Oana Cocârţã este una dintre dansatoarele lui Cãtãlin Josan pentru finala naţionalã a Eurovision 2010, care va avea loc sâmbãtã, 6 martie.
Pentru coregrafie, Catãlin lucreazã intens cu Xonia, interpreta de origine românã din Australia, absolventã a unei prestigioase şcoli de dans din Melbourne şi colega sa de la casa de discuri Universal Music România.
"Ea a fãcut coregrafia, eu dansez"
Oana Cocârţã a descoperit dansul la vârsta când deciziile privind planurile ei de viitor aparţineau pãrinţilor, aceştia având un rol foarte important în ceea ce, de la 16 ani, avea sã-i devinã cariera.
Timp de nouã ani a studiat la cel mai bun liceu de specialitate din ţarã - liceul de coregrafie Floria Capsali din Bucureşti.
Oana activeazã în trupa Morandi încã de la prima lor apariţie, din 2005. Spectacolele susţinute pe şcene mari ale Europei, în Anglia, Rusia, Kosovo, Turcia, Cehia, Bulgaria, Ucraina, Belarus, Kazahstan, Serbia, Albania, Letonia, dar şi proiectele din afara trupei, la care a luat parte în Franţa (Paris ), au fost experienţe care au îmbogãţit-o mult din punct de vedere profesional.
Oana Cocârţã ne povesteşte câteva detalii din culisele pregãtirii show-ului pentru Oslo. "Aceastã coregrafie diferã foarte mult de una pentru un spectacol obişnuit este mult mai dificilã şi se pune accent mai ales pe dansul clasic."
Echipa de dans se alege abia dupã ce piesa trece de primele selecţii: "Xonia se pregãteşte la şcoala mea de dans pentru ultimul ei proiect. Astfel, ne-am întâlnit şi am ajuns sã colaborãm . Ea a fãcut coregrafia, eu dansez."
"Nu este prima datã când particip la Eurovision ca dansator al unui artist. Am mai participat la câteva selecţii naţionale alãturi de Loredana Groza, Shake, June şi Marcel Pavel », povesteşte Oana.
Cu cât e mai dificil dansul cu atât este mai bine vãzut
De asemenea, "selecţia pentru nu astfel de concurs este foarte importantã. Trebuie sã arãţi într-un fel, sã te mişti bine, şi nu în ultimul rând, sã te potriveşti cu proiectul lor".
În dans nu existã reguli, asa este şi în cazul concursului Eurovision, cu cât e mai dificil dansul cu atât este mai bun şi mai bine vãzut. Se ţine foarte mult cont ca toate detaliile sã iasã bine mai ales sincronizarea.
Însã show-ul trebuie realizat în condiţiile impuse de organizatori. Astfel, existã un numãr maxim de persoane care trebuie sã fie prezente pe scenã , şase.
Repetiţiile se fac zilnic pentru cã Eurovisionul se propagã peste noapte, "noi aducem un plus, importante sunt piesele , însã se pune accent şi pe show . Repetãm 2-3 ore pe zi o sãptãmânã şi ceva", povesteşte dansatoarea.
În primã fazã, repetiţiile se fac cu coregraful, iar abia când totul este aranjat şi dansatorii cunosc coregrafia vine artistul şi se fac repetiţiile generale.
* click pe imagine pentru reincarcare daca nu intelegi scrisul.
Trimite Anuleaza