VIDEO România sub scut: de ce aici şi ce câştigăm

SUA achită nota de plată integral, economia locală va înflori, România va căpăta un alt statut în NATO şi în regiune, spun americanii. Experţii americani nu reuşesc să cadă de acord pe tema utilităţii sistemului, a capacităţii sale şi a ţintelor sale strategice.

Cum funcţionează scutul antirachetă care va fi amplasat şi în România

Specialiştii din SUA cu care a discutat „Adevărul", reprezentanţi ai unor prestigioase institute, s-au contrazis şi ei. Singurul lucru cu care au fost cu toţii de acord este că, acceptând să găzduiască bateriile de interceptori pe teritoriul său, România a căpătat un profil cu adevărat major în NATO.

În 2009, când preşedintele Barack Obama a anunţat revizuirea planului propus de predecesorul său pentru apărarea statelor NATO împotriva rachetelor inamice, comunitatea militară americană s-a împărţit în două tabere adverse cu gândiri strategice profund diferite. Una dintre tabere a continuat să susţină ferm că planul fostului preşedinte Bush de a amplasa 10 rachete interceptoare cu rază lungă de acţiune în Polonia ar constitui cel mai bun răspuns la ameninţarea prezentată de ţări ca Iranul sau Coreea de Nord.

Cealaltă tabără, raliată în jurul noului preşedinte, punea la îndoială atât fezabilitatea vechiului proiect, cât şi eficacitatea sa din punct de vedere strategic şi tehnic. De curând, America a demarat un proiect în patru etape de amplasare a câtorva zeci de rachete cu rază mică şi mijlocie de acţiune pe pământ est-european şi pe nave americane din Marea Mediterană.

Disputele însă continuă şi în ziua de azi, chiar dacă proiectul a intrat deja în cea de-a doua fază a sa, cea a amplasării interceptorilor într-o bază militară din România. Experţii americani încă nu reuşesc să cadă de acord pe tema utilităţii sistemului, a capacităţii sale şi a ţintelor sale strategice. Cei cinci specialişti cu care a discutat „Adevărul"  s-au contrazis şi ei cu înflăcărare, în special când a venit vorba de acoperirea scutului antirachetă, precum şi de justificarea protestelor Rusiei în legătură cu acest proiect. Singurul lucru cu care au fost cu toţii de acord este că, acceptând să găzduiască bateriile de interceptori pe teritoriul său, România a căpătat un profil cu adevărat major în NATO.

Dacă iranienii ar fi băieţi deştepţi...

„Iranul lucrează în prezent la dezvoltarea unor rachete cu rază lungă de acţiune şi, din câte ştim noi, are şi un program de armament nuclear. Nu e plăcut deloc să fii atacat cu rachete convenţionale. Dar acestea nici nu se compară cu rachetele cu focoase nucleare. Şi nu poţi anihila astfel de proiectile decât cu ajutorul unui astfel de sistem antirachetă", explică Daniel Goure, vicepreşedinte al Institutului Lexington şi fost înalt oficial în cadrul Ministerului american al Apărării. „Noi tocmai am probat nişte rachete similare în zona de testare din nord-vestul SUA. Rachetele standard îşi interceptează cu succes ţintele în 90 la sută din cazuri. Aşa că putem spune că ne pricepem foarte bine la o astfel de operaţiune", continuă Goure.

Nu toţi experţii totuşi sunt la fel de încrezători în şansele umbrelei antirachetă americano-române de a calma ambiţiile Iranului. John Pike, directorul şi fondatorul GlobalSecurity.org (o organizaţie al cărei scop este furnizarea de documentaţie în materie de apărare şi siguranţă naţională), crede că ayatolahilor le-ar trebui doar un pic de ingeniozitate pentru a evita complet interceptorii americani. „Sfatul meu către iranieni ar fi să facă rost de nişte rachete cu rază medie de acţiune şi să le pună în nişte containere pe care să le încarce apoi în nişte nave de dimensiuni reduse cu care să se plimbe prin Caraibe. În lume există peste 100.000 de ambarcaţiuni îndeajuns de mari încât să poată transporta unul sau două containere de acest fel. Ţi-ar fi imposibil să identifici vapoarele care au rachete la bord. Iranienii ar putea astfel să trimită proiectile către America fără a se teme de vreun sistem de apărare antirachetă. Şi asta s-ar putea realiza astăzi, nu peste 10 ani!", spune specialistul.

Cât de eficiente sunt interceptoarele?

Dacă Iranul se încăpăţânează totuşi să lanseze rachete de pe propriul teritoriu către necredincioşii din Vest, cine şi cât de bine ar fi apărat de către umbrela antibalistică de la Deveselu? Părerile experţilor diferă, cu excepţia unui singur aspect: interceptorii din România nu vor opri niciun proiectil destinat Statelor Unite. „Aceste rachete fac parte dintr-un plan de apărare a Europei (nu a Americii - n.red.). SUA au la ora actuală 26 de interceptoare terestre în Alaska şi patru în California care oferă ţării protecţie împotriva eventualelor rachete iraniene sau nord-coreene. Un proiectil lansat din Iran va trebui să treacă pe deasupra regiunii arctice şi ar fi interceptat de către bateriile din Alaska. Dar iranienii vor construi probabil rachete cu rază mică şi medie de acţiune cu care pot ameninţa Europa, înainte de a trece la rachete cu rază mare de acţiune care ar avea capacitatea de a ajunge în America", spune Steven Pifer, directorul Iniţiativei de Control al Armamentului din cadrul Institutului Brookings şi fost ambasador în Ucraina.

Datoria faţă de aliaţii europeni este invocată drept motivaţie principală a sistemului antirachetă şi de către Benjamin Friedman, unul dintre experţii în chestiuni de siguranţă naţională ai Institutului Cato. „Mulţi membri ai ambelor partide americane sprijină instalarea unui scut antirachetă. Democraţii sunt în favoarea lui în principal de frica acuzaţiilor republicanilor. (Republicanii sunt în general recunoscuţi a fi mai „războinici" decât democraţii - n.red.). Aşa că mulţi guvernanţi americani privesc acest proiect de apărare ca pe o modalitate de a ne asigura aliaţii europeni că suntem alături de ei. Sistemul are o utilitate clară, dar are şi un important rol simbolic", consideră Friedman.

Baker Spring, expert în cadrul prestigiosului think tank conservator Heritage Foundation, spune că siguranţa României va avea mult de câştigat de pe urma umbrelei americane. „Scutul îi va proteja pe români de eventuale atacuri strategice. Ce e de observat aici e că politica NATO s-a schimbat faţă de cea din vremea Războiului Rece, când ne bazam doar pe ameninţarea cu represalii. Acum, NATO va putea salva cetăţenii români de la distrugerile provocate de către un eventual prim atac, pentru că acel atac va putea fi anihilat", spune el.

Nici vorbă de protecţie 100%, spune John Pike, scepticul de la GlobalSecurity.org. „Acest sistem are o capabilitate extrem de limitată. Nu va putea apăra nici măcar întregul teritoriu al României. Dacă vă uitaţi pe hartă, veţi vedea că interceptoarele vor putea proteja arii restrânse din România şi din vreo două alte ţări. Scutul e pur şi simplu un gest simbolic - un gest politic în beneficiul Administraţiei Obama", spune Pike. Dacă vă uitaţi pe hartă, veţi vedea că interceptoarele vor putea proteja arii restrânse din România şi din vreo două alte ţări.

"Dacă vă uitaţi pe hartă, veţi vedea că interceptoarele vor putea proteja arii restrânse din România şi din vreo două alte ţări."
John Pike
directorul şi fondatorul GlobalSecurity.org

Locaţia nu e potrivită pentru  a contracara Rusia

În politică, câştigul cuiva este de obicei pierderea altcuiva, iar dacă scutul antirachetă este, în primul rând, un instrument politic, întrebarea firească este „Cine are de pierdut din toată această afacere?". Iar răspunsul nu e greu de găsit, mai ales că cel vizat ţipă ca din gură de şarpe: Rusia.

„Sistemul e conceput să avertizeze în privinţa rachetelor care provin din mai multe regiuni ale lumii, inclusiv părţi din Rusia. Guvernul american a spus că ţinta interceptoarelor nu e Rusia, dar ele au totuşi capacitatea de a-i afecta pe ruşi şi pot să le înţeleg îngrijorarea", spune Friedman. Şi John Pike îi înţelege oarecum pe ruşi, chiar dacă şi el spune că sistemul de apărare de la Deveselu nu va avea nicio şansă să neutralizeze armele ruseşti cu adevărat primejdioase pentru Statele Unite, adică rachetele balistice intercontinentale (ICBM-urile).

„Amplasamentul nu e potrivit pentru a contracara Rusia. Dar, evident, Rusia rămâne o ţintă a Americii, pentru că şi America este o ţintă a Rusiei. De aceea avem un tratat de control al armamentului cu Rusia - pentru că ne luăm unul pe celălalt la ţintă. Trebuie să-ţi îndrepţi rachetele către cineva, nu?", întreabă, retoric, Pike.

Totuşi, faţă de planul lui George W. Bush, conform căruia interceptoarele ce urmau a fi amplasate în Polonia ar fi avut capabilitatea de a distruge rachetele intercontinentale ruseşti, planul actualului preşedinte american e de natură să-i liniştească cât de cât pe Medvedev şi Putin - cel puţin pe termen scurt.

„Interceptoarele iniţiale aveau o rază de acţiune de aproape 10.000 de kilometri, pe când rachetele SM-3 (care vor fi amplasate în România - n.red.) au o rază de acţiune de mai puţin de 1.000 de kilometri. Chiar şi în faza IV a proiectului, vor avea o rază de 1.500 sau 1.600 de kilometri, ceea ce abia le-ar permite să ameninţe oareşcum ICBM-urile ruseşti. Şi cred că ruşii ştiu aceste lucruri. Nu mai sunt chiar atât de îngrijoraţi pe cât erau înainte, deşi tot nu le e pe plac că Polonia şi România au pe teritoriul lor infrastructură militară americană", spune Steven Pifer.

Părerea Expertului:
Liviu Horovitz
cercetător la Swiss Federal Institute of Technology

Scutul îl vor, îl plătesc şi îl construiesc americanii, deci este, în primul rând, pentru ei. Pe termen scurt, Washingtonul spune că scutul ar putea descuraja un eventual şantaj al Teheranului, în cazul în care regimul ayatolahilor ar ameninţa cu un atac asupra celor 80.000 de soldaţi americani staţionaţi în Europa. Pe termen lung, dacă Iranul reuşeşte să construiască rachete intercontinentale şi dacă tehnologia americană avansează, scutul ar putea apăra inclusiv teritoriul SUA.

Entuziasmul pentru scut vine mai mult din convingerea că el reprezintă angajamentul Statelor Unite pentru securitatea Europei. Cel puţin pentru cei din Est. Ei se bucură că Unchiul Sam nu îi lasă de izbelişte acum, când se înţelege mult mai bine cu ursul rusesc, când are mari probleme financiare şi politice, şi când interesele sale strategice migrează încet, dar sigur, spre alte orizonturi (spre Asia).

La baza militară de la Deveselu vor fi amplasate rachete de tip SM-3. Ele ar putea intercepta rachete balistice cu raza medie de acţiune. În momentul de faţă şi în viitorul apropiat, acestea sunt şi capacităţile peste care Iranul este foarte puţin probabil să avanseze. Declaraţiile publice sugerează că în NATO totul e roz, că suntem membri cu drepturi depline, ca relaţia transatlantică e cât se poate de solidă şi garanţiile de securitate sunt credibile.

Ca atare, acum ne facem numai datoria, şi nu ne aşteptăm la cine ştie ce beneficii suplimentare. Dar oare dacă intri într-un club fără să reuşeşti să îţi faci temele cum se cuvine, mai mult pe pilele şi nevoile „directorului" şi apoi nu prea eşti pregătit să contribui cum se cuvine la casieria şi activităţile mai serioase, de ce ai crede că ceilalţi membri vor să îţi vină în ajutor? Şi ai fi la fel de sigur atunci când „directorul" are idei şi preocupări noi? Sau ai încerca să îi faci un serviciu, să îi duci ceva plocon, să te asiguri cumva că la nevoie îţi va veni în ajutor? (Octavian Manea)

Citiţi în ediţia FP România de azi analiza completă asupra contribuţiei scutului american la securitatea României.

Târg reciproc avantajos cu americanii

Toţi interlocutorii cotidianului „Adevărul" sunt de acord că România a fost aleasă să găzduiască primele rachete interceptoare americane pentru simplul fapt că amplasarea ei geografică este la jumătatea drumului dintre Orientul Mijlociu şi Europa de Vest.

„Poziţia geografică a României este perfectă. Nu poţi să fii prea aproape (de punctul de lansare al rachetei - n.red.) pentru că va zbura pur şi simplu peste tine. Dar nu poţi să fii nici prea departe, pentru că atunci îi ia prea mult timp interceptorului să ajungă la ţintă", explică Daniel Goure, vicepreşedinte al Institutului Lexington şi fost înalt oficial în cadrul Ministerului american al Apărării.

Dacă vieţile românilor nu sunt 100% garantate de către scutul antirachetă în cazul unui război intercontinental, ce îi iese până la urmă României din acest târg cu americanii? „O activitate economică crescută asociată construirii şi operării sistemului", răspunde Baker Spring. „Un rol central în apărarea europeană", spune Daniel Goure, referindu-se şi la faptul că scutul din România va acoperi şi o parte din teritoriul altor două state. „Dar dacă puteţi căpăta mai mult, bravo vouă!", adaugă el râzând.

Proiectul din România, în cifre

24 de interceptori de rachete  a 10 milioane de dolari vor fi instalaţi la Deveselu

2015 anul în care va deveni operaţional scutul de la Deveselu. România intră în faza a doua a proiectului

700 de hectare, suprafaţa pe care se întinde acum baza de la Deveselu

400 de milioane de dolari va costa amenajarea bazei şi 20 de milioane întreţinerea anuală

200 de militari şi civili americani vor lucra în bază. Baza rămâne însă sub comandă românească

500 de km sunt de la Deveselu şi până la la Sevastopul unde staţionează Flota rusă

Deveselu: se schimbă doar stăpânul

Baza militară construită de sovieticii lui Stalin, închisă din motive geostrategice în 2002, e redeschisă tot din motive geostrategice pentru americanii lui Obama. Localnicii sunt obişnuiţi cu uniforma de soldat, fie ea de data asta a armatei SUA. Sunt însă pesimişti că traiul lor va fi mai bun odată cu venirea americanilor.  

Intrarea în comuna Deveselu e „păzită“ de două tunuri din era sovietică   Foto: Lucian Muntean

  
Două tunuri stau de strajă la intrarea în satul Deveselu. Amintesc trecătorilor de eroii celor două războaie mondiale şi de piloţii „care şi-au frânt aripile" la baza militară de aici. Steagul NATO şi cel al UE te readuc în prezent. „Se schimbă doar stăpânul", spune, mai în glumă, mai în serios, o localnică din comuna aflată la doi paşi de Caracal.

Galerie FOTO din Deveselu

Scutul antirachetă le aminteşte deveselenilor de vremurile bune. Adrian Pârvu a lucrat la aerodrom. A păstrat până-n ziua de astăzi permisul de sergent „Am plecat prin demisie de la unitate. Am vrut să mă privatizez şi eu, să-mi meargă bine", spune bărbatul de 35 de ani. Are amintiri plăcute de pe vremea aceea. „Lucram mulţi civili acolo, nu doar militari. Erau foarte bine organizaţi. Aveau propria fermă în unitate. În armată înveţi să fii ordonat. Să fii punctual", spune el, admiţând că amplasarea scutului va face bine comunei. Speră că aşa autorităţile vor face investiţii în infrastructură.

Arhiva vie a comunei

Copiii din comună „exersează“ cu avioane de hârtie  Foto: Lucian Muntean

Pe cei care vor să ştie mai mult despre baza militară dinainte de 2002 îi îndrumă spre comandorul în rezervă Tudorel Nicolae. Locuitorii din Deveselu îi spun „arhiva vie a comunei". Ştie toate datele istorice legate de localitate şi a studiat toate documentele legate de bază. ,,Imediat după declanşarea Războiului Rece, sovieticii şi-au reorganizat dispozitivul de apărare. Deveselu era într-o zonă plană, de câmpie, iar creionul unui general rus s-a oprit în 1952  asupra localităţii noastre. A stabilit că aici trebuie amplasată o bază aviatică, care să apere URSS de NATO şi de SUA", povesteşte Nicolae. Topometria a fost făcută de o rusoaică - românii nu aveau „tehnica".

Unitatea a fost dotată cu tehnică de aviaţie sovietică. Mai întâi MIG-uri 15 subsonice alături de aeronave de tip S102 de construcţie cehoslovacă, apoi cu celebrul MIG 19. ,,În 1958, colonelul Borzea a realizat la Deveselu primul zbor supersonic din ţară. Cu MIG 15 a fost făcută la unitate prima catapultare reuşită", povesteşte comandorul în rezervă. Deveselu a dat României comandanţi de regimente şi instructori de zbor pentru mai multe unităţi militare din România. „S-au efectuat peste 200.000 de ore de zbor acolo.

Baza a dat peste 15 generali. În viaţă mai sunt generalii Ristea şi Avram", încheie Nicolae. Aeroportul militar i-a marcat şi copilăria. „Când am început să fac ochi, ochii mi-erau aţintiţi spre avioanele care zburau pe cer, dintre care unele nu se mai întorceau", spune el. În 2002, totul s-a terminat. Consilierul administraţiei prezidenţiale de atunci, generalul Ioan Talpeş, a anunţat deveselenii că baza se închide din motive geostrategice. Mulţi civili şi militari au rămas pe drumuri.

„Ministaţiunea" în formă de avion

În baza militară flutură de acum steagul SUA alături de cel al României  Foto: Laurenţiu Nica

Deveselu are un cartier al aviatorilor, în care blocurile, construite sub supravegeherea sovieticilor, odată cu baza militară, sunt dispuse în formă de avion.  ,,Noi îi spunem cartierului ministaţiune. E în mijlocul unei mici păduri", glumeşte o doamnă care locuieşte într-una dintre clădiri. Ne arată cum şi-au amenajat locatarii - unii piloţi - grădini cu flori şi zarzavaturi, umbrare cu plasă de camuflaj, recuperată de la fosta unitate militară. Aici locuieşte şi locotenent-comandorul în rezervă Valerică Jumugă. A pilotat  MIG-uri 21, la baza Deveselu, nouă ani, aproape jumătate din carieră. Este dezamăgit de modul în care sunt trataţi astăzi aviatorii în România. „Aveţi în faţa dumneavoastră un asistat social care şi-a dedicat viaţa aviaţiei supersonice.

Sunt un pensionar nesimţit, cum ne-au transmis guvernanţii", spune bărbatul de 47 de ani. Povesteşte că, deşi nu este născut şi nici căsătorit în comună, a decis să nu plece din Deveselu. „Am rămas pentru că mi-am adus copilul pe lume aici. Aici mi-am îngropat şi morţii. E locul în care am cunoscut consacrarea", mărturiseşte bărbatul. „Când mă duc sau vin de la Caracal, involuntar privirea îmi fuge spre pistă. Un om care zboară uită să facă altceva", spune militarul în rezervă. „Vă spun sincer, nu sunt nici pro, nici antiamerican, sunt român. Mă simt înfrânt", explică el precizând că nu crede că unitatea de la Deveselu va fi revitalizată din punct de vedere aviatic.

„Cu ce să ne ajute pe noi americanii?"

,,Va fi operaţională doar în cazuri excepţionale, şi atunci destul de greu", e de părere comandorul în rezervă. Fiecare are câte-un frate, un părinte sau măcar un vecin care a lucrat la unitatea militară din zonă. Uniforma de soldat, fie ea de data asta a armatei SUA, nu va surprinde pe nimeni. Localnicii au păreri împărţite despre scutul antirachetă pe care-l vor găzdui.

Nicu, un bărbat pe la vreo 40 de ani, cu părul ca tăciunele, născut şi crescut în Deveselu, nu crede că venirea americanilor îi va schimba în vreun fel viaţa. „Viaţa mea, tot aia este. Nu vin americanii să mi-o schimbe", spune el. Paraschiva, olteancă frumoasă şi mândră, intră în vorbă. „Scutul nu va da în niciun caz locuri de muncă pentru comună. Vin americanii, dar îşi fac singuri în unitate spital, grădiniţă. Cu ce să ne ajute pe noi? Eventual să ne pună să le spălăm WC-urile", zice ea râzând. ,,Vin ei să ne dea banii lor? Dacă-i fac aici, îi trimit la ei acasă, în America".  Primarul comunei, Gheorghe Beciu, are însă planuri mari.

Deveselu, orăşel-satelit?

„Localitatea va arăta peste cinci ani, când vor fi ajuns americanii, ca o comună europeană. Poate chiar va fi un orăşel-satelit al municipiului Caracal", adaugă el. Se gândeşte deja la investiţii în drumuri, canalizare. „Fosta bază militară şi comuna fac parte din flancul sudic al NATO. Din acest moment, noi nu suntem subordonaţii americanilor, ci partenerii lor", spune Beciu.

„Prin 2000, când auzeam motoarele de avion în forţaj, gata de decolare, ieşeam pe balcon şi ziceam: «Doamne ajută, iar începem să mai investim ceva»", spune el. Până în 2002, comunitatea Deveselu primea o cotă parte din impozitul pe venit al aeroportului. Banii erau folosiţi la repararea şcolii, pentru infrastructura comunei. „Când erau zboruri mai multe, 200 de milioane de lei vechi curgeau în bugetul local. Era bine. Mulţi localnici erau angajaţi la bază. În plus, s-au întemeiat multe familii: ţăran sau ţărancă de la Deveselu s-a căsătorit cu ofiţer sau subofiţer de la aeroportul militar", îşi aminteşte cu nostalgie primarul. Speră ca scutul SUA să readucă soarele pe uliţa comunei. „Nu vom mai fi ce-am fost. Vom avea un regim special. O autorizaţie de construcţie în apropierea bazei nu se va mai da decât după o consultare serioasă cu Statul General Major al Armatei", explică Beciu.

"Când mă duc sau vin de la Caracal, involuntar privirea îmi fuge spre pistă. Un om care zboară, uită să facă altceva."
Valerică Jumugă
locotenent-comandor în rezervă

Dublul limbaj rusesc

Oficiali ruşi de rang înalt, din Moscova, au aşteptat aproape o săptămână înainte de a face declaraţii pe marginea acordului încheiat de SUA cu România. Mai întâi, au vrut să încheie negocierile cu NATO pe tema scutului antirachetă pe care Alianţa ar urma să-l construiască şi la care Rusia este invitată să ia parte. La 4 mai, Consiliul NATO-Rusia s-a reunit la Bruxelles, la nivel de şefi de Stat Major ai ţărilor membre. Sâmbătă însă, preşedintele rus Dmitri Medvedev a cerut, într-o scrisoare adresată omologilor săi garanţii că scutul antirachetă european nu va afecta stabilitatea strategic a Rusiei. „Apărarea antirachetă europeană va fi cu adevărat eficientă şi fezabilă numai dacă Rusia va fi implicată în proiect pe bază de egalitate", se arată în scrisoarea Kremlinului.

Nu au lipsit însă cuvintele dure şi ameninţările. Şeful diplomaţiei de la Moscova, Serghei Lavrov, a explicat că discuţiile cu SUA se află într-o fază complicată. Adjunctul ministrului Apărării, Anatoli Antonov, a fost mai ferm. Antonov a anunţat că armata analizează ce acţiuni pot fi întreprinse dacă SUA îşi desfăşoară noul sistem antirachetă lângă graniţele ruse.  „Ministerul Apărării ar trebui să fie pregătit pentru cele mai grave scenarii posibile", a subliniat el.

Declaraţii de uz intern

Ceea ce oficialii ruşi nu spun, sau nu pot, scriu ziarele ruşeşti, citând diverşi experţi şi analişti. Cotidianul  „Pravda" susţinea că Rusia ar putea desfăşura rachete Iskander în Transnistria, în replică la scutul american antirachetă, măsură ce ar viza mai puţin Washingtonul şi mai mult Bucureştiul. Moscova a ameninţat că va amplasa rachete Iskander în enclava Kaliningrad atunci când americanii intenţionau să amplaseze în Cehia şi Polonia elemente ale scutului. În 2010, Transnistria s-a declarat dispusă să găzduiască pe teritoriul său elemente ale sistemului de apărare antirachetă rus, dacă Rusia va cere acest lucru.

Oficialii ruşi utilizează un anumit limbaj pentru uz intern, mai ales că se apropie o perioadă electorală  (alegeri legislative la sfârşitul acestui an şi anul viitor prezidenţiale) şi un altul pentru uz extern, pentru a obţine maximum din negocierile cu americanii. Autorităţile de la Moscova au grijă să nu deranjeze electoratul naţionalist rus, nostalgic după stilul sovietic când SUA reprezentau duşmanul. Sunt destule voci la Moscova care îi acuză pe actualii lideri ruşi - politici şi militari - că au căzut în plasa americanilor care, sub „masca de zâmbete, sub pretextul resetării relaţiilor şi al interacţiunii", îi duc cu vorba pe ruşi şi îşi impun programul în care au investit solid şi în care este implicat un imens complex militar-industrial.

Leonid Ivaşov, general-colonel, preşedintele Academiei de probleme geopolitice din Moscova, declara pentru site-ul newsland.ru că americanii au găsit veriga slabă în România, ţara cea mai dependentă de Europa, dar şi în Rusia, elita politică şi financiară coruptă, care acceptă tot ce-i cer SUA numai pentru a-şi salva poziţiile de putere şi a-şi păstra capitalul.  Viorica Marin

Polonia, un negociator dur în problema scutului

Premierul polonez Donald Tusk (stânga) a obţinut tot ce se putea din negocierile cu vicepreşedintele SUA, Joe Biden  Foto: AFP

Preşedintele american Barack Obama va anunţa, în cadrul vizitei pe care o va efectua în Polonia, la 27 şi 28 mai, mutarea mai multor avioane F-16 de la baza italiană Aviano la Lask, în centrul Poloniei. Avioanele vor fi desfăşurate prin rotaţie, începând din 2013. Ştirea a fost publicată de cotidianul „Gazeta Wyborcza", care citează surse diplomatice anonime. Vizita va reprezenta un prilej şi pentru discuţiile privind instalarea rachetelor de interceptare SM-3, parte a scutului american antirachetă din Europa.

SUA au demarat discuţii cu Polonia şi Cehia încă de la sfârşitul anului 2003 privind amplasarea unui scut american în Europa. Discuţiile privind amplasarea a 10 interceptoare de rachetă în Polonia (şi a unui radar în Cehia) au fost dificile, întrucât polonezii au negociat la sânge, mai ales după ce Donald Tusk a devenit premier, în noiembrie 2007. Tusk a sugerat voalat că Polonia trebuie să primească un fel de recompensă pentru a permite amplasarea rachetelor americane pe teritoriul său, nota BBC. În mai 2008, „Gazeta Wyborcza" scria că polonezii doreau 47 de milioane de dolari pentru modernizarea armatei şi negocierile asupra acestei sume erau „aproape finalizate". Totodată, Cabinetul Tusk dorea amplasarea a două interceptoare de ultimă generaţie, PAC-3 Patriot.

În total, Varşovia spera că ajutorul se va ridica la miliarde de dolari. În iulie, americanii îi informau pe polonezi că au şi alte opţiuni pentru scut, dacă nu ajung la o înţelegere cu Varşovia. Astfel că, în august, cele două părţi au semnat un memorandum de înţelegere. Polonia devenea prima ţară care semna cu SUA un memorandum de înţelegere privind cooperarea militară, iar americanii se angajau să-i ajute pe polonezi să mărească numărul forţelor speciale de la 1.500 la 3.500 până în 2012.

Schimbare la Casa Albă

Însă mandatul lui George W. Bush s-a încheiat, iar noul preşedinte a avansat ideea unei resetări a relaţiei cu Rusia - iritată de elementele scutului ce urmau să fie amplasate în Polonia şi Cehia - şi a modificat planurile privind scutul american, în septembrie 2009. Acesta s-a mutat mai spre sud-est, iar negocierile cu Polonia au stagnat pentru o scurtă perioadă.

Potrivit WikiLeaks, în februarie 2010, ministrul polonez al Apărării, Bogdan Klich, îi comunica ambasadorului SUA, Lee A. Feinstein, că Varşovia este deschisă la orice propunere, dar ar prefera desfăşurarea unor avioane F-16. El mai preciza că 20% din facilităţile militare vor fi închise, din cauza reducerilor bugetare, dar „vor fi păstrate trei baze pentru forţele SUA".

În martie, o baterie de rachete Patriot a fost instalată la baza Morag - aflată la doar 60 de kilometri de enclava rusă Kaliningrad. Bateria, operată de 150 de militari americani, făcea parte din ajutorul acordat de SUA Poloniei pentru modernizarea armatei. Totodată, amplasarea ei a vizat şi pregătirea militarilor polonezi în vederea folosirii sistemului de ghidare. În decembrie anul trecut, preşedintele Bronislaw Komorowski se ducea la Washington pentru a mai obţine 20 de vehicule militare MRAP, rezistente la mine şi ambuscade, pentru trupele poloneze din Afganistan. 

„Noi ştim engleză. Americanii să înveţe româna!"

Pe străzile comunei, puzderie de copii cu ghiozdanele în spate. Au terminat orele. La şcoala din Deveselu învaţă 167 de copii. ,,E o şcoală mică, dar de renume", spune directoarea Violeta Andreescu. I se luminează ochii când vorbeşte de elevii ei olimpici. Elevii au întrebat-o de scut. Au văzut la televizor, la jurnale. ,,Welcome to Deveselu. My name is Maria", spune o elevă din clasa a VI-a, demonstrând că localnicii vor fi gazde bune. Se înroşeşte la faţă de emoţie. Ştie că, zilele acestea, comuna ei a fost în centrul atenţiei ziariştilor. ,,Sunt copii buni cu toţii. Nu au ei grija scutului. S-au supărat când lumea a făcut haz de comună, la televizor. M-au întrebat «doamna, de ce vorbesc aşa de noi?»", povesteşte directoarea. ,,Noi aici ştim deja engleză, americanii vor trebui să înveţe limba noastră", adaugă ea râzând, explicând că, la bază, este profesoară de română.