Prostituţia, ce afacere! Cât ar aduce la stat sexul impozitat

În România există, oficial, cam 2.000 de prostituate, care câştigă lunar aproximativ 3 milioane de euro. Neoficial, suma este de aproape 20 de ori mai mare. Statisticile oficiale arată o realitate roz în ceea ce priveşte prostituţia din România. Potrivit poliţiştilor, sunt chiar judeţe unde nu există picior de femeie care-şi vinde trupul.

Cu toate acestea, există însă proxeneţi arestaţi. Chiar şi luând de bune datele oficiale, inspirate din numărul de amenzi date, am ajunge la aproape 3 milioane de euro câştigaţi lunar de prostituate. Specialiştii spun că numărul real al celor care practică cea mai veche meserie din lume este de fapt de cel puţin zece ori mai mare, ceea ce înseamnă că, anual, veniturile înseamnă aproape 360 de milioane de euro. Mult sau puţin, legalizarea prostituţiei ar însemna ca parte din aceste venituri să ajungă la bugetul de stat. În total, ar însemna peste 100 de milioane de euro. Totuşi, încercările de a trece „fetiţele" în rândul femeilor cu o meserie onorabilă au fost însă sortite eşecului. Pe lângă oponentul tradiţional, biserica, chiar şi unele prostituate spun că avantajele practicării meseriei în văzul lumii sunt mai puţine decât dezavantajele.

Fuste scurte, bluze decoltate sau doar un sutien, cizme lungi, tocite sau nişte şlapi spălăciţi vara. Te fluieră, îşi ridică fustele, sunt în stare să arunce cu pietre după tine dacă opreşti şi apoi le refuzi, au cel puţin doi copii acasă sau prin vreun orfelinat. Sunt „fetele de pe centură". Pentru cinci lei „oralul" şi 20-30 de lei „normalul", sunt dispuse să ofere plăcere oricui, fără să se gândească prea mult. E meseria lor, îşi spun cu resemnare cele mai amărâte sau cu mândrie cele răsărite, frumuşele, care au tarif mai mare şi reuşesc să adune şi câteva mii bune pe lună. După „centuriste", urmează prostituatele. Deşi practică aceeaşi meserie, ele nu ies „pe stradă" şi nici nu fac „trotuarul". Au clienţii lor, pe care îi cunosc în baruri, cluburi, la hotelurile mai răsărite sau la diverse evenimente mondene. Veniturile sunt proporţionale cu grosimea agendei în care au îngrămădit numere de telefon şi cifre cu două zerouri.

Pentru ca pe cartea de vizită să adauge „de lux", e nevoie de ceva mai multă muncă. Haine scumpe, chiar un job, rafinament. Nu ar recunoaşte nici în ruptul capului că veniturile vin din vânzarea trupului întreţinut la sala de fitness şi la spa, iar agenda lor este subţire. Câţiva clienţi, veniţi în general pe recomandare, de obicei oameni de afaceri, străini în căutare de companie pentru weekend. Tarifele lor sunt exprimate în monedă forte. Cel puţin 200 de euro pentru o oră de plăcere garantată, dar pot ajunge şi la cifre ameţitoare, de peste 1.000 de euro pe noapte. Cele mai multe oferte de acest gen sunt în Bucureşti, Poiana Braşov, Cluj-Napoca, Iaşi sau Timişoara. Pentru aşa tarif, şi plăcerea este pe măsură, garantează tinerele prestatoare de servicii sexuale.

Amenzi neachitate de sute de mii de euro

Oficial, numărul femeilor care vând servicii sexuale este de puţin peste 2.000. Numărul mic este datorat lipsei statisticilor la nivel judeţean sau central. Potrivit datelor oferite de Inspectoratele Judeţene de Poliţie, în judeţe precum Sălaj, Neamţ, Vaslui sau Giurgiu nu există nicio prostituată. Cu toate acestea, există proxeneţi prinşi, iar în ziare sau pe internet sunt cel puţin 10 anunţuri de mica publicitate cu oferte de companie pentru „domni generoşi", masaj sau clasicele „caut tânăr/ă în vederea prieteniei". În judeţul Cluj, de pildă, nu există o evidenţă clară a numărului de prostituate, dar poate fi estimat la aproximativ 50 după amenzile date. Neoficial, chiar practicantele acestei meserii spun că sunt de fapt o mie de fete care se prostituează, atât pe stradă, în cluburi, baruri sau hoteluri, cât şi prin intermediul saloanelor care oferă masaje. Situaţia se repetă în toate oraşele mai răsărite din ţară.

Potrivit unei statistici a Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, în România există între 23.000 şi 47.000 de femei care oferă servicii sexuale pe bani, de cel puţin 10 ori mai multe decât au fost amendate sau monitorizate. Veniturile acestora variază în funcţie de numărul de clienţi, care sunt cel puţin doi pe zi şi maximum 15, şi de serviciile prestate, care variază între 5 lei pentru o partidă de sex oral şi chiar 4.000 de lei, pentru o noapte. Astfel, în medie, câştigul lunar al prostituatelor „oficiale" este de aproape 3 milioane de euro, considerând că muncesc 25 de zile. Anual, înseamnă 36 de milioane de euro.

Dacă însă se ia în considerare o medie a estimării OMS, cele 35.000 de prostituate ar câştiga de fapt peste 600 milioane de euro anual. Din această sumă se scad cheltuielile de chirie, prezervative sau eventuale controale medicale, cheltuieli deductibile atât timp cât sunt făcute pentru desfăşurarea activităţii din care provin veniturile, rezultă că statului i-ar reveni anual din impozitul pe profit (16% din venitul net), adică peste 110 de milioane de euro. Suma aproape s-ar dubla dacă am lua în considerare cifra maximă de prostituate din statistica OMS.

Pe de altă parte, legea prevede amenzi pentru cele care practică prostituţia. În marile oraşe sunt de ordinul miilor în fiecare an, iar sumele pe care le au de recuperat, de ordinul milioanelor de euro. De pildă, dacă prostituatele din Galaţi prinse şi-ar achita amenzile date, Primăria ar putea ieşi din impasul bugetar în care se află. Numai două dintre fetele prinse pe centura oraşului au de plătit amenzi, care, cu tot  cu penalităţi, totalizează peste 250.000 de euro. În total, cele 100 de prostituate datornice au de plătit circa 500.000 de euro, adică, spre comparaţie, exact suma cu care Consiliul Local a sponsoriza echipa Oţelul în 2011. Î

n acest moment, Primăria Galaţi a deschis aproape 2.000 de procese împotriva prostituatelor, pentru a le obliga măcar să presteze muncă în folosul comunităţii, dacă nu vor să-şi plătească amenzile. În Cluj-Napoca, în doar patru luni, poliţiştii au dat amenzi de peste 260.000 de euro, iar în Capitală de peste 500.000 de euro. „Legea ne obligă să acţionăm debitorii în justiţie, dar eu cred că o facem degeaba. N-o să vedem niciun leu de la fetele astea", este de părere Dumitru Nicolae, primarul din Galaţi.

Preţuri de lux şi discreţie maximă

Cele mai multe fete nu sunt însă prinse niciodată. Ana sau Anda, cum se prezintă o tânără brunetă, cu forme voluptoase celor în căutare de câteva ore de plăceri carnale, spune că ar fi foarte greu să fie prinsă atât timp cât nici prietena ei cea mai bună nu ştie cu ce se ocupă în timpul ei liber. Povestea ei nu are nimic spectaculos, ba chiar pare desprinsă din filme americane de duzină. „Am început să fac sex pe bani din întâmplare. Ce spun eu sună a clişeu, dar viaţa bate filmul, nu?", râde ea zgomotos. Apoi continuă ca şi cum ar povesti despre ceva ce a citit demult, într-o carte: „Ieşisem în oraş la un restaurant, cu o prietenă. Am băut cam mult, luasem primul meu salariu, aşa că mi-am continuat seara într-un club, la invitaţia unui domn care mi-a oferit o băutură. I-am spus că mă cheamă Anda, nu ştiam dacă o să am încredere sau nu în el.

Am ajuns la mine acasă, în pat. La plecare mi-a lăsat 100 de euro. M-a întrebat dacă poate să mai apeleze la mine când revine în Bucureşti. Au trecut de atunci doi ani. Eu lucrez ca secretară, câştig 300 de euro pe lună. Jobul meu part-time este prostituţia, care îmi aduce uneori chiar şi 800-1.000 de euro pe lună, depinde de clienţi. Nu sunt mulţi, îi numeri pe degete, printre ei şi vechiul meu prieten. Amicii mei ştiu că mai fac diverse comisioane, traduceri, sampling şi că aşa îmi suplimentez veniturile. Uneori nici mie nu-mi vine să cred ce fac", a povestit Anda. Indiferent de statutul ca şi prestatoare de servicii sociale, femeia care îşi câştigă exclusiv existenţa din aceste activităţi va fi nu doar stigmatizaă, ci şi în imposibilitatea de a-şi câştiga existenţa odată ce depăşeşte vârsta la care se mai pot prostitua. 

"Odată depăşită vârsta la care poate practica prostituţia, femeia nu are nicio şansă. Legalizarea ar însemna şi integrarea într-un sistem de asigurări sociale.''
Mircea Kivu sociolog

„Salariul" mic de pe stradă

Irina s-a născut într-o familie de ţigani. Mama ei a fost prostituată, bunica ei la fel, iar sora cea mare a ieşit prima dată „la trotuar" când avea 14 ani. „Meseria" a moştenit-o.  „Nu am fost la şcoală decât vreo doi ani. Ştiu să citesc şi să număr bani. Mama spune că este suficient. Nu mă deranjează sexul cu bărbaţi pe care nu-i cunosc pentru că mă gândesc la altceva. Au fost şi unii care m-au bătut, dar atunci l-am chemat pe Tancu'. El este un fel de protector al nostru, cred că poţi să-i zici peşte", a povestit râzând tânăra. Are 21 de ani, dar arată de 35. Părul vopsit blond este pe jumătate decolorat, dar are unghiile curate, făcute. Speră ca într-o zi să plece din ţară. Nu o interesează dacă se legalizează prostituţia, pentru ea oricum strada este un loc de muncă. Salariul lunar - cam 800 de lei, apreciază ea.

Gica cere 30 de lei pentru un „oral“  Foto:  Adrian Obreja

Tarif redus de criză

„Fetele" care „prestează" pe şoseaua de centură din Galaţi simt pe pielea lor criza financiară. În urma scăderii salariilor bugetarilor tot mai puţini clienţi le-au solicitat serviciile sexuale aşa că şi prostituatele s-au adaptat „condiţiilor pieţii". Cele mai „modeste" dintre practicantele celei mai vechi meserii au luat decizia de a scădea tariful pentru partidele de sex la marginea drumului.

Astfel, dacă în primăvară, prostituatele le cereau clienţilor 40 de lei lei pentru „un oral", acum se mulţumesc şi cu 30 de lei. Reducerea este substanţială şi în cazul sexului normal, al cărui preţ a scăzut de la 55 de lei, la 40 de lei. „Am scăzut tariful de câteva zile. Ca să nu-mi pierd clienţii, am lăsat mai jos preţul. Nu pot să zic că preţul ăsta e mic sau mare, dar ca să am clienţi în continuare cer mai puţin pentru tot ce vrea clientul. Lumea nu mai are bani şi s-a simţit", a explicat Gica (35 ani).

În ceea ce-i priveşte pe amatorii de plăceri carnale pe marginea drumului, „fetele" spun că, după reducerea tarifului, numărul muşteriilor a început din nou să crească. „Sunt zile în care am şi câte 15 bărbaţi, dar şi zile mai proaste, cu doar 2-3 clienţi. În medie, aşa, ar fi vreo 6 la zi. Câştig bani frumoşi din asta. Nici nu mai ştiu cu câţi bărbaţi am făcut sex. Sunt foarte mulţi", a spus Mariana (31 ani).

Cât de legal ar trebui să fie sexul pe bani

Trei propuneri de legalizare a prostituţiei au fost făcute până acum, ultima fiind respinsă în urmă cu doar câteva luni. Motivul principal: astfel de activităţi contravin bunelor moravuri. Intrarea în legalitate a fetelor „care prestează" înseamnă că ar plăti impozite, asigurări sociale, dar ar fi aduse în faţa judecătorilor dacă s-ar vinde fără autorizaţie sau pe stradă.

Petronela sau Nela, cum îi spune toată lumea, are 27 de ani, este din Iaşi, dar profesează la Buzău. Este una dintre cele mai vechi prostituate de pe centura oraşului şi are un venit lunar de aproape 1.000 de euro. „Practic de vreo şapte ani prostituţia. Nu am avut încotro. Sunt crescută la orfelinat, la Iaşi, am patru fraţi, nu am părinţi şi nu am avut încotro", aşa îşi începe povestea Nela. La 18 ani a fost nevoită să părăsească centrul de plasament. A ajutat-o un taximetrist. „Timp de două săptămâni mi-a propus să fac sex în schimbul banilor. Eu am zis să încerc şi am văzut că se fac bani şi am ţinut-o tot aşa", a mărturisit tânăra. Dar lucrurile nu au fost mereu roz.

„M-am dus cu un client şi a zis că e poliţai, deşi nu era adevărat. Am făcut sex cu el, mi-a pus cătuşele şi, după ce am terminat treaba, mi-a dat drumul fără să-mi plătească. Eu mă înţelesesem cu el pentru 30 de lei şi nu mi i-a dat. Se întâmpla la început, după aceea le-am cerut banii înainte", a mai spus femeia.

Nela a reuşit să-şi facă şi clienţi fideli. A fost plecată şi în alte ţări, însă s-a întors în România cu buza umflată pentru că fost înşelată. Acum reuşeşte să câştige zilnic o sumă frumuşică. „Într-o lună fac cam 4.000 de lei. Mă uit şi eu la client, la ce maşină are. Cer între 20 de lei şi până la 50 de lei. Depinde ce vrea clientul", a mai spus Nela. Femeia are şi doi copii, care acum sunt în orfelinat, dar la care se duce de fiecare dată când are ocazia şi le duce dulciuri. Regretă că nu-i are lângă ea. „Am câte 10-15 clienţi pe zi. Sunt cam mulţi, dar sunt căutată pentru că îmi fac bine meseria. Chiar dacă, iată, câştig atât, mi-e ruşine cu ce fac şi sper să pot să renunţ la un moment dat. Eu nu pot să merg cu capul sus pe stradă pentru că mă recunosc clienţii şi strigă după mine", a mai spus tânăra.

Cu verigheta pe centură

Alexandra este din Cluj-Napoca, are 28 de ani şi de ani buni o poţi găsi pe Calea Turzii din capitala Ardealului. A fost căsătorită în trecut şi are un copil de 3 ani. „Crezi că, dacă n-aş avea copilul de crescut, aş mai face asta? Aş fi vrut să termin şi eu şcoala, să fac o facultate. Voiam şi eu să fac ceva cu viaţa mea. Am lucrat ca vânzătoare la magazin, dar ce să faci când câştig 500 de lei şi chiria mă costă 700? Viaţa nu e bună şi dreaptă cu toată lumea", se explică Alexandra. Tot ea dă peste cap statisticile oficiale ale poliţiştilor care nu au întocmit decât nouă dosare penale anul acesta şi spune că în judeţ sunt de fapt vreo 1.000 de practicante ale celei mai vechi meserii.

Banii sunt justificarea pe care o găsesc pentru ceea ce fac chiar şi femeile măritate. „Soţul meu m-ar omorî dacă ar afla cu ce mă ocup. Avem nevoie de bani, am un băieţel de 5 ani. Pe la ora patru iese soţul de la muncă şi stau mai deoparte de teamă să nu mă vadă aici. Mai sunt şi alte fete măritate", a spus Gica, prostituată din Galaţi. Nela, Alexandra sau Gica sunt doar trei exemple de femei cu trecut diferit, vieţi diferite, dar care au în comun o profesie arătată cu degetul. Legalizarea prostituţiei, spun ele, deşi poate le-ar aduce beneficii, nu le va spăla obrazul însă, pentru că oamenii nu-şi schimbă opiniile odată cu publicarea unor rânduri într-un Monitor Oficial.

Proxenetul - făptuitor, iar femeia - victimă

În prezent, în baza actualului Cod Penal, poliţiştii sunt obligaţi să adune de pe străzi femeile care practică prostituţia şi să le prezinte procurorilor şi apoi instanţei. Judecătorul este cel care decide, în final, amenda penală sau administrativă pe care prostituata trebuie să o plătească. ,,Sunt extrem de puţine cazurile în care prostituatele ajung la închisoare. În 2008, în penitenciarele din România erau doar 15 femei condamnate pentru prostituţie, iar numărul lor s-a redus apoi de la un an la altul.

Cele mai „vizibile“ practicante ale prostituţiei sunt fetele de pe centurile oraşelor  Foto: „click!“

Asta pentru că, în primul rând, prostituatele nu reprezintă un pericol social şi, în al doilea rând, în majoritatea cazurilor, aceste femei nu practică prostituţia pe cont propriu. Au câte un proxenet. Iar în astfel de dosare, proxenetul este făptuitorul şi prostituata - victima. Oricum, închisoarea nu este o soluţie pentru aceste femei, care, indiferent de pedeapsa pe care o vor primi, vor reveni în stradă", a precizat unul dintre ofiţerii de Poliţie Judiciară contactaţi de ,,Adevărul".  În plus, în accepţiunea actualei legi penale, o femeie care are un job şi îşi vinde trupul doar pentru a-şi suplimenta veniturile nu este prostituată.

Respingere după respingere

Oamenii legii sunt de părere că practicarea „celei mai vechi meserii din lume" nu va putea fi ţinută sub control de niciun act normativ, iar noul Cod Penal, care nu mai incriminează prostituţia, nu va face decât să reducă cheltuielile în sistemul judiciar. Prostituatele vor fi în continuare amendate de poliţişti, dar nu vor mai ajunge în faţa procurorilor sau a instanţelor. Noua lege nu va îngroşa nici bugetul statului, pentru că amenzile nu sunt şi nu vor fi achitate, consideră judiciariştii. Singura soluţie pentru a controla prostituţia şi, implicit, răspândirea unor boli precum HIV/SIDA sau hepatita C, dar şi pentru a opri „exportul" de prostituate către statele vest-europene pentru care România este unul dintre principalii furnizor de carne vie ar fi, susţin poliţiştii, legalizarea acestei activităţi.

O propunere avansată, de altfel, nu doar de Comisia Prezidenţială pentru Analiza Riscurilor Sociale şi Demografice, dar şi de fostul ministru al Internelor Vasile Blaga şi transpusă într-un proiect de lege de deputatul PDL Silviu Prigoană. Atât propunerea lui Blaga, cât şi cea a lui Prigoană au rămas însă doar pe hârtie: prima s-a blocat în Ministerul Internelor, iar cea de-a doua a fost respinsă de Parlament. Printre contraargumentele aduse de Guvern au fost faptul că legalizarea prostituţiei ar leza demnitatea umană prin promovarea promiscuităţii sexuale, faptul că această activitate este de fapt o formă de sclavagism modern, dar şi că înfiinţarea unor case de toleranţă ar fi nelicită deoarece contravine bunelor moravuri şi ordinii publice.

În replică, Silviu Prigoană susţine că propunerea sa prevede ca locurile în care şi-ar desfăşura activitatea prostituatele să protejeze „sentimentul public de pudoare şi decenţă", fiind aproape invizibilă în spaţiul public. Potrivit propunerii deputatului, prostituatele ar trebui să funcţioneze doar cu autorizaţie, în case de toleranţă, nu ar avea voie să-şi facă reclamă, iar controlul activităţii ar fi făcut de medici şi de poliţişti deopotrivă. „Prevederile noului Cod Penal nu vor schimba multe. Biserica tot nu va fi mulţumită pentru că prostituatele nu vor dispărea, iar fenomenul s-ar putea chiar extinde, nemaifiind infracţiune pe principiul «du-te cu ăla, că nu poţi să păţeşti nimic». Proxeneţii, dacă nu sunt reclamaţi de fete sau prinşi de poliţişti sub acoperire, nu pot fi acuzaţi, iar amenzile nu vor fi plătite niciodată, aşa cum nu sunt nici acum plătite", a precizat Bogdan Cruceanu, avocat. A contribuit Andi Dszailer

 50% din români sunt de acord cu legalizarea prostituţiei, potrivit unei declaraţii de-a lui Sebastian Lăzăroiu, ministrul Muncii.

Adevăruri despre prostituţie

PRO

Supravegherea fenomenului. Prostituatele ar fi ţinute sub supraveghere, nu ar mai ieşi pe stradă, s-ar putea face o evidenţă clară a acestora, prevenind proxenetismul şi traficul de persoane. Controlul BTS. Analizele medicale periodice, obligatorii, ar putea reduce numărul celor care se infestează cu HIV sau alte boli cu transmitere sexuală. Protecţia socială. Prostituatele ar plăti taxe şi ar fi incluse în sistemele de asigurări sociale şi de pensii. „Nu te poţi lăsa de meserie, pentru că ajungi la o vârstă când nu mai ştii să faci altceva şi nici nu mai ai cum să înveţi", a spus Jasmine, maseuză şi prostituată.

''Legalizarea le-ar crea o condiţie cât de cât decentă, le-ar scoate din starea de sclavie şi le-ar oferi protecţie socială.''
Mircea Kivu sociolog

CONTRA

Lezează demnitatea umană.  Prostituţia promovează o formă de sclavagism modern, încurajează promiscuitatea, este contrară bunelor moravuri.Extinde traficul de persoane. Proxeneţii sunt rareori reclamaţi, mai ales în cazurile în care fetele sunt ameninţate sau se prostituează de bună-voie. Încurajează câştigurile uşoare. „Am încercat să muncesc 10 ore pe zi şi am ajuns acasă cu 1.200 de lei după o lună. Acum câştig banii aceştia în câteva zile, fără să am mai mult de doi-trei clienţi pe zi", a spus Anca (22 de ani).

''Multe fete sărace sunt uşor de convins că ar putea scoate ocazional un ban din prostituţie. Nu-şi dau seama că ajung victime decât atunci când sunt abuzate. ''
Gabriel poliţist

„A face sex poate fi un job sau o identitate"

Legalizarea prostituţiei a fost mereu un subiect de controversă. În cele mai multe dintre ţările Uniunii Europene este legală, în condiţii clare. În Serbia, Croaţia, Republica Moldova sau Lituania, este ilegală. În SUA, „tărâmul celor liberi", fiecare stat are propriile reguli, dar, cel puţin la nivel teoretic, prostituţia este ilegală. Totuşi, se face diferenţa între prostituaţia stradală, serviciul de escorte şi bordeluri. De pildă, în cele mai multe zone din Nevada, bordelurile sunt autorizate. Carol Leigh, fostă prostituată de lux, în prezent militantă pentru drepturile celor care „lucrează în domeniul sexului" susţine importanta legalizării acestei activităţi, în special pentru a stopa violenţa.

„Este aproape imposibil să te protejezi împotriva violatorilor şi a poliţiştilor în acelaşi timp. Când cineva nu lucrează la vedere, este vulnerabil în faţa celor care ştiu că nu se poate proteja. Când prostituţia este legală în sensul respectării drepturilor omului şi cele la muncă, atunci poţi lucra într-un mediu sigur", a explicat aceasta pentru „Adevărul". Ea mai susţine că reglementarea în acest domeniu poate oferi premise pentru schimbări pe termen lung şi o normalizare a situaţiei. „Lucrătorii sexuali sunt în general oameni săraci, să incriminezi strategia lor de supravieţuire înseamnă să-i pedepseşti", a explicat Leigh.

Diferenţa dintre o meserie înjositoare şi una respectabilă o dă atât mentalitatea celor din jur, cât şi percepţia despre sine. „Pentru unii este un job oarecare, pentru alţii are un rol social, iar pentru o parte este o identitate. Unii aşa supravieţuiesc. Condiţiile în care se desfăşoară această activitate sunt la fel de diverse ca şi femeile măritate. Dificultatea depinde de circumstanţe. Desigur, este o viaţă grea mai ales când te ascunzi de poliţie, de prieteni şi de familie", a mai explicat Carol Leigh.

O zi din viaţa unei prostituate

Fosta practicantă a celei mai vechi meserii din lume şi autoare de succes în SUA, americanca a făcut pentru „Adevărul" radiografia unei zile obişnuite de lucru. „Dacă nu aveam nicio întâlnire prestabilită, sunam câţiva clienţi care acceptau acest lucru. Uneori nu aveam nevoie decât de doi clienţi pe săptămână pentru a-mi menţine stilul de viaţă, ceea ce însemna trei ore, cu tot cu pregătire şi curăţenia de după. Dacă un lucrător sexual este independent, atunci sigur are un website pe care se promovează, dacă lucrează la un studio, atunci merge la muncă şi aşteaptă să apară clienţi. Ideal ar fi să aibă deja câteva întâlniri stabilite, ceea ce înseamnă sesiuni de 15-60 de minute. Zi de zi stăteam de vorbă cu alţi practicanţi, discutam despre problemele curente sau ceream referinţe despre clienţi sau vedeam dacă au avut loc descinderi ale poliţiei sau alte probleme", a povestit Carol Leigh.

Escortele de lux, invidiate

Specialiştii confirmă diferenţele dintre prostituate. „Există categoria celor care se simt superioare; ele sunt din categoria escortelor de lux. Cel puţin partea vizibilă a statutului lor social e invidiată de cele care au mai puţin succes. Majoritatea sunt însă cele care le vedem pe stradă. Provin din oraşe sărace şi devin dependente de «peştii» lor, pentru că nu au nici casă, nici prieteni", a explicat Mircea Kivu, sociolog. El mai precizează că majoritatea femeilor nu s-au prostituat din plăcere, dar că, vrând-nevrând, fenomenul există şi nu va fi stopat cu nicio lege: „Multe se apucă din sărăcie, din decepţii sentimentale, sunt păcalite, atrase în lumea asta de tot felul de iubiţi. Legalizarea le-ar crea o condiţie cât de cât decentă. Cele mai multe sunt exploatate de proxeneţi, iar acum le este destul de greu să-i reclame".

Fetiţe dulci

Bucureştiul este centrul prostituţiei din România, nu doar prin prisma numărului celor care practică această meserie în oraşul natal, ci şi din cauza fetelor care vin aici în speranţa unui trai mai bun. Tot aici sunt şi cele mai numeroase anunţuri mascate care promovează serviciile sexuale. Poliţiştii susţin că acestea sunt „surse deschise de informare" şi că nu acţionează decât în momentul când sunt sesizaţi că în spatele acestora s-ar afla o reţea. La fel, zone cu tradiţie din Capitală, precum Universitate, Magheru, Romană, Mircea Vulcănescu, Mătăsari, sunt asaltate de prostituate zi de zi. În România, prostituţia ar putea ieşi din sfera infracţională odată cu aprobarea noului Cod Penal. Atunci ar rămâne doar contravenţie, fără a fi însă legalizată.

Click pe infografie pentru a mări