuşcat în gât. Din jurnalul ei reiese că nu avea nicio altă preoccupare în afara scenariilor legate de iubitul ei, pe care îl bănuia că o înşeală, fiecare zi din jurnal încheindu-se cu decizia de a se sinucide.

Ca să-i demonstreze că o iubeşte, Hitler i-a făcut un mare hatâr: a invitat-o la ceremonia de investire în funcţia de cancelar, în 1933. Eva a stat în zona rezervată VIP-urilor, alături de sora lui Adolf, Angela şi de soţiile miniştrilor, dar a fost prezentată doar ca şefa secretarelor. Angela, care o considera vinovată indirect de sinuciderea fetei sale, a făcut un mic scandal din această cauză şi s-a ales cu interzicerea de a se mai apropia de Eva.

Dar lucrurile nu s-au îmbunătăţit. Îşi petrecea tot timpul singură, fără să ştie când vine Adolf, fără să primească de la el bilete de dragoste. Acum, că Adolf se mutase la Berlin, Eva era sigură că avea să o părăsească definitiv. Când a împlinit 23 de ani, s-a hotărât din nou să se sinucidă. De trei luni nu mai avusese nicio ”întâlnire” cu Adolf, ceea ce, în limbajul ei codificat, însemna că nu mai făcuseră sex. Dar era sigură că el avea parte de ”întâlniri” la Berlin. ”Probabil voi sfârşi această zi îmbătându-mă criţă” scria Eva. ”Aşa se aşteaptă el că o să fac”.

Adolf a trecut pe la ea cinci zile mai târziu, fără să-i aducă niciun cadou. Credea că o să-i ia a doua zi, dar a fost nevoit să plece de urgenţă la Berlin, direct de la o întâlnire cu autorităţile din München. Eva a aflat în ultima clipă că el pleca şi a ajuns la gară când trenul abia se mai zărea. ”Mi-ar fi mai bine în compania diavolului decât cu el”, scria ea supărată. Şi a luat 35 de pastile de somnifere. Menajera a găsit-o la timp şi a fost, din nou, salvată.

Hitler a trecut-o în testament

Speriat de scandalul politic care se putea isca, Adolf a decis să îi acorde mai multă atenţie. L-a pus pe Hoffmann să-i vândă în neştire tablouri cu chipul lui şi din suma strânsă i-a cumpărat Evei o vilă într-o suburbie a Münchenului,  Wasserburgerstrasse, şi un Mercedes. Eva s-a mutat cu sora ei, Gretel, fiind servite de o menajeră şi un şofer personal.

Viaţă de pustnică

Dar Eva a luat acest gest drept ce era în realitate: o îndepărtare. Relaţia nu s-a îmbunătăţit. Odată, a invitat-o la o cină la restaurant împreună cu sora ei, unde au petrecut trei ore fără să scoată niciun cuvânt, iar la sfârşit i-a înmânat un plic. Eva a crezut că era vorba despre vreun bileţel de dragoste, dar erau numai banii pe care îi dădea de obicei. Şi care, deşi nu se arunca la cheltuieli mari, nu-i ajungeau. Uneori, era nevoită să-şi vândă lucruri personale ca să-şi plătească datoriile.

Eva privea politica lui Hitler ca pe o ”problemă” care îl ţinea departe de ea. ”Ce problemă atât de mare mai are acum?”, scria Eva în jurnalul ei. ”Anul trecut, Italia i-a creat probleme mai mari şi tot a găsit timp şi pentru mine”. Apoi a aflat că Adolf se mai ”relaxa” la Berlin cu alte femei. ”Sunt atât de multe femei în jurul lui”, se lamenta ea.

Cum începuse din nou să vorbească despre sinucidere, a fost trimisă la vila Berghof, reşedinţa de vacanţă a lui Hitler, de pe culmea Obersalzberg, de lângă Berchtesgaden. Pentru liniştirea părinţilor Evei, care, în sfârşit, puteau să o mai viziteze fără jenă, acum, că era departe de München, Hitler a făcut un testament prin care îi asigura viitorul. Doar că Eva se simţea exilată în creierul munţilor, ducând un trai de pustnică.

Ca o rebeliune împotriva lui Hitler, îi plăcea să facă tot ce acesta interzisese: citea reviste străine, inclusiv americane, îşi procura filme străine şi făcea plajă goală. Când a aflat Hitler că făcea plajă goală, a făcut o criză de gelozie, dar Eva l-a asigurat ironic că n-o vedea nici măcar el! Eva şi-a redescoperit pasiunea pentru fotografie şi film, făcând mici documentare avându-i ca protagonişti pe Hitler şi diverşi demnitari din anturajul lui şi demnitari străini sosiţi în vizită.

Acestea au fost găsite în subsolul reşedinţei Berghof şi au constituit un adevărat material documentar. În 1944, Eva şi-a invitat verişoara, Gertraud­ Weisker, la Berghof. Aceasta a povestit că au făcut numai lucruri interzise. „Femeile din Reich nu aveau voie să se machieze, să bea alcool şi să fumeze. Eva le făcea pe toate. Era cea mai nefericită femeie pe care am întâlnit-o vreodată”, scria Gertraud.

Dormeau în camere separate

Cei doi nu au apăreau niciodată în public ca un cuplu, iar Hitler refuza categoric căsătoria, afirmând că soţia lui era Germania! Nici apropiaţii lui Hitler nu erau siguri de statutul Evei, din moment ce el evita să fie surprins în ipostaze de intimitate cu ea, sau să facă sugestii despre statutul ei.

Potrivit memoriilor arhitectului lui Hitler, Albert Speer, şi a depoziţiilor făcute de angajaţii de la Berghof, Eva nu dormea niciodată în aceeaşi cameră cu Hitler şi nu au fost văzuţi niciodată în ipostaze amoroase. Abia la nunta surorii sale, Gretel, cu ofiţerul din stafful lui Hitler, Hermann Fegelein, în vara anului 1944, Eva şi Adolf au apărut împreună, ca un cuplu. Hermann Fegelein avea să fie prins spre sfârşitul războiului încercând să fugă în Suedia cu o femeie. A fost executat. Gretel era însărcinată în nouă luni.

A născut o fată pe care a botezat-o Eva, în amintirea surorii ei. Şi aceasta avea să se sinucidă în 1975. Şi totuşi, Otto Günsche (adjutantul lui Hitler) şi Heinz Linge (valetul), interogaţi de sovietici, au declarat că Eva Braun a fost ”oaza de linişte” a lui Hitler în anii cât a fost la putere. Numai când îi auzea glasul prin apropiere şi Hitler căpăta o atitudine mai relaxată. O tachina în legătură cu mania ei pentru pălării, o urmărea discret cu privirea şi se retrăgeau ore întregi în biroul dictatorului aprovizionat cu şampanie în frapiere, ciocolată, coniac şi fructe proaspete.

Cu toate acestea, conform declaraţiilor lui Otto şi Heinz, Eva  se plângea mereu că Adolf nu îi acordă prea mult timp şi era văzută adesea plângând. Potrivit memoriilor lui Albert Speer, Eva i se confesase acestuia că nici nu prea avea parte de sex, Adolf fiind prea obosit şi preocupat când venea la ea.

Lipsită de forţă

Evei i se reproşează că nu l-a criticat niciodată pe Hitler, că nu a încercat niciodată să-i influenţeze deciziile aberante şi lipsite de orice urmă de umanitate, deşi ştia ce face. Ba chiar accepta daruri dintre obiectele de valoare furate de ofiţerii armatei naziste, cantonaţi în diverse conace şi palate din Europa ocupată, obiecte ce erau  trimise la ”centru”, de unde i se făcea ”parte” şi amantei Führerului. E adevărat, Evei nu i s-a permis niciodată să asiste la şedinţele unde se prefigura soarta lumii, dar, atunci când voia, se băga.

Din păcate, singura dată când a fost consemnată o intruziune a fantomaticei amante a fost în 1943, când Hitler discuta cu miniştrii de resort interzicerea cosmeticelor. Atunci a îndrăznit să se apropie de dictator de faţă cu miniştrii şi să-şi arate indignarea faţă de măsura ce urma să fie luată. Ceea ce nu a folosit la nimic. Hitler a renunţat la interzicerea oficială, dând ordin ca producţia de cosmetice să înceteze pe ”şest”.

Apropiaţii lui Hitler o considerau pe Eva o tânără lipsită de personalitate care nu a făcut niciodată altceva decât să-l streseze cu ameninţarea cu sinuciderea, fără să aibă, nici pe departe, forţa amantelor unor lideri celebri.

Cum moare o femeie

În aprilie 1945, Eva s-a alăturat Führerului în buncărul din Berlin. I s-a oferit posibilitatea să fugă, dar a considerat că e una dintre foarte puţinele persoane care i-au rămas loiale lui Hitler şi putea să demonstreze acest lucru împărtăşindu-i aceeaşi soartă. Nu a vrut să fie niciodată altceva decât umila lui iubită. Şi soţie, un vis care i s-a împlinit în cele din urmă. "De când ne-am întâlnit prima dată, am jurat să te urmez pretutindeni, chiar şi la moarte. Trăiesc doar pentru iubirea ta!", scria Eva în jurnal.

Pe 29 aprilie, în cadrul unei ceremonii restrânse, asistaţi de Joseph Goebbels şi Martin Bormann, Eva şi Adolf s-au căsătorit. Eva purta o rochie de mătase neagră. Era cât pe-aci să semneze Eva Braun pe certificatul de căsătorie, dar şi-a dat seama după ce scrisese litera B, apoi a tăiat-o şi a scris Hitler. Tot personalul buncărului a fost instruit să i se adreseze cu Fraulen Hitler, dar dictatorul nu a avut timp să se obişnuiască, numind-o, ca de obicei, Fraulen Braun.

Pe 30 aprilie, după-amiază, cei doi s-au sinucis, Eva cu o capsulă de cianură, Adolf cu cianură, după care imediat s-a împuşcat în tâmpla dreaptă. "Caracterul bărbatului poate fi stabilit după două indicii: femeia cu care se însoară şi felul în care acesta moare", îi plăcea lui Hitler să spună! Trupurile lor au fost arse în grădina Cancelariei, într-o groapă, în imediata apropiere a ieşirii de urgenţă din buncăr. S-a spus că Eva era însărcinată, dar nu există nicio mărturie în acest sens. Ea nu rămăsese niciodată însărcinată, şi nici alte metrese ale lui Hitler, de unde s-a dedus că acesta nu putea avea copii.

Trupurile carbonizate ale Evei şi Adolf, împreună cu cele ale lui Joseph Goebbels, al soţiei sale, Magda, şi ale celor şase copii ai lor, au fost luate de armata sovietică. Se spune că, în 1970, toate au fost arse la crematoriu, iar cenuşa a fost aruncată în Elba. Tatăl Evei a supravieţuit războiului. În aprilie 1945, Eva îi trimisese câteva camioane cu lucruri personale, care i-au asigurat o existenţă liniştită, fără să iasă în evidenţă. Mama ei a trăit până la 91 de ani la o fermă din Bavaria.