Adevarul.ro

S-a născut la 1 februarie 1931 în Sverdlovsk­ (azi Ekaterinburg). Tatăl său, Nikolai, a fost condamnat în 1934 la trei ani de muncă grea într-un gulag, pentru agitaţie antisovietică. Mama,

S-a născut la 1 februarie 1931 în Sverdlovsk­ (azi Ekaterinburg). Tatăl său, Nikolai, a fost condamnat în 1934 la trei ani de muncă grea într-un gulag, pentru agitaţie antisovietică. Mama, Klaudia, a fost croitoreasă.

La vârsta de 14 ani, Boris Nikolaievici Elţîn şi câţiva prieteni au intrat într-un depozit al armatei, au furat câteva grenade şi au încercat să le desfacă. O grenadă a explodat, iar Boris şi-a pierdut două degete. A urmat Liceul Puşkin din Berezniki, Perm, unde s-a remarcat la sport, apoi a absolvit Institutul Politehnic din Sverdlovsk, specializarea construcţii. În 1961, a intrat în PCUS. În ’76, a fost numit şef de partid în Sverdlovsk, practic liderul regiunii, una dintre cele mai importante centre industriale.

Împotriva lui Gorbi, la preşedinţie

La 24 decembrie 1985, Elţîn a fost numit prim-secretar al Comitetului Orăşenesc Moscova al PCUS. Mihail Gorbaciov, secretar general al PCUS, îl considera omul său. A fost demis, însă, în 1987, pentru critici la adresa lui Gorbaciov şi a soţiei acestuia, Raisa, pe care o considera prea băgăcioasă. După eliminarea sa ar fi avut o primă tentativă de sinucidere, declara Nikolai Rizhkov, un politician marcant din cercul lui Gorbaciov.

În timpul vizitei în SUA, în 1989, Elţîn a fost năucit de diversitatea produselor dintr-un supermarket din Houston. Un apropiat, Lev Sukhanov, a scris că “atunci a murit ultima picătură de bolşevism” din Elţîn. S-a poziţionat clar ca opozant al lui Gorbaciov, acuzându-l că nu aplică reforma promisă.

Susţinătorii lui Gorbi l-au atacat pentru meteahna cu vodca. Această acuzaţie i-a crescut popularitatea lui Elţîn, care a ajuns la cote maxime când a căzut de pe un pod. Oamenii lui Gorbaciov au zis că a căzut fiindcă era beat, dar Elţîn a declarat că a fost “ajutat” de “duşmanii perestroikăi”, ceea ce a prins mai repede la public. La alegerile prezidenţiale din Republica Socialistă Federativă Sovietică a Rusiei (RSFSR) de la 12 iunie 1991, Elţîn a câştigat 57% din voturile populare.

Puci şi vodcă

Pe 18 august 1991, vechea gardă comunistă, reprezentată de Dimitri T. Iazov, ministrul Apărării şi comandant al Forţelor Armate Sovietice, Boris K. Pugo, ministrul de Interne, Vladimir A. Kriuşkov, şeful KGB-ului şi premierul Valentin S. Pavlov, împreună cu trei divizii armate, a ocupat Moscova. Se zvonea că armata  va demola Casa Albă, clădirea guvernamentală, şi va termina definitiv cu perestroika. Câţiva generali de marcă şi unităţile de la Casa Albă s-au alăturat mişcării populare anti-puci.

În timp ce Gorbaciov, preşedintele Uniunii Sovietice, este reţinut în Crimeea, Elţîn se caţără pe un tanc T-72 şi vorbeşte mulţimii, câştigând simpatia moscoviţilor. Ulterior s-a spus că îşi făcuse curaj cu câteva pahare de vodcă. Până seara, puciul se încheie. Premierul Pavlov este internat în stare de ebrietate, iar ceilalţi pucişti fug din Moscova. Cinci zile mai târziu, Elţîn demisionează din PC şi dizolvă Comitetul Central. În noiembrie, el interzice Partidul Comunist în RSFSR şi este salutat în întreaga lume ca un erou al democraţiei.

Un twist pentru Kremlin

Asaltul asupra parlamentului conservator din 1993, invazia din Cecenia din 1994 şi producerea de oligarhi prin aplicarea „privatizării sălbatice” i-au afectat mult imaginea. Plus vodca! În 1994, la Dublin, premierul irlandez Albert Reynolds l-a aşteptat degeaba să coboare din avion. A fost anunţat că liderul rus nu se simte bine.

Jurnaliştii au aflat că era beat mort. Ajunşi la Moscova, Elţîn şi-a certat consilierii că nu l-au “trezit”. În 1996, de teamă să nu câştige alegerile comunistul înfocat Ghenadi Ziuganov, Elţîn trage mult mediatizatul twist în faţa electoratului, la sfatul, se pare, al unor consilieri de campanie americani.

Un infarct înainte de încheierea primului tur era să pună capăt strădaniei sale, dar mass-media i-a fost complice şi nu a dezvăluit decât după ce Elţîn a fost reales. Din cauza problemelor cardiace, a demisionat pe 31 decembrie 1999, lăsându-i cale liberă la putere lui Vladimir Putin. Boris Elţîn a murit pe 23 aprilie 2007, în urma unor complicaţii la inimă.