VIDEO Dan Teodorescu „Mai pe româneşte, am cântat prost“

Dan Teodorescu

Solistul trupei Taxi vorbeşte despre experienţa Eurovision cu francheţea tipică lui şi mărturiseşte că ar fi putut mai mult. Trupa Taxi nu împlinise un an de la înfiinţare când a participat la „Campionatul european de muzică“, în 2000, la Stockholm, Suedia. Formaţia a ocupat locul 17 cu piesa „The Moon“.

„Adevărul“: Ce înseamnă pentru un artist participarea şi calificarea la Eurovision?

Dan Teodorescu: Cei  mai mulţi participă pentru a se califica. Ceea ce este absolut firesc; în afară de faptul că-ţi reprezinţi ţara, există şansa ca piesa ta să devină un hit internaţional. Sunt, însă, şi unii care participă doar pentru a participa. Ceea ce este la fel de firesc, având în vedere mediatizarea de care beneficiază în perioada promovării şi desfăşurării selecţiei naţionale. Ca să nu mai spun că piesa participantă, chiar dacă nu câştigă, poate deveni o piesă de succes în România. Nu. Cred că am greşit. Cred că, până la urmă, toată lumea speră, undeva, într-un colţ discret de suflet, că va câştiga.

Ce a însemnat pentru dumneavoastră?

În primul rând, trebuie să admit că am avut un noroc chior! (şi nu mă refer la mine...) În anul 2000, Taxi era o trupă cvasi-necunoscută, constituită de nici măcar un an. Peste noapte, numele nostru a apărut într-o groază de publicaţii, „Luna“ era difuzată în exces, noi eram invitaţi la tot felul de emisiuni de radio şi televiziune. Ce a-nsemnat asta? N-aş putea să cuantific, dar, în orice caz, foarte mult.

Aţi fost de acord, atunci, cu locul obţinut?

Cred că, în general, numai câştigătorul locului întâi e complet de acord cu locul obţinut... Şi ca să răspund, totuşi, la întrebare, cred că piesa noastră merita un pic mai mult. Interpretarea mea, însă, nu prea... Mai pe româneşte, am cântat prost. Credeţi că v-a defavorizat ceva care să nu mai ţină de dumneavoastră? Astăzi este adus în discuţie votul geo-politic, de exemplu.  Bun exemplu... Probabil că da, dar nu-mi dau seama în ce măsură.

V-aţi înscrie din nou în concurs?

Nu. Sub nicio formă. Am avut noroc o dată. Nu cred că ne-ar merge şi a doua oară.

Ce-i lipseşte concurentului român? Pe ce atribut ar trebui să mizeze?

Îi lipsesc mai mulţi prieteni în jurul graniţelor... Pe ce să mizeze? Habar n-am. Da’ să facă exact ce-l taie capul personal şi nu al altora. Întotdeauna am fost de părere că, dacă e să pierzi, măcar să pierzi pe mâna ta.

Care vi s-a părut cel mai pregătit reprezentant al României de până acum?

Am înţeles. În acest moment doriţi să-mi fac „prieteni“ printre colegii de breaslă. Cu scuzele de rigoare, nu-mi permit să vă satisfac această dorinţă.

Cum s-a schimbat concursul de când aţi participat?

Cu mici excepţii, pe lângă fond, a devenit din ce în ce mai importantă şi forma. Nu sunt sarcastic. Până la urmă, Eurovisionul e un spectacol de televiziune şi lumea asta vrea să vadă: un spectacol complet. Aşa încât bugetele (unora) sunt din ce în ce mai mari. Şi de-asta totul e din ce în ce mai viu.

Mai poate Eurovisionul să „nască“ staruri precum Abba şi Johnny Logan?

Îmi declin competenţa în materie de născut. E, totuşi, apanajul femeilor.