Adevarul.ro

Jurizare regională, renunţarea la semifinale şi la studioul TVR pentru o sală de spectacol sunt câteva dintre noutăţile din 2010. Marina Almăşan este coordonatoarea proiectului Eurovision 2010. Ea crede că acest concurs european de tradiţie poate fi şansa României la o imagine mai bună.

„Adevărul": De ce aţi schimbat regulamentul?

Marina Almăşan: Pornind de la premisa că lumea se află într-o continuă schimbare, am căutat soluţii noi pentru a optimiza participarea României la Eurovision. Ce înţeleg prin asta: să trimitem la Oslo cu adevărat cea mai reuşită piesă românească, cel mai potrivit şi bun artist care să o interpreteze şi să avem un show care să atragă atenţia. Participarea la Eurovision este una dintre puţinele şanse pentru România de a arăta că nu suntem doar hoţi de bancomate sau violatori, ci nişte oameni înzestraţi cu talent. În ideea de a eficientiza desfăşurarea con-
cursului, am schimbat regulamentul.

Aţi renunţat la semifinale pentru „eficientizare"?

Eu cred că evenimentul Eurovision trebuie să fie atrăgător pentru telespectatori şi nu trebuie diluat show-ul final cu două semifinale care repetă ceea ce se întâmplă în concursul final. Ne concentrăm atenţia spre organizarea unui singur spectacol, care trebuie să fie ca un „boom" pentru telespectator - nu să vindem artişti, costume, interpretări în cele două semifinale şi telespectatorii să ştie deja ce vor vedea în finală.

Ca şi în celelalte state europene, show-ul naţional trebuie să fie unul singur: mare, tare şi bun. Implicarea financiară trebuie să se concentreze asupra unui singur show. Acesta nu se va mai desfăşura în studioul TVR, ca până acum, făcând Eurovisionul să semene cu o emisiune de rutină, ci într-o sală de spectacol, cu public numeros, aşa cum se întâmplă în alte ţări europene.

Există o listă cu 54 de voci recomandate pentru a interpreta melodiile. Nu se îngrădeşte, în acest fel, libertatea compozitorilor de a-şi alege artiştii?

Într-adevăr, această noutate a generat controverse. Este un risc pe care ni l-am asumat, dar, trăgând cu ochiul în ograda celorlalte state europene, am observat că ei folosesc varii metode pentru a-şi alege piesa care să-i reprezinte. În Grecia, de exemplu, televiziunea publică alege un singur artist pentru care ceilalţi compozitori compun piese. Acolo este o îngrădire maximă a democraţiei participării la Eurovision!

Alte state, pornind de la criza economică, nici nu mai fac selecţie naţională, ci iau melodia cea mai bună de pe piaţa muzicală din ţara lor şi o trimit la Oslo. Ideea de la care am plecat este foarte simplă, ca în cazul fotbalului: când o ţară participă la un campionat european, echipa naţională este alcătuită din cele mai bune valori ale ţării respective. Nu am mers pe ideea „hai să dăm şi tinerilor o şansă să meargă la Eurovision". Miza este prea mare pentru a face experimente, ca în anii trecuţi.

„Televotingul rămâne o opţiune importantă"

„Adevărul": Unii comentează că Temişan sau Iordăchioaie, incluşi pe listă, ar fi „prea bătrâni"...

Marina Almăşan: Cine spune asta, este cârcotaş. Jumătate dintre cei menţionaţi sunt tineri... Noi nu am intervenit în alcătuirea listei, am apelat la specialiştii în muzică, ei şi-au exprimat opţiunea. Eu, personal, am unele preferinţe care nu se regăsesc pe acea listă.

De ce aţi introdus cele patru jurii regionale?

România are zone geografice reprezentate de studiourile teritoriale ale TVR. Pentru dinamica spectacolului şi pentru o reprezentativitate cât mai mare, am decis ca, pe lângă juriul de la Bucureşti, să existe şi cele locale. Televotingul rămâne o opţiune importantă cu 50% pondere în decizia finală.

Ce strategie de promovare aţi ales?

Deja am stabilit legături în Europa cu principalele radiouri şi televiziuni publice pentru promovarea piesei ce va fi selectată. Ministerul Turismului a răspuns pozitiv propunerii ca din delegaţiile sale în capitalele europene să facă parte şi artistul român câştigător şi echipa de filmare a TVR. Şi am reuşit un lucru extraordinar: asocierea TVR cu cel mai puternic trust media din România, Adevărul Holding, care va fi coproducător. Pe lângă implicarea financiară importantă, va produce şi o mediatizare eficientă a concursului, transformându-l într-un eveniment de primă linie.

Câştigătorea primei ediţii Eurovision: Lys Assia, Elveţia