Europa se termină în gările Capitalei

Latrine în loc de toalete, mizerie şi duhoare, câini şi hoţi de buzunare, geamuri sparte, peroane distruse, trenuri devastate. Sunt porţile feroviare de intrare într-o capitală

Latrine în loc de toalete, mizerie şi duhoare, câini şi hoţi de buzunare, geamuri sparte, peroane distruse, trenuri devastate. Sunt porţile feroviare de intrare într-o capitală europeană.

O plecare cu trenul din Bucureşti e musai să înceapă dis-de-dimineaţă. De ce? În primul rând, ca să evităm aglomeraţia oraşului, apoi pentru a fi siguri că veţi putea ajunge la gară în timp util. Dar, atenţie, mai nou trebuie să cunoaşteţi şi care dintre cele cinci gări, care deserveau Capitala, mai sunt disponibile pentru o călătorie cu trenul.

Gara Progresul. Ora 6.30, dimineaţa. Nu zăreşti picior de om. Aflăm cu mirare că circulaţia pentru trenurile de persoane este momentan suspendată, iar asta pentru că podul de la Dărmăneşti nu a fost încă refăcut. "Şi nici nu cred că se va putea prea curând", ne-a mărturisit şeful de post, de la poliţia feroviară. În cea mai mare grabă ochim un taxi, şi în 40 de minute reuşim să ajungem la gara Bucureşti Obor, pentru a prinde trenul de pe ruta Bucureşti - Olteniţa. Plătim repede 5 lei noi, după care urcăm în trenul-cursă.

La gară, mon cher, după miros!

Odată instalaţi în tren, ne aducem aminte de cuvintele fostului preşedinte al României, Ion Iliescu, care spunea că: "Străinii au ajuns să ştie unde-i România, după mirosul înţepător de urină". Ne aşezăm "tranchilizaţi", de un astfel de damf, pe unul din fotoliile de piele uzată. Agitaţie la Budeşti. Localitatea cu pricina este renumită în zonă datorită numărului mare de cetăţeni romi.

"Feriţi-vă la buzunare!", auzim la un moment dat în jurul nostru. Instinctiv, ducem mâna în acea zonă. Naşul întregeşte peisajul. "Ce să le facem, că majoritatea sunt recidivişti", adaugă a scuză controlorul de bilete. Ajungem în punctul terminus, Olteniţa. Iar asta, odată cu şuieratul sălbatic şi stingher al unei barje. Drumul de întoarcere a pornit la fel de monoton ca şi cel de la ducere.

Puţini călători, iar cu naşul abia dacă suntem 20 de călători. În ceea ce se dorea a fi sala de aşteptare zăcea zgribulit un cerşetor. Viaţa de noapte a Capitalei îşi făcea deja simţită prezenţa. Ora târzie la care am ajuns ne-a obligat să luăm un taxi. Degeaba, lucrările intense, pentru acea oră, din sectoarele Capitalei ne fac să ajungem la destinaţie cu o întârziere de mai bine de 30 de minute.

A doua zi, Gara de Nord. Biletul pe ruta Bucureşti - Târgovişte - Pucioasa este de aproape 8 lei noi. Sesizezi, de prima dată, cum noii manageri ai CFR încearcă să dea o nouă respiraţie călătoriei cu trenul. Am scris "încearcă", pentru că ori lucrările sunt la început, ori banii din fondurile UE se află poate în buzunarele unor mahări de gen Nicolaiciuc.

Greu de spus exact unde stă adevărul, dar invazia câinilor vagabonzi, pe peroanele celei mai importante gări a Capitalei, ne fac să ne gândim că nu mai există interes nici pentru câinii vagabonzi. Ori poate că ecarisajul s-a mutat la Gara de Nord? Ne suim în tren şi aşteptăm. Trenul se pune în mişcare. La un moment dat, auzim: "Dumneavoastră aţi plătit biletul?".

Am vrut să spunem că da, dar apariţia naşului ne lasă, momentan, fără răspuns! Ne mai gândim şi la întâmplarea de pe ruta de Olteniţa. Bătrânul care ne-a întrebat ne mărturiseşte calm că nu are. "De data asta te iert, dar dacă aveam un supra, nimeni nu te mai ierta, nici măcar Dumnezeu, din cer, Drăguţul!", îi răspunse precipitat vocea naşului. Drept mulţumire, acesta primeşte în dar, de la călător, o bancnotă mototolită, de 1 leu nou.

Gara Băneasa, "prinţesa" abandonată

Până nu de mult, "prinţesa" recunoscută a gărilor bucureştene era gara Băneasa. Mai mult chiar, oficialii comunişti o foloseau de fiecare dată ca şi gară de protocol, deşi era o "ctitorie" a regelui Ferdinand. La toate acestea se mai poate adăuga şi faptul că această gară era şi punctul terminus, pentru România, după 1990 al celebrului tren, Orient Expres.

Azi, staţia Băneasa este într-un proces de înnoire, care a început încă din timpul guvernării PSD, cu fonduri de la Uniunea Europeană. Cel puţin aşa eşti tentat a înţelege citind bannerele promoţionale care se odihnesc pe peronul aflat în plină renovare. "Toaleta" gândită de la centru pare a fi una anevoioasă, aşa cel puţin a lăsat a înţelege chiar şi şeful gării, Ghiţă "Lucrurile merg aşa de greu, dar sper ca până la primăvară lucrările să se termine", a conchis acesta.

"Vedeţi că a apărut şi noul pasaj subteran, care va lega peronul principal de restul peroanelor şi vom continua şi cu restul", a completat nea Ghiţă, "tătucul" gării Băneasa. "Tot ce vă rog e să nu fotografiaţi numele gării…" Ne conformăm şi dăm să plecăm. "Vedeţi că am schimbat şi podul de peste şosea, dar a trebuit să-l adăpostim aici în faţa gării. Supărase pe nu ştiu care mare mahăr punerea lui de o parte şi de alta a şinei ferate, aşa că a trebuit depus aici", a completat acesta, în timp ce căuta discret să scape de prezenţa noastră acolo.

Gara Obor, o gară uitată de timp

Altă dată o gară care reunea protipendada Bucureştiului cu mici meseriaşi, Oborul este azi doar o umbră a acelui trecut. Chiar din afară se poate admira încă acoperişul ars. E adevărat că acesta dă cum nu se poate mai bine cu mirosul de cârnaţi şi mici al teraselor care se lăfăie liniştite pe peronul din exterior. Te aştepţi ca să apară, de undeva din nu ştiu care ungher, personajele lui Nenea Iancu. Imaginea trenurilor garate pe linii te duce cu gândul, mai degrabă, la nişte jucării uzate, uitate undeva "într-un colţ de gară", aşa cum spune o romanţă dâmboviţeană.

Dacă te urci cumva în trenurile parcate acolo, nu poţi să nu admiri maldărele de gunoaie care tronează pe peroane, dar şi aspectul interior al compartimentelor, în care cică mai şi plătim pentru a călători. Imaginea de draperii arse, banchete tăiate, toalete în care mai curând spui că s-au "uşurat" caii decât fiinţe umane, şi nu în ultimul rând, neoanele avariate te fac să crezi că aceste trenuri tocmai au participat la un nou război mondial. Şi iar, din fericire, ne bucurăm că pozele nu pot avea miros. Şi nici sunet!

Latrine made in UE

La începutul anilor 2000, fostul preşedinte al României, Ion Iliescu, spunea că "străinii au ajuns să ştie unde-i România după mirosul înţepător de urină". Acest lucru a ajuns emblematic atunci când călătoreşti cu trenul. Adeseori, între ziarişti se mai foloseşte sintagma: "Dacă pozele ar avea miros, să vezi ce repede s-ar vinde un ziar". Iar dacă situaţia s-ar rezuma doar la trenuri, poate că am întrezări un licăr de speranţă. Dar, din nefericire, situaţia este alarmantă şi în gări.

Mai mult, în gara Titan Sud poţi să renunţi chiar şi la ideea în sine. De a te "uşura". La gara Băneasa, deşi locaţia este în reparaţii capitale, wc-ul arată mai degrabă ca nişte latrine de lagăr de concentrare. La gara Obor, gunoaiele stau exact în "pridvorul" toaletelor, iar la gara Progresul o intrare funcţionează şi alta nu. Probabil că într-o zi intri în una, iar în următoarea, în cealaltă. Şi pentru că trăim în lumea lui Caragiale, iar distanţa de la sublim la ridicol nu este decât de un singur pas, în Gara de Nord am putut întâlni următoarea "reclamă": "Wc şi duş". Fără comentarii.

Din gară-n Capitală

Iar dacă doriţi să plecaţi din gară cu vreun autobuz trebuie să vă înarmaţi cu răbdare şi tutun. Cel puţin aşa se spune în popor. Dar realitatea este cu totul alta. Aveţi două variante: prima, să călătoriţi cu insalubrele Ikarussuri, în care mai lipseşte doar celebra taxatoare; sau cu noile "cuceriri" postrevoluţionare, în care geamurile autobuzului sunt cârpite cu celofan autohton. Asta dacă nu doriţi să luaţi taxiurile existente, ale căror preţuri oscilează de la 1,6 lei până la 80 de lei pe kilometru. Oricum aţi lua-o, timpul pe care îl puteţi petrece în trafic este acelaşi. Adică mult! Adică infernal!

Situaţia oficială a "investiţiilor"

Dorind să vedem dacă porţile de intrare în Bucureşti sunt în atenţia autorităţilor sau nu, am solicitat şi un punct de vedere oficial referitor la situaţia suburbană a gărilor Capitalei. Am primit nişte explicaţii pe cât de clare, pe atât de bombastice. Iată doar câteva exemple din materialul pus la dispoziţia cotidianului nostru de către biroul de presă al Ministerului Transporturilor: "Referitor la gările Bucureşti Nord, Băneasa, Obor, Progresul, Titan Sud subliniem faptul că aici s-au derulat an de an, în funcţie de fondurile proprii sau de cele alocate de la buget, lucrări şi reparaţii curente".

"În cadrul PUG al Municipiului Bucureşti, este prevăzută o legătură directă între staţia Bucureşti Nord şi Bucureşti Progresul, printr-o linie de cale ferată subterană cu o staţie în dreptul staţiei de tramvai Răzoare." Şi nu în ultimul rând, ni se spune că "staţia Băneasa face parte din proiectul de reabilitare a tronsonului Bucureşti - Constanţa.

Proiectul este finanţat din fonduri ISPA şi Guvernul României, valoarea fiind estimată la aproximativ 80 milioane de euro şi cuprinde cinci loturi de lucrări, prin care numără şi componenta lucrări civile în staţii, unde intră şi staţia Băneasa." Se poate observa cu ochiul liber că nu este pomenit nimic despre condiţiile de călătorie, toalete, acoperişurile gărilor sau gunoaiele şi câinii comunitari. Despre toate acestea ne vor povesti, poate, următorii diriguitori politici, de la minister. Poate…