Benedict al XVI-lea, următorul Ioan Paul al II-lea?

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Actualul Papă a stârnit, în cei patru ani de pontificat, reacţii diverse. Conservator, nu s-a ferit să-şi facă publice opiniile pe plan politic şi religios, călcându-i pe urme fostului Suveran Pontif, Ioan Paul al II-lea, dar evitând, pe de altă parte, tradiţiile începute de acesta.

Recent, soţia preşedintelui francez Nicolas Sarcozy, Carla Bruni, l-a criticat pe Papa Benedict al XVI-lea­ în legătură cu poziţia exprimată faţă de controlul naşterilor din Africa.

Declaraţia a stârnit furia primei-doamne a Franţei atunci când, în cadrul unei vizite făcute în Africa, Suveranul Pontif a declarat că „SIDA nu poate fi învinsă prin distribuirea prezervativelor, ci este chiar agravată astfel”.„Nu poţi rezolva problema împărţind prezervative.

Din contră, problemele se vor înmulţi”, a spus Benedict al XVI-lea, aflat în drum spre Camerun. Fostul model de origine italiană, Carla Bruni, s-a arătat profund marcată de aceste declaraţii şi a adăugat că astfel de opinii demonstrează faptul că biserica trebuie să evolueze. „M-am născut catolică, am fost botezată, dar mă simt profund laică. Cred că această controversă din mesajul Papei este foarte dăunătoare.

În Africa, adesea, oamenii bisericii au grijă de bolnavi. Cred că biserica ar trebui să evolueze în această privinţă: prezintă prezervativul ca fiind contraceptiv, pe care îl interzice, deşi este singura protecţie”, a spus Carla Bruni pentru revista „Femme Actuelle”. Aceste afirmaţii nu i-au lăsat însă indiferenţi pe francezi, în mare parte catolici.

Un omagiu adus Sfântului Benedict din Nursia

Joseph Alois Ratzinger aparţine aripii conservatoare a bisericii şi este cunoscut pentru consecvenţa cu care apără dogmele Bisericii Catolice. La 11 zile după ce a oficiat slujba religioasă la funeraliile predecesorului săi, Papa Ioan Paul al II-lea, el a fost ales papă al Bisericii Catolice, la 19 aprilie 2005, urmând să deţină în acelaşi timp funcţia de episcop al Romei şi cea de şef al statului Vatican.

Primul papă german după 482 de ani, Benedict al XVI-lea este cel de-al 265-lea cap al Bisericii Romano-Catolice. El ia numele de Benedict al XVI-lea, ca un omagiu adus Sfântului Benedict din Nursia, întemeitorul ordinului benedictinilor, dar şi Papei Benedict al XV-lea, supranumit „Papă al păcii”.

În vârstă de 78 de ani, în momentul alegerii sale ca papă, Benedict este cel mai în vârstă suveran pontif de la Clement al XII-lea, ales în 1730. A studiat Teologia şi Filosofia între anii 1946 şi 1951, iar în anul în care a absolvit a fost hirotonit preot. În 1953 a devenit doctor în Teologie, iar în 1957, docent pentru Teologie fundamentală al Universităţii din München.

La doar 31 de ani, în 1953, el a primit funcţia de profesor pentru Dogmatică şi Teologie fundamentală la Institutul superior de Filosofie şi Teologie din Freising. În acelaşi timp a predat însă şi la universităţile din Bonn, Regensburg, Tübingen şi Münster. În 1977, Papa Paul al VI-lea l-a numit pe Ratzinger Arhiepiscop de München şi Freising, iar două luni mai târziu l-a ridicat la rang de cardinal.

În 1981, Papa Ioan Paul al II-lea l-a numit prefect al Congregaţiei pentru Doctrina Credinţei, iar în 2002 Ratzinger a devenit decan al Colegiului Cardinalilor şi Episcop de Ostia. 1986 este anul în care a fost numit preşedinte al Comisiei pentru prepararea Catehismului Bisericii Catolice. Joseph Ratzinger vorbeşte fluent germana, franceza, italiana, engleza, spaniola şi latina şi este autorul a numeroase cărţi şi monografii cu teme religioase, dar şi de morală şi filosofie.

În aprilie 2005, Benedict şi-a inaugurat pontificatul cu un discurs dur, în care şi-a exprimat răspicat lipsa dorinţei de a prezenta un program de guvernare. „Adevăratul meu program de guvernare nu este acela de a face voia mea, de a urma ideile mele, ci acela de a mă supune împreună cu întreaga Biserică, cuvântului şi voinţei Domnului şi de a mă lăsa îndrumat de El, aşa încât să fie El însuşi cel care conduce Biserica în acest ceas al istoriei noastre”, a spus Benedict în faţa a peste 500.000 de credincioşi adunaţi în Piaţa Sfântul Petru din Roma.

Toată lumea se aştepta ca în urma sentimentelor pe care Papa Ioan Paul al II-lea le-a stârnit în inimile credincioşilor, Benedict să nu se ridice la acelaşi nivel. După primul său discurs însă, comentatorii au hotărât totuşi să-i dea credit.

Biserica în viziunea celor doi înalţi prelaţi

„Iubiţi fraţi şi surori, ţineţi minte, unitatea creştină va putea fi salvată numai atunci când fiecare persoană în parte va fi capabilă să renunţe la ideile şi planurile sale, chiar dacă sunt în favoarea binelui comun”, spunea Papa Ioan Paul al II-lea în cadrul uneia dintre cele mai dificile vizite pe care a făcut-o, în 1983, la Nicaragua.

Afirmaţia a fost făcută după ce puterea în zonă a fost preluată de un grup de revoluţionari, în fruntea căruia se aflau şi cinci preoţi. Aceasta a fost doar una dintre declaraţiile lui Ioan Paul care l-au transformat într-unul dintre cei mai iubiţi şi apreciaţi capi ai Bisericii Catolice. Succesorului său îi este greu să pătrundă în sufletele credincioşilor în aceeaşi măsură, chiar dacă au trecut deja patru ani de când a fost ales.

„Cardinalul Panzer”

Una dintre primele declaraţii ale lui Benedict, care a spus că singura religie adevărată din lume este Catolicismul, a şocat deopotrivă toţi creştinii. „Biserica Catolică este unica şi adevărata biserică a lui Hristos”, a spus Benedict şi a numit toate bisericile care nu-l recunosc pe Papă „biserici particulare”.

El a argumentat insistând asupra faptului că Hristos a întemeiat o singură biserică, iar toate celelalte comunităţi nu se trag din succesiunea apostolică, episcopii lor nu sunt descendenţii direcţi ai apostolilor care-l însoţeau pe Hristos. Afirmaţiile au fost făcute într-un­ text emis de Congregaţia pentru Doctrina Credinţei (CDC), organismul suprem în materie de dogmă al Vaticanului.

În document se susţine că Papa recunoaşte succesiunea apostolică în privinţa Bisericii Ortodoxe, subliniază însă că Ortodoxia suferă de „rana” de a nu recunoaşte primatul papal. De altfel, Suveranul Pontif a fost poreclit, din cauza intransigenţei sale doctrinare, „Der Panzerkarindal” („Cardinalul Panzer”, o trimitere la tancurile folosite de nazişti).

image

Cardinalii s-au întâlnit la Mesa de dimineaţă din Bazilica Sfântul Petru înainte de a participa la conclavul unde a fost ales următorul Papă, Benedict al XVI-lea

Ioan Paul spunea că destinul său era de a conduce biserica în cel de-al treilea mileniu şi de a forma unitatea creştină. A vizitat mai multe ţări ortodoxe şi a încercat de nenumărate ori să lege un dialog cu statele islamice. Şi chiar dacă acestea nu au avut rezultatul scontat, a promovat cu succes reconcilierea cu ţările iudaice, după o perioadă îndelungată în care Biserica i-a judecat şi presecutat pe evrei. În 2000, el şi-a îndeplinit dorinţa de a face un pelerinaj în Ţara Sfântă, iar vizita a fost plină de emoţie.

La rândul său, Papa Benedict al XVI-lea a făcut luna trecută un pelerinaj de o săptămână în Orientul Mijlociu. Suveranul Pontif s-a rugat în această perioadă pentru unitate şi pace în zonă. Vizita a intervenit într-un moment tensionat în relaţiile dintre Ierusalim şi Vatican, Papa s-a întâlnit cu liderii evrei şi le-a comunicat că Biserica Romano-Catolică nu va accepta niciodată antisemitismul şi a criticat negarea Holocaustului.

Aflat la prima sa vizită în Ţara Sfântă în calitate de Suveran Pontif, Papa Benedict s-a implicat şi în probleme politice şi a pledat pentru o reconciliere între israelieni şi palestinieni.

Papa are cont pe Facebook

Un alt scandal care a afectat imaginea lui Joseph Ratzinger a pornit de la acuzaţiile făcute de presa internaţională cum că, în tinereţe, actualul Papă ar fi fost ofiţer SS. „Benedict al XVI-lea nu a făcut niciodată parte din Tineretul Hitlerist”, a declarat ca răspuns purtătorul de cuvânt al Vaticanului, părintele Federico Lombardi.

„Doresc să clarific minciunile scrise de presa israeliană şi internaţională. Papa nu a fost niciodată membru al acestei mişcări care avea legături ideologice cu nazismul”, a adăugat Lombardi. Potrivit acestuia, Papa a fost înrolat „împotriva voinţei sale” într-o unitate antiaeriană „pentru apărarea oraşelor”.

În plus, Benedict a vorbit în faţa unei adunări formate din 20.000 de tineri catolici americani, cărora le-a povestit despre faptul că tinereţea sa a fost distrusă de regimul sinistru, care credea că are toate răspunsurile, nazismul. „Acest regim l-a interzis pe Dumnezeu, devenind indiferent la tot ceea ce este cu adevărat bun”, a susţinut Papa în faţa auditoriului. Pentru a întări faptul că a fost înrolat cu forţa în armata hitleristă, Papa a făcut public, prin vocea fratelui său, şi faptul că unul dintre verii săi, bolnav de trisomie (dizabilitate psihică), a fost eutanasiat de nazişti.

Poziţia lui Ratzinger nu a fost la fel de tranşantă într-un alt scandal care a zguduit Biserica Catolică. Anul trecut au fost publicate anumite declaraţii ale Episcopului Richard Williamson, făcute în urmă cu 20 de ani, în care nega amploarea Holocaustului. El punea sub semnul întrebării moartea a peste şase milioane de evrei şi nega existenţa camerelor de gazare.

La vremea aceea, episcopul alături de alţi prelaţi au fost excomunicaţi de capii Bisericii Catolice. Papa Benedict a revocat excomunicarea celor patru, dar odată cu republicarea declaraţiilor lui Williamson, a izbucnit un scandal de proporţii. Episcopul şi-a cerut scuze, însă acestea nu au fost de ajuns.

image

Papa Benedict al XVI-lea binecuvântează credincioşii strânşi la Bazilica Sfântul Petru 

Liderii comunităţilor evreieşti au comentat aspupra faptului că Williamson nu precizează care este opinia sa în acest moment şi că scuzele sale nu vor putea pune capăt scandalului. Până şi cancelarul german Angela Merkel a declarat că măsurile luate de Vatican nu sunt suficiente şi că nu este permis să se treacă peste acest moment fără să existe consecinţe.

„În opinia mea, aceasta nu este o problemă doar pentru creştini, comunităţile de catolici şi evreii din Germania. Papa şi Vaticanul trebuie să precizeze fără ambiguităţi că nu poate exista negarea Holocaustului”, a conchis cancelarul german. Williamson a fost expulzat din Argentina în urma declaraţiilor sale, iar teologul liberal catolic Hermann Häring a cerut chiar demisia Papei.

„Salvarea homosexualilor”

Un subiect extrem de sensibil pentru Biserica Catolică este homosexualitatea. Oficialii catolici au catalogat această orientare drept „o dereglare”, cu toate că în catehism se insistă asupra faptului că homosexualii trebuie trataţi cu respect, compasiune şi sensibilitate.

Potrivit doctrinei catolice, activitatea sexuală are un singur scop, cel al procreării, drept urmare cei cu alte orientări sexuale activează împotriva naturii şi împotriva voinţei lui Dumnezeu. Vaticanul nu a acceptat niciun argument legat de aceasta problemă până la jumătatea anilor ’70. În timpul pontificatului lui Ioan Paul lucrurile au început însă să se schimbe.

Prima sa declaraţie pe această temă a sosit în 1986 şi a avut o semnificaţie importantă pentru anii ce aveau să urmeze. Ioan Paul al II-lea a spus atunci că, deşi homosexualitatea nu ţine de liberul arbitru, este greşită din punct de vedere obiectiv.

„Nu activitatea în sine este greşită, ci homosexualitatea în sine. Să fii atras din punct de vedere fizic, psihic şi emoţional de o persoană de acelaşi sex nu este un păcat, dar este greşit”, spunea atunci Suveranul Pontif. Declaraţiile sale s-au schimbat însă în timp, iar Vaticanul a dat de înţeles că este mai bine ca homosexualii să fie discriminaţi şi persecutaţi atunci când trebuie să se angajeze, decât să se înţeleagă că statul ar fi de acord cu activităţile lor. Poziţia Papei Ioan Paul al II-lea a devenit din ce în ce mai dură, iar în 2005 acesta a catalogat homosexualitatea ca pe o „ideologie a Diavolului”.

Papa Benedict al XVI-lea a făcut una dintre primele sale declaraţii legate de această temă într-un mesaj de Crăciun. Acesta spunea că „salvarea homosexualilor este la fel de importantă precum salvarea pădurilor tropicale”. „Pădurile tropicale merită protecţia noastră, dar omul, ca şi creaţie, merită cu nimic mai puţin.”

Tot el a mai spus că Vaticanul se opune vehement căsătoriei între persoanele de acelaşi sex şi a calificat homosexualitatea ca fiind o „dereglare, o deviaţie”. Astfel, Biserica Catolică se opune unei declaraţii ONU în care se cere încetarea discriminărilor faţă de homosexuali. Pe de altă parte, dacă în state ca Iranul şi Arabia Saudită, relaţiile între persoanele de acelaşi sex sunt pedepsite cu moartea, Vaticanul s-a exprimat împotriva acestei pedepse.

Biserica online

Papa Ioan Paul al II-lea a fost unul dintre cei mai iubiţi suverani pontifi, iar apropierea sa de tineret era cunoscută în toată lumea. Pentru a continua tradiţia, Vaticanul a creat recent un cont pe portalul „Facebook” şi au denumit site-ul „Papa se întâlneşte cu voi pe Facebook”. Astfel, tinerii pot urmări mesajele şi discursurile suveranului pe internet, iar ziua comunicaţiilor mondiale, sărbătorită duminica la Vatican, este dedicată propovăduirii credinţei prin intermediul tehnologiilor moderne.

„O biserică ce nu comunică încetează să mai fie o biserică”, a spus secretarul departamentului de comunicare socială al Vaticanului, monseniorul Paul Tighe. „Acesta este efortul nostru de a ne asigura că Biserica este prezentă şi în cultura media modernă.”

Anul acesta, în luna ianuarie, Papa a fost numit una dintre cele mai în vârstă persoane care au propriul canal pe cunoscutul portal YouTube (www.youtube.com/vaticanit). În mai, Suveranul Pontif a estimat că, dacă biserica ar fi folosit mai mult internetul, ar fi existat posibilitatea să afle din timp care sunt părerile despre Holocaust ale episcopului a cărui excomunicare a fost anulată.

Şi deşi tinde să se apropie de tineri, trecutul nu-l iartă pe Benedict al XVI-lea nici de data aceasta. În 2001, Ratzinger a adus critici dure la adresa muzicii uşoare. El a spus atunci despre muzica rock că este „expresia unor pasiuni elementare care, în marile întruniri muzicale, a asumat un caracter de cult sau, mai bine zis, de contra-cult care se opune cultului creştin”. Tot el apreciază muzica pop ca fiind „un cult al banalităţii”.

Evenimente



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite