Cuba, paradisul cu 8 euro pe lună

"Coma andante!" vrea dinastie Preşedinta organizaţiei "Arhivele Cubaneze", Maria Werlau, a declarat că regimul castrist este responsabil direct de moartea a peste 9.240 de cubanezi, iar

"Coma andante!" vrea dinastie

Preşedinta organizaţiei "Arhivele Cubaneze", Maria Werlau, a declarat că regimul castrist este responsabil direct de moartea a peste 9.240 de cubanezi, iar alţi 3.000 de oameni au dispărut fără urmă în perioada instalării regimului comunist şi a represiunilor. Acest lucru reiese din studierea arhivelor oficiale. Nu degeaba cubanezii îl persiflează pe şoptite pe "El Comandante" (Fidel Castro - foto sus), numindu-l "Coma andante" ("Cu moartea, înainte!").

Obligat de starea sănătăţii, El Lider Maximo a lăsat puterea în mâinile fratelui său, Raul, care a început imediat un "dialog cu ţara", pentru a stabili noi coordonate politice, mai deschise decât cele ale lui Fidel. SUA nu s-au lăsat înşelate. La sfârşitul lui octombrie, George W. Bush a declarat că administraţia sa nu va accepta "un transfer de putere de la un frate la altul", că doar n-o fi vorba despre o dinastie regală. "Singura soluţie este trecerea de la dictatură la democraţie", a precizat preşedintele american.

Un revelion în Cuba, "Paradisul din Caraibe", cum era numită odinioară? În urmă cu 50 de ani era o opţiune la îndemâna elitei europene şi americane. Stăpânirile străine şi autohtone, austeritatea "socialismului eroic" al lui Castro şi embargoul americanilor au adus poporul la lehamite. Ceasul s-a oprit la revelionul din 1959.

Palmieri, plaje aurii spălate de valuri sidefii, vălătuci albăstrui de trabuc, un pahar de rom Havana Club, cu arome ameţitoare, ritmuri carnale executate de dansatori pasionali! Fastuoase clădiri coloniale, în umbra cărora se consumau iubiri fugare, interzise, între tinerele de pension din elita vremii şi focoşii "mulatto", creoli cu piele mătăsoasă şi atingeri fierbinţi. Bileţele parfumate purtând urme de buze rujate pentru "mi amor"...

Marea debarcare

Aşa putea fi definită Cuba până la "debarcarea" lui Batista. În noaptea de revelion a anului 1959, elita era strânsă la "Hotel Nacional", unde urma să se desfăşoare un concurs de dansuri latino, pregătit un an de zile. Totul s-a sfârşit într-o goană nebună, fiecare pentru a-şi salva pielea.

"Revoluţia castristă a lui Che Guevara" a cuprins ţara. Toţi credeau că "larvele capitaliste" au fost nimicite şi că poporul a devenit singurul său stăpân. Pe ce?! De atunci, paradisul a îngheţat. Somptuoasele clădiri coloniale se scorojesc, neîngrijite din lipsă de fonduri, tinerii îşi vând voluptatea turiştilor astenici, în căutare de adrenalină, maşinile, de acum 50 de ani, îşi zăngăne tablele pe străzi pustii, iar toropeala amorţeşte marile oraşe, care se trezesc la viaţă doar la căderea nopţii, în zvâcniri molatece şi iz de marijuana. Şi dans.

Mult dans, frenetic, alimentat de nenumărate porţii de "mojitos", băutura populară, un amestec de rom, zahăr, suc de lămâie, mentă, sifon şi gheaţă.

Cândva, Cuba era fieful piraţilor din Caraibe. Bartholomew Roberts, zis Bart cel Negru, îşi făcuse hogeac în Insula Papagalului (Isla de la Juventud). Iubitul reginei Elisabeta, Francis Drake, Baskerville, Hawkins, Morgan, corsari celebri, şi-au ascuns comorile aici şi au dat chefuri pantagruelice. Romul caramelizat, băutura casei, tutunul aromat, femeile focoase şi amorul liber constituiau ingredientele petrecerilor de pe Insula Papagalului, care s-au păstrat până în zilele noastre, dar mai pe şest.

Cuba, ca orice ţară cu resurse râvnite de marile puteri coloniale, a avut parte de băi de sânge administrate sistematic de coloniştii spanioli, oligarhii albi cu militarii lor şcoliţi în cazărmi străine şi revoluţionari împinşi de un patriotism dictatorial, care nu mai dezbracă uniforma militară, ca şi când ar fi veşnic într-un război cu toată lumea.

Trei zile de sărbătoare naţională - declararea Independenţei, la 10 octombrie 1868 (după care au urmat lupte crâncene cu spaniolii), declararea Republicii, la 20 mai 1902, şi Revoluţia Cubaneză, la 1 ianuarie 1959 - arată doar o parte a istoriei frământată cu sângele populaţiei indigene, metise şi afro, masa de manevră şi carnea de tun.

Istoria o scrie conducătorul, dar cealaltă istorie, trăită de omul de rând, nu poate fi modificată niciodată. Cuba este ţara în care s-a experimentat prototipul lagărelor de concentrare - celebrele "reconcentrados", sau, eufemistic spus, "oraşele fortificate" - ale generalului spaniol Valeriano Weyler, guvernator militar al ţării la sfârşitul anilor 1800, care şi-a atras porecla de "Măcelarul". 400.000 de oameni au murit în aceste lagăre, conform unui raport verificat de Crucea Roşie. Planurile "oraşelor fortificate" au stat la baza lagărelor naziste de concentrare.

Astăzi, Raul Castro, fratele lui Fidel şi şef de Stat Major cu cea mai mare vechime din lume, vrea să împace şi capra, şi varza, şi... Kremlinul. A început dialogul cu ţara, să vadă cât mai rabdă poporul obidit, cu "yancheii", chipurile că ar vrea împăcare şi cu Kremlinul, să salveze idealurile comuniste. Această ultimă manevră n-ar fi de înţeles decât dacă ştie el altceva decât că Rusia e o ţară democratică.

În patria maşinilor străvechi înfloreşte prostituţia

În cel de-al Doilea Război Mondial, la Havana se petrecea parcă de frica morţii. Hotel Nacional, inaugurat în 1930, ca destinaţie preferată de personalităţile americane, devenise arena războiului secret. Intriga ocultă se ţesea în ritm de salsa şi băi de şampanie. Nu se punea problema banilor. Nemţii umpluseră America Latină, Cuba în special, cu dolari falşi! În contrapartidă, un spion neamţ a fost prins pe teritoriul Cubei şi executat.

Şampanie şi gloanţe la Hotelul Nacional

În timp ce bogătanii petreceau la nesfârşit, revoluţionarii comunişti primeau ordine codificate, via Elveţia, prin reţeaua radio a lui Alexander Foote, agent britanic racolat de ruşi. Şi se pregăteau pentru marea lovitură. De când fusese inaugurat, hotelul părea a fi centrul universului cubanez şi nu numai. Actori celebri, ca Tarzan, adică timişoreanul Johnny Weissmuller, Buster Keaton, Tyron Power (tatăl Rominei Power), Errol Flynn, Marlon Brando, au făcut revelioane acolo.

Ernest Hemingway se îndrăgostise de Havana. Capete princiare, ca Ducele şi Ducesa de Windsor, politicieni cu greutate, ca Winston Churchill, au făcut sejururi la Hotel Nacional.

Cu atâţia bogătaşi la un loc, nu puteau lipsi mafioţi celebri. În 1946, Lucky Luciano a fost ales "naş" de către Frank Costello, Vito Genovese, Santo Traficante şi alţi capi strânşi la Hotel Nacional. "Botezul" a coincis cu debutul lui Frank Sinatra la Havana. Mai târziu, tot din acest hotel, Luciano şi-a dat acordul ca aliatul său, Bugsy, să fie eliminat.

Pentru superstiţioşii locuitori ai Havanei, hotelul este de rău augur. Prea mult sânge fusese împrăştiat prin sălile somptuoase, tapetate în catifea, în 1933, când sergentul Fulgencio Batista y Zaldivar, liderul sindical al soldaţilor, a dat lovitura de stat prin care a fost înlăturat guvernul provizoriu al lui Manuel de Cespedes.

Manevra avea acordul tacit al raportorului american Sumner Welles, care urmărea desfăşurarea evenimentelor de la Hotel Nacional. Tot acolo se afla elita puşcaşilor militari, foşti ofiţeri care alcătuiau echipa naţională de tir. Şi care nu erau de acord cu "Revolta Sergenţilor", manevrată de puteri oculte.

Făcut colonel peste noapte şi şef al Statului Major, de noul preşedinte, Ramon Grau, Batista a ordonat atacarea hotelului. A urmat o baie de sânge, pentru că puşcaşii nu s-au predat de bunăvoie. Practic, generalul Batista era conducătorul. Acesta a fugit în noaptea de revelion 1959, de teama revoluţionarilor lui Fidel Castro.

Economie de lux

Dacă preşedintele american Eisenhower n-ar fi preferat o partidă de golf în locul unei întâlniri de taină cu Fidel, în aprilie 1959, poate altul ar fi fost viitorul Cubei. După ce a venit la putere, animat brusc de un patriotism efervescent, acesta a curăţat ţara de "căpuşe", expropriind, naţionalizând, eliminând oponenţii. Frumosul Che Guevara, idolul revoluţiilor comuniste latino-americane, supraveghea execuţiile sumare desfăşurate la închisoarea Cabana - o fortăreaţă colonială - din capitală, cu un uşor surâs şi un trabuc fumegând în colţul gurii, după cum a scris Jacobo Machover în "Faţa ascunsă a lui Che".

Cubanezii au devenit beneficiarii propriilor resurse, dar fără investiţii din afară, de la capitaliştii atât de huliţi, doar cu ajutorul unor state socialiste, mai pline de sloganuri patriotice decât de bani de dat, Cuba a îngheţat într-un timp fantomatic.

De la prăbuşirea blocului sovietic, a Uniunii Sovietice în special - singura în stare să-i absoarbă produsele -, totul a început să se năruie rapid în Cuba. Perfuzia cu petrodolari administrată de Hugo Chavez - preşedintele Venezuelei şi admiratorul înfocat al lui Castro, n-a reuşit să menţină Cuba pe linia de plutire.

"Poporul eroic", cum îl numeşte Castro, trăieşte astăzi cu un salariu mediu de 240 de pesos, echivalent cu 8 euro. Singurele produse care părăsesc ţara, aflată sub embargo economic, sunt cele de lux: romul, cafeaua şi havanele lui Fidel, Cohiba, care costă 800 de dolari cutia cu 25 de bucăţi. Turismul a fost reluat după 1990, dar fără afluxul din trecut.

Hotel Nacional a fost renovat, şi-a recăpătat splendoarea de altădată, dar nu mai este animat de "petrecerile deşănţate ale burgheziei neruşinate". Acum, turiştii pot merge pe urmele lui Hemingway, pot adăsta la barul La Bodeguita, unde s-au oprit celebrităţile, pot dormi în camerele de hotel unde au poposit mai-marii lumii, pot asculta cântece dedicate lui, el comandante Che Guevara, ale cărui imagini sunt afişate peste tot. Guevara este "bunul" cel mai de preţ al Cubei.

Încă aduce un mare profit, deşi e plagiat peste tot, prin intermediul posterelor, tricourilor, banderolelor, şepcilor. Thierry Henry, Diego Maradona, Carlos Santana şi Mike Tyson au adoptat de multă vreme "look-ul Che" în vestimentaţie.

Cinele de taină ale lui Fidel Castro

Castro s-a oferit pe sine însuşi ca momeală pentru a atrage "turişti" cu faimă. O cină cu Fidel are efectul celei mai elaborate strategii de propagandă. După opt ore în compania lui El Lider Maximo, Steven Spielberg a declarat că au fost cele mai importante momente din viaţa sa. Robert Redford, Kevin Costner, chiar şi tinerelul Leonardo Di Caprio au cinat în compania celui care a luat drept ţintă predilectă America, declarată cel mai mare duşman al ţărilor latino-americane.

Anul trecut, peste 100 de oameni de afaceri şi vedete americane au fost invitaţi în cel mai mare secret la celebrarea a 40 de ani de la fabricarea celui mai exclusivist trabuc din lume, Cohiba. S-a zvonit că printre invitaţi au fost Jack Nicholson, Danny DeVito, Matt Dillon, fumători de Cohiba.

Cu ocazia acestei aniversări, s-a scos o serie limitată, care se vinde cu 15.000 de euro cutia cu 40 de bucăţi. Mai multe tipuri de Cohiba purtând semnătura lui Fidel Castro au fost vândute cu sume exorbitante, între 30.000 şi 250.000 de dolari bucata. Înainte, când sănătatea îi permitea, Castro era prezent la aniversările exclusiviste, fumând un Cohiba. Cam atât mai poate face Fidel pentru ţara sa letargică.

"Jineteras", o clasă privilegiată

Jean Michel Jomolca este producătorul unui film documentar de 54 de minute - din 10 ore - despre prostituţia în Cuba. "Machiaj matinal" a fost înregistrat în Cuba pe parcursul a doi ani, cu camera ascunsă, pe viu, pe străzile Monte şi Cienfuegos, în zona Santa Catalina, pe Boyeros şi Calavario. Adică în zona eradicată de prostituţie, după rapoartele oficiale, din 1963.

Aşa şi pare în ochii autorităţilor, pentru că agenţi LACRA (departamentul de combatere a prostituţiei) pot fi văzuţi în film cum îşi iau plata în bani sau natură, avertizând fetiţele când se face razie. Prostituatele, "jineteras", constituie deja o clasă privilegiată în Cuba.

Câştigă 200 de dolari pe noapte, 5 dolari pentru un act sexual, iar dacă acesta are loc pe apucate, în vreo toaletă, sau chinuit, în picioare, chiar şi un dolar. Fetele, deşi au câte un peşte care le drămuie câştigul, trăiesc bine, dar sfârşes, uneori, tragic.

Scriitorul Amir Valle a scris "Jineteras" în amintirea frumoasei Tati "La Fabuloasa", care s-a prostituat de la vârsta copilăriei, iar la 19 ani a murit. Valle a calculat că aproximativ 20.000 de "jineteras" profesează în Cuba, în mod regulat sau sporadic.

Embargo american de tip "breşă"

Administraţiile americane au purtat tot felul de războaie, economice sau armate, împotriva Cubei. Dar, cum cele două ţări sunt la o depărtare de 150 de kilometri, în timpul embargoului impus de SUA s-au creat breşe de... miliarde de dolari.

SUA au devenit principala sursă de produse agroalimentare. În 2006, comerţul cu SUA a fost în valoare de 400 milioane de dolari, devansându-l pe cel cu Franţa şi Spania.

De la prima breşă în blocadă, creată de Administraţia Clinton în 2001, importurile americane au depăşit un miliard de dolari.

Recent, Bush a anunţat că s-a creat un fond internaţional pentru libertatea Cubei. Totodată, a cerut Congresului să fie menţinut embargoul împotriva "insulei comuniste". O fi bine?! Vecinul de lângă casă niciodată nu te lasă!