VIDEO REPORTAJ Dan Chişu, despre cel mai nou film al său, „Bucureşti Non-Stop“: „E o poveste cu tot ce are viaţa: dezamăgire, iubire, lacrimi, moarte“.

În spatele unor blocuri din centrul Bucureştiului, într-o parcare, a răsărit un chioşc non-stop, modest, ca pe vremuri. Pentru cel de-al cincilea film, Dan Chişu a scris un scenariu despre lumea pestriţă care circulă noaptea prin oraş.

Oamenii se adună, în fiecare seară, pe trotuarul din jur, ca să participe la cel mai bun reality show - filmările pentru lung-metrajul “Bucureşti Non-Stop”. Pentru cel de-al cincilea film, Dan Chişu a scris un scenariu despre lumea pestriţă care circulă noaptea prin oraş.

După ce a devenit cunoscut ca organizator al Festivalului de Film Dakino, Dan Chişu a realizat numeroase documentare şi emisiuni de televiziune, a scris cărţi şi este o personalitate originală a vieţii culturale româneşti, dar şi a lumii mondene. Ca actor, Dan Chişu a jucat în filme regizate de Mircea Daneliuc (Senatorul melcilor), Nae Caranfil (Asfalt tango) sau Nicolae Mărgineanu (Faimosul paparazzo). Lucrul cu aceşti regizori l-a inspirat în asumarea responsabilităţii pentru proiecte cinematografice. A început să facă filme de lung-metraj în 2010, cu “WebSiteStory”, a continuat cu “Ursul” în 2011, apoi “Şi caii sunt verzi pe pereţi”, în 2012, iar în 2013 a finalizat “Déjà vu”, un experiment cinematografic, la care au participat actorii Ioana Flora, Mirela Oprişor şi Gabriel Sandu.

Reportaj de la filmările pentru „Bucureşti Non-stop”, în regia lui Dan Chişu

Dan Chişu: Un non-stop e un cumul de poveşti

Filmul se numeşte “Bucureşti Non-Stop” pentru că …

…pentru că e o poveste dintr-un cartier al Bucureştiului, în care mai există un non-stop. Bănuiesc eu că suntem printre ultimele ţări din lume unde mai există magazine non-stop adevărate. În Franţa, doar arabii mai ţin magazinele deschise până la ora 1 noaptea. Ideea unui non-stop nu înseamnă decât radiografia unei lumi în care se vine noaptea la non-stop. Aici se întâlnesc mii de poveşti, ale taximetriştilor, ale îndrăgostiţilor, ale bătrânilor. Aici pot să apară tot felul de oameni, de la profesori universitari până la derbedei. În funcţie de ce nevoi au în noaptea respectivă, toţi ajung aici. Am văzut non-stopuri deschise între orele cutare şi cutare. Noţiunea de non stop e destul de relativă în România. Non-Stop-ul acela la care te duci la ora 4 dimineaţa să-ţi cumperi ceva poate să însemne un cumul de poveşti şi să creeze o sinergie din toate poveştile pe care le-am conceput noi, care sunt patru - povestea îndrăgostiţilor, povestea bătrânilor, povestea taximetristului cu prostituata şi peştele şi povestea celor doi golani, care încearcă, cu orice preţ, să facă rost de bani, pentru ca unul dintre ei să plece în Anglia şi să-şi aducă nevasta înapoi.

Dan Chişu: Nu vrem un film minimalist

Filmările au început în 17 iunie şi se desfăşoară mai mult noaptea. La ora 7 seara, echipa se adună la şedinţa de producţie, iar filmările încep după ora 10. Priviţi de departe, oamenii din echipa filmului par că se mişcă haotic pe platoul ad-hoc. Dacă te apropii, vezi că fiecare are o treabă anume, că sunt siguri pe ceea ce fac, au o atitudine de profesionişti, deşi sunt foarte tineri.

De obicei, aveţi câte o provocare, ba film fără cut, ba filmări cu telefonul. Care e provocarea acum?

Acum suntem într-o zonă destul de ne-provocativă, vizavi de stilul de filmare. E o poveste destul de aşezată, filmata într-un stil clasic. Ne interesează reacţia şi atitudinea actorului în faţa camerei. Nu încercăm să facem niciun film minimalist, cu cadre foarte lungi şi de la mare distanţă. Vrem o poveste vie, cu mult umor, cu multă tristeţe, dacă putem să redăm această stare în film. E o poveste cu tot ce are viaţa, un cocktail de întâmplări din viaţa acestui om, care începe la ora 9 seara şi se termină la ora 5 dimineaţa. Dacă îmi aduc bine aminte, era un film de George Lucas, “American Graffiti”, care începea într-o seară, la o cină, şi se termina cu o cursă de maşini de dimineaţă. Avem dezamăgire, deziluzie, împacare, iubire, lacrimi, moarte. Vrem un film pentru public, în care să se regăsească oricare dintre spectatori, sunt mici crâmpeie de viaţă.

Gheorghe Ifrim: Un tip m-a întrebat dacă sunt de la Cargo

Reacţia locuitorilor din cartier susţine intenţia regizorului. Filmările se desfăşoară noaptea şi mulţi oameni vin la non-stop, să cumpere câte ceva, ignorând reflectoarele uriaşe, care luminează locul, mai ales că vânzătorul pare băiat bun. Achim, omul de la non-stop, e interpretat de Gheorghe Ifrim (După dealuri, Domestic, Funeralii fericite), care e amuzat de întâmplările de pe platou.

Ce fel de om e Achim?

Este vorba despre un vânzător la butic, un rocker care poate să ajute oamenii prin ceea ce face. Buticul este lumea lui, acolo stă, acolo doarme, e un non-stop. Un tip divorţat, care a ajuns să trăiască în lumea lui. Acolo întâlneşte tot felul de personaje, intră în vorbă cu ei, le dă sfaturi, se mai ceartă.

E prima colaborare cu Dan Chişu?

Da, şi mă bucur că e un rol altfel, faţă de ce am făcut până acum, şi sper să fie  bine. M-au tentat scenariul şi personajul, cred că e o întâlnire fericită. Aseară, un tip cam băut m-a întrebat dacă sunt de la Cargo.

Alina Penţac: Vine lumea la chioşc să cumpere

La filmarea din acea seară participau puţini actori, dar în distribuţia filmului îi regăsim pe Ion Besoiu, Dorina Lazăr, Adrian Titieni, Toma Cuzin, Tudor Smoleanu, Olimpia Melinte, Alexandru Papadopol, Dorian Boguţă, Maria Obretin, Lia Bugnar, Ilinca Manolache, Lili Sandu şi Dan Bordeianu. În timp ce actorii se machiază, echipa tehnică face pregătirile pentru filmare. Director de imagine este Liviu Pojoni Junior (Nunta mută), sunetul e în responsabilitatea lui Cristian Tarnoveţchi (Moartea domnului Lăzărescu,  După dealuri, Poziţia copilului), iar scenograf este Alina Penţac (6 Bullets, One in the Chamber).

Dan Chişu spunea că este atât de credibil decorul, încât mulţi oameni din cartier vin să cumpere câte ceva. Cum l-aţi gândit?

În fiecare zi sunt zece oameni care mă întreabă dacă vând ceva. Mă consideră patroana chioşcului non-stop. L-am gândit să fie credibil, autentic şi de cartier mărginaş. Provocarea e că facem un film independent, cu un buget mai mic. Te descurci cu ce găseşti la faţa locului.

Ce alte decoruri aveţi?

Mai sunt trei apartamente în blocul de vizavi, care au legătură cu non stop-ul. Aşa cum bucătăria este centrul unei case, aşa este şi acest non-stop. Este în centrul filmului, dar a devenit şi centrul cartierului.

Toma Cuzin: Am prins un personaj într-un moment sensibil

Pe lângă chioşc, a apărut un tip cu aspect şi atitudine de şmecher de cartier, cu mustăcioara stil perioada interbelică. Pare de-al casei, dar cu greu îl recunoşti pe actorul Toma Cuzin (Ursul, Despre oameni şi melci, Funeralii fericite).

Care e provocarea acestui personaj?

Personajul se numeşte, Tedy, de la Teodor, este un îndrăgostit. Este un şmecher de cartier, îndrăgostit în permanenţă. După o perioadă de remuşcări, de sentimente de vinovăţie faţă de iubita lui, se întoarce şi se milogeşte, o noapte întreagă, de ea ca să-l primească în bloc. Nu ştiu dacă aş fi stat o noapte la uşa blocului! Glumesc. Sunt destul de multe diferenţe între mine şi personaj, are destule provocări. Frumos este că am un personaj prins într-un moment sensibil.

Cine e iubita?

Iubita e actriţa Maria Obretin, care nu a venit încă.

Toma Cuzin şi Maria Obretin au jucat împreună şi în “Funeralii fericite”.

Dan Chişu: Ca cineast, trebuie să-ţi asumi riscuri

Dan Chişu a început să regizeze lung-metraje în 2010, când a realizat filmul “WebSiteStory”, un film-experiment, care a costat 120.000 de euro. De atunci, face câte un film în fiecare an.

Cum aţi reuşit să găsiţi finanţare? Consiliul Naţional al Cinematografiei a dat bani?

Nu avem bani de la CNC. Am participat la concurs, am primit răspuns negativ în mai, dar am început filmările pe 17 iunie şi le vom termina pe 9 iulie. E dorinţa de a arăta că se poate face film independent, care e la fel de important ca filmul finanţat de stat. Nu cred că statul are atât de mulţi bani încât toată lumea să facă film. E şi o invitaţie, pentru toţi regizorii care speră să facă film, să-şi găsească singuri resursele. Sunt la al cincilea film făcut fără bani de la CNC, am demonstrat că se poate. Trebuie să-i încurajăm şi pe cei care participă financiar. Chiar dacă, deocamdată, nu-şi pot recupera banii. Asta face parte din viaţa de cineast, trebuie să-ţi asumi riscuri, ai şi bucurii, dar şi necazuri. Nu neapărat o reuşită financiară poate să justifice o acţiune de acest fel. Dacă reuşeşti să convingi oamenii care au bani în România, nepromiţându-le un câştig imediat, poate mai mulţi o vor face, pentru că aşa s-a făcut cinema-ul din toate timpurile. Doar în America se scot bani din film.

Când va fi premiera?

Întâi să terminăm filmările. Premiera, în 2014. Un film pe an este destul pentru o companie mică, aşa cum e DaKino.