Adevarul.ro

„Draga mea mamă", „Dragul meu", „Scumpa Mea", sunt formulări care te duc cu gândul la scrisori, la vremurile când uitai noţiunea timpului în momentul în care le scriai celor dragi.

În ziua de astăzi se trimit din ce în ce mai puţine scrisori, dat fiind faptul că telefonul, e-mailul, messengerul sunt mai rapide decât o scrisoare. Un e-mail ajunge la destinatar imediat cum ai apăsat butonul send, în timp ce o scrisoare nu face mai puţin de două zile.

Scrisorile comerciale au luat locul celor domestice

Poşta Română recunoaşte că a scăzut numărul persoanelor fizice care care trimit scrisori, însă a crescut foarte mult numărul firmelor care expediază scrisori comerciale.

„Într-adevăr, se trimit mult mai puţine scrisori decât înainte, însă nu avem cifre pe aceste date. Din punct de vedere statistic, numărul acestora nu a scăzut, pentru că se iau la comun cu cele comerciale. Scrisorile comerciale au luat în mare parte locul celor domestice", ne-a declarat purtătorul de cuvânt al Poştei Române, Mara Popescu.

Întrebată când a trimis ultima scrisoare, Mara Popescu ne-a spus că luna trecută. „Eu îi scriu lunar mamei mele pentru că este o persoană deosebită şi altfel îmi exprim gândurile în scris, decât la telefon".

Personalitatea umană se reflectă mai bine prin scrisori

Specialiştii sunt de părere că adevărurile despre un om sunt evidenţiate mai bine în corespondenţa scrisă.

„În scrisori se exprimau mai bine sentimente, în linişte, la anumite ore. Faptul că nu se mai scrie, este o pierdere pentru individ, pe de-o parte", afirmă prof. univ. dr. Ioan Marginean de la Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială din cadrul Universităţii Bucureşti.

Melania Bădic, cercetător principal dr. în cadrul Institutului de Lingvistică „Iorgu Iordan - Al. Rosetti", îşi aminteşte vorbele lui Emil Cioran care, în studiul „Mania epistolară", spunea că „scrisoarea este un eveniment major al singurătăţii şi că adevărul despre un scriitor trebuie căutat mai degrabă în corespondenţa sa".

E-mailurile şubrezesc gramatica

Diferenţa dintre scrisoarea clasică şi cea electronică are consecinţe şi în planul relaţiei expedietor-destinatar (unic sau colectiv), dar şi în ceea ce priveşte codul acestui stil pentru că „una rămâne parfumata, minunata scrisoare clasică, cu o atât de vie amprentă a destinatarului", este de părere Melania Bădic.

Lingvistul afirmă că e-mailul este lipsit de norme. „Gramatica este şubredă, grafia este la fel - numai dacă ne referim la opţionala folosire a cratimei (nai venit aseară), la absenţa semnelor diacritice sau la înlocuirea acestora prin convenţii de tipul tz = ţ, la abrevieri specifice (tb = trebuie, vb = vorbim). El continuă să rămână beneficiarul unui anume metalimbaj (ne referim la termeni ca username, utilizator, ataşament, a downloada, a tasta etc.)", afirmă lingvistul, adăugând că lipsurile lexicului sunt evidente.

În continuare, Melania Bădic îl citează pe Mateiu I. Caragiale, care afirma că „orice încălcare a legilor convenienţelor epistolare este o dovadă neîndoielnică de lipsa de educaţie".

Festina lente a rămas în desuetudine, rapiditatea este cuvântul de ordine

Sociologul Ioan Mărginean afirmă că viteza în care trăim te determină să scrii foarte rar, aşa că scrisorile nu prea se mai folosesc în comunicare. „Poşta face câteva zile, chiar şi poşta rapidă face câteva zeci de ore, pe când un mesaj din ăsta ajunge aproape instantaneu".

În opinia Melaniei Bădic, expresia „Festina lente" (Grăbeşte-te încet), transpusă în folclorul naţional prin zicala „Graba strică treaba", nu mai este de actualitate, pentru că „benecifiul rapidităţii este unul dintre caracteristicile acestui secol". Totodată, lingvistul îşi aminteşte o secvenţă dintr-un film în care „câţiva şerpaşi, aleşi să călăuzească un grup de europeni, se opresc din drum. Nerăbdători (cum sunt de cele mai multe ori!), europenii solicită continuarea imediată a drumului, dar primesc de la şerpaşi următorul răspuns (din punctul meu de vedere adânc de sens): 'Am mers şi aşa mult prea repede, iar  sufletele ne-au rămas în urmă...'".

Pentru invivid este un minus

Scrisoarea este mult mai personalizată decât e-mailul, mai ales când îl trimiţi la zeci de destinatari, dar este necesar pentru comunicarea rapidă, este de părere profesorul Mărginean.

„În planul personalităţii indivizilor s-ar putea să fie pierderi mari pentru că nu se mai pot exprima în scris. Este o schimare în personalitatea umană. Nu înseamnă că îl face neom, ci este clar că este o schimbare nu numai de preocupări, ci şi în factura internă a personalităţii umane".

„Este o pierdere că nu se mai trimit scrisori, având în vedere că zeci de ani, sute de ani a fost promovată. Ne comportăm altfel decât când scriam scrisori", conchide sociologul.

El recunoaşte că în ultimii 10 ani nu a mai scris niciuna, decât foarte multe corespondenţe oficiale. „Înainte poate scriam săptămânal o scrisoare, două. Acum pun mâna pe telefon şi rezolv repede".

Din închisoare se trimit cele mai multe scrisori

Nela Bădescu. este poştăriţă de cinci ani şi zilnic împarte pe teren facturile, pensiile, alocaţiile şi corespondenţa. Întrebată de unde vin cele mai multe scrisori, Nela ne-a spus că de la închisoare. „Scrisori nu se mai trimit cum se făcea înainte. În primul an de meserie, ţin minte că încă se mai trimiteau destul de multe scrisori, de la copii către părinţi, între prieteni, iubiţi. Acum cele mai multe scrisori vin din penitenciarele din întreaga ţară, acolo unde nu există internet şi telefon mobil".

Nela afirmă totuşi că se trimit încă destul de multe felicitări, în special de sărbători „când lumea vrea să facă urări altfel decât la telefon, sau prin e-mail".

Ce sens are scrisoarea, dacă e-mailul ajunge imediat

Dragoş Popescu este plecat de câteva luni cu o bursă de studii în străinătate şi recunoaşte că nu îşi mai aminteşte când a scris ultima scrisoare, fie ea şi o felicitare. „Ce rost are să mai scrii în ziua de azi, când e-mailul ajunge imediat. Există impresia că e-mailul îţi limitează limbajul, dar nu este aşa. Cei care scriau scrisori doar ca să transmită un mesaj, nu o mai fac. Cum singurii oameni care mai scriu încă scrisori sunt cei care scriu mult şi bine, avem impresia că asta este o particularitate a lor".

„Nu este adevărat că scrisorile erau scrise îngrijit, pe vremuri. Scrisorile din anii '50 - '60 erau la fel de agramate cum sunt şi e-mailurile în ziua de astăzi. Şi atunci se vorbea cu greşeli", mai spune Dragoş.

Scrisoarea, o cutiuţă cu amintiri

Simina Pătraşcu, în vârstă de 27 de ani, păstrează cu drag scrisorile primite de la soţul ei. Întrebată ce simte când le reciteşte, afirmă că „este un sentiment care nu poate fi descris în cuvinte. Ai cutiuţa ta cu amintiri, plinã de scrisorele şi bileţele de amor care îţi alinã şi îţi aminteşte permanent cum eşti tu, cum e cel de lângã tine şi ce anume vã leagã".

Ultima crisoare pe care Simina a trimis-o a fost cum un an, într-o zi foarte specială pentru ea. „Îmi place sã dau profunzime cuvintelor mele, iar atunci când ele rãmân în timp capãtã şi mai mare valoare".

Ea nu consideră neapãrat un minus faptul cã nu se mai trimit scrisori. „Acum comunicãm mult mai repede şi comunicarea este foarte importantã în orice tip de relaţiei". Simina recunoaşte încă să că genul acesta de comuincare electonicã este de multe ori "superficialã şi grãbitã".

Dacă înainte pentru o scrisoare îi lua minimum 30 de minute, Simina scrie în prezent un mail în 5-10 minute.

Unii încă mai sunt interesaţi de scrisori, dar din păcate nu ştiu cum să le şi scrie...

La o scurtă căutare pe internet, în încercarea de a vedea dacă internauţii mai sunt interesaţi de scrisori, am aflat că încă mai sunt doritori, dar se exprimă în limbaj electronic. Pe blogul Toţi pentru Unul am găsit următoarea întrebare: „Cum pnm se scriu scrisorile?laughingIn ce parte pui data si nush..ce mai trebuie pe acolo.In afara de inceput si continut habar nu am ce mai trebuie".