Recensământul dă României un alt chip

„Adevărul“ estimează consecinţele imediate – politice, sociale şi economice – pe care le va produce recensământul persoanelor şi al locuinţelor, ce urmează a se desfăşura în această toamnă.

După recensământ, România va avea o populaţie mai mică, mai îmbătrânită, se va constata depopularea ruralului şi creşterea numărului de locuitori din marile aglomeraţii urbane. În premieră, migraţia fără schimbare de domiciliu, dar permanentă, va influenţa statisticile privind populaţia. Recensământul european, care se desfăşoară anul acesta în toate cele 27 de state ale Uniunii şi pe reguli comune, va surprinde plecările la muncă în străinătate. Românii care lucrează afară de mai mult de 12 luni şi nu au de gând să se întoarcă dispar din populaţia României şi vor fi cuprinşi în populaţia statelor unde s-au stabilit.

Click pe foto pentru a vedea unele întrebări din chestionarul recensământului

„Recensământul populaţiei şi locuinţelor", care se va desfăşura între 20 şi 31 octombrie, introduce o metodă nouă de „contabilizare" a locuitorilor: numărarea conform reşedinţei, şi nu domiciliului din acte. Noile reguli sunt stabilite prin regulamentele europene referitoare la organizarea şi metodologia „Euro census 2011", seria de recensăminte demarată în februarie, cu Bulgaria. Toate statele aplică regulamentele europene, care lasă loc unor mici variaţiuni, funcţie de specific şi realităţi. De exemplu, unele state au în chestionar şi rubrici pentru căsătoriile sau uniunile consensuale între persoane de acelaşi sex.

Prima numărare de după integrare

Pentru România, însemnătatea este şi mai mare, fiindcă vorbim de primul recensământ de după integrare în Uniune. Circulaţia fără viză şi dreptul de a munci în Europa au făcut din România principalul furnizor de imigranţi în UE. Recentul raport pe migraţie al OECD arăta că-n 2009 am avut cea mai mare rată de migrare din lume: 12.000 de persoane la milionul de locuitori.

La aşa o scurgere de oameni peste hotare, sunt de aşteptat şi modificări statistice de amploare, imagini de ansamblu spectaculoase şi care vor alimenta munca sociologilor, a statisticienilor şi a economiştilor mulţi ani de acum încolo. „După ultimul recensământ, cel din 2002, a urmat o perioadă de dezvoltare care a schimbat radical România. Plus integrarea, dezvoltarea economică de după 2005, criza începută în 2009", enumeră Cătălin Ghinăraru, secretarul ştiinţific al Institutului Naţional de Cercetare în domeniul Muncii şi Protecţiei Sociale (INCMPS).

Toţi specialiştii care au legătură cu recensământul se aşteaptă la o scădere importantă a populaţiei, la îmbătrânirea acesteia, la mai mulţi locuitori în oraşele mari şi mai puţini în rural. Preşedintele Institutului Naţional de Statistică (INS), Virgil Voineagu, a declarat că diminuarea populaţiei a fost provocată în primul rând de migraţie şi abia apoi de sporul natural.

Bulgaria, care şi-a finalizat recensământul, se află într-o situaţie inversă: criza demografică a fost determinată în special de sporul negativ al populaţiei şi abia în secundar de către migraţie.

"După ultimul recensământ, cel din 2002, a urmat o perioadă de dezvoltare care a schimbat radical România."
Cătălin Ghinăraru
secretarul ştiinţific al INCMPS

12.000 de persoane la milionul de locuitori reprezinta cea mai mare rată de migrare din lume in 2009, potrivit recentului raport pe migraţie al OECD.

Consilii locale mai mici, în rural

Unul dintre cele mai importante efecte ale recensământului se va vedea la anul, când avem şi alegeri locale, şi parlamentare. INS va comunica datele principale ale populaţiei, adică numărul de locuitori pe ţară şi pe localităţi, în timp suficient pentru a se ţine cont de ele la alegerile viitoare, a declarat Vladimir Alexandrescu, şeful Direcţiei de comunicare de la INS. Nu vom avea însă, în acel moment, datele pe vârste sau alte informaţii. Evidenţa populaţiei va transmite ca de obicei listele cu alegători, iar ele vor consemna, foarte probabil, discrepanţe uriaşe între populaţie şi persoanele cu drept de vot din circumscripţii, colegii etc.

Adrian Moraru estimează că impactul major asupra numărului de consilieri locali va fi în mediul rural  Foto: agerpres

Potrivit articolului 29 din Legea 215 privind administraţia locală, numărul consilierilor locali „se stabileşte prin ordin al prefectului, în funcţie de populaţia comunei sau a oraşului, raportată de Institutul Naţional de Statistică şi Studii Economice la data de 1 ianuarie". În cei zece ani care s-au scurs de la ultimul recensământ, a crescut populaţia marilor aglomerări urbane şi a scăzut, din cauza migraţiei externe, populaţia rurală. Cele mai multe plecări s-au înregistrat în partea de nord-est a ţării, adică în Moldova.

Cum va influenţa componenţa numerică a consiliilor locale? Adrian Moraru, director adjunct la Institutul pentru Politici Publice, explică: „În unele localităţi mai mici vom avea mai puţini consilieri locali. Creşterea populaţiei din marile oraşe nu va schimba foarte multe, fiindcă e nevoie de un număr mare ca să treacă în altă categorie". Un oraş cu puţin peste 100.000 de locuitori, pe vechea statistică, ar trebui să-şi dubleze populaţia, la peste 200.000 de locuitori, ca să aibă patru consilieri în plus, de exemplu. În comunităţile cu sub  20.000 de locuitori este posibil să se fi pierdut câte două locuri în consilii.

Mai puţini parlamentari

„Există confuzia că avem un număr de parlamentari fixat prin Constituţie", spune Moraru. Legea fundamentală, însă, precizează că „numărul deputaţilor şi al senatorilor se stabileşte prin legea electorală, în raport cu populaţia ţării" (la articolul 62).

Potrivit Legii 35 din 2008, referitoare la alegerile parlamentare, normele de reprezentativitate sunt de 70.000 de locuitori pentru un deputat, şi de 160.000 pentru un senator. „Numărul locuitorilor care se ia în calcul", mai spune legea, „este cel rezultat în urma ultimului recensământ al populaţiei, publicat de Institutul Naţional de Statistică".

Acum, în Parlament avem 334 de deputaţi (18 de la minorităţi şi 316 aleşi), şi 137 de senatori. La o populaţie de 19 milioane, să presupunem, numărul deputaţilor aleşi va fi de 271, iar al senatorilor, de 119. Încă o dată, rămâne de văzut cât a scăzut „exact" populaţia. Impactul recensământului este clar: locuri mai puţine înseamnă bătălii încinse pe poziţiile eligibile de pe liste, ceea ce complică viaţa partidelor şi, mai ales, negocierile din USL.

Surpriză pentru Autoritatea Electorală

Mulţi dintre oficiali, politicieni şi analişti nu au aflat încă noutăţile metodologice ale recensământului şi vor avea o mare surpriză după publicarea datelor privind populaţia. Într-un răspuns al Autorităţii Electorale Permanente ni s-a comunicat: „Factorii care influenţează scăderea populaţiei sunt natalitatea şi mortalitatea. Migraţia NU influenţează statisticile privind populaţia...".

Vladimir Alexandrescu, purtătorul de cuvânt al INS, contrazice Autoritatea: „Populaţia ia în considerare migraţia! Recensământul se face la reşedinţă şi nu li se cere persoanelor recenzate niciun act referitor la locuinţă şi care să dovedească dacă respectivii sunt proprietari sau chiriaşi cu acte".

Persoanele plecate la muncă de mai mult de 12 luni (12 luni anterioare orei „0" a recensământului, ziua de 20 octombrie) nu mai apar în populaţie: „Ei sunt stabiliţi pe baza răspunsurilor celor din familie, rămaşi în ţară, şi nu intră în calculul populaţiei, chiar dacă au domiciliul în România", explică Alexandrescu. Muncitorii temporari, cum ar fi sezonierii agricoli plecaţi cu un contract pe câteva luni şi care se vor întoarce la încheierea acestuia (potrivit răspunsurilor date la recensământ de rudele „stranierilor"), vor fi considerate parte din populaţia României, mai explică Alexandrescu.

Recensăminte în oglindă

Cei plecaţi de mai mult de 12 luni, chiar dacă mai au domiciliul în ţară, constituie categoria „imigranţilor permanenţi" şi se regăsesc în populaţiile recenzate în celelalte state, la „Euro census". Acesta a şi fost unul dintre scopurile urmărite de „Euro census": surprinderea imigranţilor şi punerea datelor „în oglindă". „Marea premieră este comparaţia în oglindă, un criteriu de evaluare a corectitudinii recensământului", spune Vladimir Alexandrescu. „Nu mai avem imigranţi şi emigranţi, avem doar migranţi care dispar din populaţia noastră şi se regăsesc în populaţia altor state".

Cote noi pentru Parlamentul UE

Ei bine, acestea trei milioane, sau câte vor fi „numărate", majoritatea cu domiciliul păstrat în România, nu vor mai figura în populaţia noastră, ca înainte, când se lua în considerare adresa din acte. Ei vor creşte populaţiile Spaniei, Italiei etc. Şi, la nivel european, în funcţie de recensămintele din 2011, se vor stabili şi cotele din viitorul Parlament European. Acum, România are 33 de europarlamentari, la o populaţie de peste 21 de milioane, cum apare încă în statistici.

Regula este ca Diaspora să voteze

În Germania, cetăţenii de peste hotare au drept de vot doar dacă au locuit trei luni fără întrerupere în ţară şi dacă nu au plecat de mai mult de 25 de ani din ţară. Danezii din străinătate votează doar dacă sunt plecaţi temporar, dar au domiciliul stabil în ţară. Majoritatea ţărilor recunosc dreptul la vot al cetăţenilor de afară, fără nicio condiţionare privind durata de când este plecat sau vreun interval de locuire continuă în ţara natală.

Diaspora, cea mai mare circumscripţie electorală

„Vom avea alte cifre pe localităţi, pe judeţe, prin urmare se redesenează circumscripţiile electorale", spune Cătălin Ghinăraru, de la INCMPS. Dacă ne referim la alegerile parlamentare, Legea 35 conţinea 41 de circumscripţii judeţene, una la Bucureşti şi o a 42-a, pentru diaspora. Cei din străinătate au ales patru reprezentanţi în Camera Deputaţilor şi doi în Senat.

Cea mai mare circumscripţie, Capitala, figura cu aproape 1,780 de milioane de alegători. După recensământ, spune Vladimir Alexandrescu, ar trebui să avem mai mulţi locuitori în Bucureşti. Chiar şi aşa, dacă estimările instituţiilor europene se vor adeveri, în ceea ce-i priveşte pe românii plecaţi permanent la muncă, circumscripţia 42, a diasporei, ar putea deveni cea mai mare circumscripţie a României. Este posibil să i se aloce cotă de reprezentare precum celorlalte circumscripţii?

Votul din străinătate, o dezbatere europeană

De aici ar trebui să pornească discuţiile despre votul cetăţenilor din străinătate. O discuţie aplicată pe cifrele concrete furnizate de „Euro census", şi nu una ţâfnoasă şi superficială cum s-a purtat până acum, legat de eventualul vot prin corespondenţă. 

Dezbaterea se poartă în toată Europa şi se va intensifica după „Euro census". Dacă imigranţii permanenţi sunt recunoscuţi ca populaţie a statelor-gazdă, unde vor vota aceştia? Cazul României este deosebit doar din cauza proporţiilor exodului - unul din şapte cetăţeni români trăieşte peste hotare (după estimarea Eurostat).

Comisia de la Veneţia (Comisia Europeană pentru Democraţie prin Drept) a publicat în iunie curent „Raportul privind votarea din afara ţării", unde este expusă tocmai această dilemă a statelor. Raportul a fost tradus de Adrian Năstase, lider PSD care este împotriva votului prin corespondenţă.

Fără vot dublu în Parlamentul European

Raportul Comisiei de la Veneţia prezintă legislaţia statelor europene şi are câteva recomandări. În cazul alegerilor locale, fiind vorba de numere mici, votul cetăţenilor din străinătate poate afecta semnificativ rezultatul votului şi, considerându-se că ei au o „legătură slabă" cu acea comunitate din care au plecat, nu este indicat să voteze. Statele care au un număr important de cetăţeni în străinătate, precum România, au ales atribuirea unor mandate în Parlament celor votaţi de diasporă: în Franţa - 12 senatori, Italia - 12 deputaţi şi 4 senatori, Portugalia - 4 parlamentari.

În ceea ce priveşte alegerile naţionale, spune Comisia, „evoluţia legislaţiilor, cum ar fi hotărârea luată recent de Curtea Europeană a Drepturilor Omului privind Grecia, care nu este definitivă, arată o tendinţă favorabilă exprimării dreptului de a vota al cetăţenilor în străinătate, cel puţin în cazul alegerilor naţionale, fiind vorba despre cetăţenii care au menţinut legături cu ţara de origine".

Singurele afirmaţii categorice apar în legătură cu alegerile pentru Parlamentul European: „Chiar dacă tratatele recunosc dreptul fiecărui cetăţean european de a vota, fie în ţara lor de rezidenţă, fie în ţara a cărei naţionalitate o păstrează, listele cu alegători ar trebui păstrate cu grijă în toate cele 27 de state europene membre, pentru a preveni votul dublu, ceea ce ar constitui o ruptură a egalităţii privind votul universal". 

500 de milioane de europeni sunt recenzaţi la „Euro census 2011".

Toată Europa îşi numără, bob cu bob, cetăţenii

După comunicarea datelor oficiale ale recensământului, România va avea o rată a şomajului mare şi un procent mai ridicat de populaţie asistată. Cercetarea privind populaţia se va încheia abia în 2013, când statisticienii vor finaliza rescrierea seriilor istorice, adică vor corecta, funcţie de recensământ, toţi indicatorii sociali.

O altă populaţie înseamnă că se modifică tot ceea ce se raportează la acest indicator. Datele finale vor cuprinde populaţia totală, pe sexe şi vârste, pe judeţe şi regiuni, cu populaţie activă, populaţie urbană şi rurală. Sunt doar datele principale, imediate. În afara lor, urmează o muncă extrem de complicată, pentru rescrierea istoriei statistice din 2002, când s-a desfăşurat ultimul recensământ.

În primăvara acestui an, în România s-a efectuat un recensământ de probă, pentru a fi verificată capacitatea logistică şi umană  Foto: adevărul

 Astfel, se va obţine o imagine limpede despre cum s-a mişcat România în cei 20 de ani de la Revoluţie. „Este al treilea recensământ organizat din 1989, astfel încât, după refacerea seriilor istorice vom avea nu doar o viziune asupra stării populaţiei şi locuinţelor, ci şi asupra ultimilor 20 de ani", explică secretarul ştiinţific al Institutului Naţional de Cercetare în domeniul Muncii şi Protecţiei Sociale (INCMPS), Cătălin Ghinăraru.

Rata şomajului creşte peste noapte

Printre indicatorii puternic afectaţi se numără şi rata şomajului, calculată ca procent al celor rămaşi fără job în totalitatea populaţiei active. Acum, populaţia activă este de peste 9,1 milioane de persoane. Marea majoritate a emigranţilor sunt persoane active, astfel încât această categorie va scădea cu numărul celor plecaţi la muncă, iar rata şomajului creşte direct proporţional.

Spre exemplificare, putem presupune că luna iunie este momentul când au intrat în vigoare noile date ale INS. Am avut 435.961 de şomeri înregistraţi (indemnizaţi şi neindemnizaţi), ceea ce înseamnă o rată naţională a şomajului de 4,78%, la nouă milioane de persoane active. Dacă INS spune că avem numai opt milioane, rata ar urca peste noapte la 5,45%. Dacă populaţia activă va fi de doar şapte milioane, rata va depăşi şase procente.

Cât priveşte refacerea seriilor istorice, putem descoperi că în momentul de vârf al disponibilizărilor de criză am avut şomaj din două cifre. Este vorba de martie 2010, când erau aproximativ 765.000 de şomeri oficiali şi rata a fost de 8,36%. Dacă, să presupunem, populaţia activă era mai mică de 7,65 de milioane, înseamnă că şomajul a fost de peste 10%. Statisticienii spun că ajustarea va fi mai mică, nu va da şomaj din două cifre.

Vom mai avea o altă pondere a celor asistaţi în totalul populaţiei, un consum mai mare pe cap de locuitor, o populaţie mai îmbătrânită decât ştiam, fiindcă media de vârstă a celor plecaţi este mai mică decât media pe ţară.

O altă ierarhie a oraşelor

Judeţele şi regiunile vor arăta altfel, statistic, şi de aici abia ar putea începe discuţiile despre o nouă organizare administrativ-teritorială a României, spune Cătălin Ghinăraru. Ştim că o mare parte din populaţia rurală a migrat spre oraşe şi, mai ales, străinătate.

Vom mai vedea noile concentraţii urbane şi noua ierarhie a oraşelor. Bucureştiul rămâne cel mai mare centru urban, dar populaţia ar trebui să fie mai mare, tocmai pentru că se recenzează persoanele la reşedinţă, adică sunt număraţi şi cei fără domiciliu stabil în Capitală, dar care stau permanent aici, explică Vladimir Alexandrescu, directorul de comunicare al INS.

Este interesant care este noul top: „Înainte de 1989, Braşovul era al doilea mare oraş al ţării, datorită industriei. Apoi, locul doi a fost luat de Constanţa, iar anuarul demografic realizat la mijlocul perioadei censitare arăta că s-a revenit la ierarhia tradiţională, cu Iaşi pe locul doi", spune Ghinăraru. Migraţia internă este dată de cantitatea investiţiilor, care generează joburi şi atrag noi locuitori.

Recensământ de probă

Ca să nu rămânem repetenţi şi la „Euro census", ţinând cont că suntem „verificaţi" cu rezultatele altor state, autorităţile au organizat, în primăvară, un recensământ de probă. Scopul a fost acela de a identifica problemele care s-ar putea ivi la marea operaţiune din octombrie. Şi probleme au apărut, începând chiar de la prima etapă, sectorizarea, fiindcă „realitatea din teren a luat-o mult înaintea posibilităţii de înregistrare", cum spune Vladimir Alexandrescu.

S-au folosit planuri luate din avion şi hărţi digitale, pentru a prinde mulţimea de locuinţe apărute în timpul boomului imobiliar de după 2004 şi inexistente la ultimul recensământ, din 2002 . Cât priveşte recenzarea efectivă, operatorii s-au lovit de reticenţa şi de suspiciunea oamenilor.

Recensământul se face într-o perioadă de tăieri bugetare, în care Fiscul caută cu disperare evazionişti, cei de la inspectoratele teritoriale de muncă aleargă după firme care angajează fără acte, în care se caută orbii cu permise auto, asistaţii cu maşini de lux şi aşa mai departe.

Teama de fiscalitate

„În subconştientul persoanelor, recensământul induce, în mod fals, ideea de impozit, aşa încât oamenii sunt reticenţi", explică Alexandrescu.

Mai puţin disponibili se dovedesc cei din urban şi mai educaţi, probabil pentru că ei au mai multe de ascuns. Tot în oraşe, mai ales în Bucureşti, cei care stau în chirie fără acte se tem să nu le facă rău proprietarilor.

Legea prevede clar că informaţiile culese la recensământ nu se trimit altor instituţii, sunt folosite exclusiv de către statisticieni, iar după centralizarea datelor, chestionarele se distrug, conform procedurilor speciale.

După recensământul de probă s-a decis începerea cu două zile mai devreme a operaţiunii „Euro census". Fondurile, după „Euro census". Nu numai fondurile pentru rromi se vor distribui pe baza rezultatelor recensământului. Datele finale vor fi folosite pentru elaborarea politicilor economice şi sociale, strategiilor pe termen lung, pe fiecare unitate administrativă şi categorie socială.

Iar lucrurile nu se opresc aici, efectele „Euro census" fiind similare la proporţiile Uniunii. Viitoarele alocări de fonduri europene, în interiorul Uniunii, vor ţine cont de noile realităţi reieşite din statistica de după recensământ.

„Big brother", motiv de îngrijorare în Europa

„Euro censusul" a declanşat o furtună pe internet, cu manifestări extreme. Minorităţile de toate felurile, etnice, religioase sau sexuale, s-au mobilizat de-a lungul Europei, ca să nu scape nici măcar o bucată de la numărare. Cu cât mai mulţi, cu atât mai auzită va fi vocea lor când vor pretinde drepturi.

La fel de intensă a fost şi campania celor antirecensământ, care au creat grupuri pe Facebook, forumuri de discuţii şi au semnat petiţii online. Germanii au alergie, în general, la recensăminte, britanicii au avut un motiv în plus pentru a respinge operaţiunea - firma americană Lockheed Martin. La recensământul din Marea Britanie, compania a primit un contract de aproximativ 150.000 de lire sterline, iar englezii nu sunt deloc fericiţi că datele lor persoanele vor ajunge pe mâna acestei firme americane. Unii sunt convinşi că datele vor fi conservate şi folosite pentru controlul populaţiei, iar pacifiştii nu admit ca de recensământ să profite financiar unul dintre cei mai mari contractori din zonele de război. 

În plus, mai există şi euroscepticii, care s-au înmulţit de când cu criza. Pe internet a circulat o scrisoare de protest, model pentru cei care au dorit să ia poziţie faţă de „Euro census": „Sir, mă aflu într-o situaţie ciudată. Mi se cere să particip la recensământul european, dar eu sunt un supus loial al Maiestăţii Sale. Nu sunt cetăţean european şi nici nu-mi doresc să fiu".

Amendă de 1.000 de lei

Persoanele care vor refuza să răspundă la chestionar vor fi amendate cu 1.000 de lei, adică puţin peste 200 de euro. Spre comparaţie, la bulgari amenda a fost de 60 de euro, la cehi - 500 de euro, la britanici - 1.000 de lire sterline.

Chestionarul durează o oră

Completarea chestionarului durează o oră, cu totul. Mult mai mult decât în 2002, din două motive. În primul rând, cantitatea informaţiilor colectate este cu aproximativ 40% mai mare decât în 2001. Pe de altă parte, oamenii au tendinţa de a se plânge recenzorilor, de a le spune toate nemulţumirile lor la adresa autorităţilor.

În Bulgaria, completarea a durat aproximativ 15 minute, şi cam asta este media europeană. România, cel mai mare furnizor de imigranţi din Europa, are mai multe chestiuni de lămurit, sunt informaţii despre cei plecaţi culese de la rude, de exemplu.

1,5 milioane de rromi are, cu aproximaţie, România, adică triplu faţă de numărul oficial.

Recensământul, scump pentru criză

Sumele folosite la „Euro census" au iscat dispute publice în mai toate ţările, cu atât mai mult cu cât recensămintele au loc într-un an cu reduceri bugetare drastice, în toată Europa. În Germania, ţară cu tradiţie în ceea ce priveşte protestele faţă de recensăminte, suma totală s-a ridicat la aproximativ 710 milioane de euro. În Marea Britanie, recensământul de anul ăsta a costat 730 de milioane de euro, dublu faţă de cel din 2001.

Homless-ii, număraţi la o masă caldă

Cristian Pârvulescu este sceptic şi chiar amuzat de ambiţia numărării imigranţilor din Occident: „Sunt oameni care n-au domiciliu, mulţi fără acte, care se tem să nu fie depistaţi şi returnaţi. Este imposibil". Ei bine, s-au avut în vedere aceste lucruri. Pe de o parte, s-au băgat milioane de euro în campanii de promovare foarte puternice, care încearcă să-i convingă pe imigranţi că este în folosul lor să fie contabilizaţi, pentru că astfel obţin mai multe drepturi, se elaborează politici de regularizare, se alocă mai multe fonduri pentru integrarea lor. Pe de altă parte, „Euro census" impune numărarea riguroasă a celor fără adăpost, cel mai adesea imigranţi.

Există trei categorii de homeless-ii (persoane fără adăpost), din care două sunt cuprinse obligatoriu în recensămintele statelor de destinaţie pentru imigranţi. La noi, homeless-ii nu sunt migranţi, ci înseamnă copiii străzii, adulţi ajunşi cumva pe drumuri, prin canale.

Cei de la INS au luat legătura cu asociaţiile nonguvernamentale de profil şi au stabilit cea mai eficientă formulă. Recensământul are loc în ultima parte a lui octombrie, când vremea este deja mai rece, iar o masă caldă înseamnă foarte mult pentru cei fără adăpost.

Voluntarii de la asociaţii vor lansa din timp printre homeless-i invitaţia la o masă caldă, într-o zi ce va fi stabilită în intervalul recensământului. Între două linguri de ciorbă, ei vor fi număraţi şi intervievaţi de recenzorii INS.