Goana după resurse

Suntem şapte miliarde de locuitori şi consumăm ca termitele. La un moment dat, resursele pe care le oferă Pământul se vor termina. Putem să le înlocuim în ritmul în care le înghiţim?

Regenerarea combustibililor este doar o iluzie, important este să descoperim în timp util o energie capabilă să asigure transportul aerian.  Pădurile pot fi replantate, dar se înlocuiesc pomii tăiaţi într-un ritm care să nu transforme planeta într-un deşert?  Avem suficientă hrană? Dar apă?

Falimentul eco al Terrei

Omenirea este ca o familie care a strâns nişte bani albi pentru zile negre, dar la un moment dat începe să cheltuiască nebuneşte, într-un ritm mai mare decât al intrărilor de venituri. Inevitabil, vine şi ziua când toate economiile se termină. Ei bine, luna aceasta, omenirea tocmai a înregistrat un record: a consumat în nouă luni mai multe resurse naturale decât ar putea înlocui într-un an.

Potrivit unui raport al asociaţiei Global Footprint Network, până în 2030 vom avea nevoie de încă o planetă Pământ pentru a ne satisface nevoia de consum. Din cele şapte miliarde de pământeni, aproape un miliard flămânzesc. Marea lor majoritate se află în Asia şi Africa. N-au auzit de apă curentă, locuiesc în deşert, fără aer condiţionat, n-au consumat în viaţa lor un litru de benzină. Cinic spus, nu poluează mai deloc. Ce s-ar întâmpla dacă toţi cei şapte miliarde de locuitori ai Terrei ar adopta peste noapte stilul de viaţă occidental?

Global Footprint Network spune că dacă toţi ar trăi ca americanii - case mari, două autoturisme pe familie, consum uriaş de energie - ar fi nevoie de cinci planete ca Terra ca să le asigure consumul.

India îşi va dubla consumul în 25 de ani

Cu un singur Pământ la dispoziţie, timpii prognozaţi pentru epuizarea resurselor actuale s-ar scurta infernal. Mult mai repede decât spune cel mai recent raport (International Energy Outlook 2011), dat publicităţii luna aceasta de Agenţia SUA pentru Informaţii în Domeniul Energiei. Potrivit americanilor, consumul de energie va creşte cu 53% până în 2035. Asta, în special din cauza Indiei, care acum se află undeva la coada clasamentului internaţional al energiei pe cap de locuitor, dar  îşi va dubla consumul în următorul sfert de secol.

În al doilea rând, din cauza Chinei. Care a devansat SUA, în 2009, şi a devenit astfel cel mai mare consumator al lumii. Este principalul poluator la lumii şi cea mai mare piaţă de automobile (adică înghite cel mai mult petrol).

Există şi o veste bună dinspre China, această ţară neprietenoasă cu mediul: dintre toate tipurile de energie, cea regenerabilă înregistrează cea mai mare rată de creştere anuală - de 2,8%.

Asta nu înseamnă că ţara va polua curând mai puţin. Dimpotrivă: chinezii vor sacrifica în continuare aer, ape şi păduri pe altarul creşterii economice. Acelaşi raport estimează că, în 2035, 15% din energia consumată pe Terra va proveni din energie regenerabilă.

Bogaţii şi-au externalizat poluarea

Cosmina Băjan, freelancer pe mediu şi colaborator permanent al Europuls, o asociaţie proeuropeană formată din tineri cu expertiză pe diferite domenii, vede partea plină a paharului. Nu toate ţările dezvoltate sunt mari poluatoare, iar atitudinea lor faţă de resurse şi mediu este indiscutabil mai prietenoasă decât cea a ţărilor în curs de dezvoltare, spune Băjan. Cele din urmă sunt marile consumatoare, cu industriile lor poluante şi strădania de a face faţă concurenţei globale cu preţuri mici, neîncărcate de investiţiile în tehnologii nepoluante. Ca România de pe timpul lui Nicolae Ceauşescu. Aceste industrii poluează mai mult decât cele occidentale, unde producătorii au fost de mult sensibilizaţi sau obligaţi să reducă poluarea.

Ce-i drept, adaugă Cosmina Băjan, „există suspiciunea îndreptăţită că statele occidentale şi-au mutat industriile poluante în ţările în curs de dezvoltare. Dar, când se vor dezvolta şi acestea, nu vor mai avea unde să fugă, unde să le mute. Vor trebui să urmeze exemplul Vestic şi astfel va creşte mixul energetic global". 

În plus, consumul casnic suplimentar pe care-l presupune creşterea nivelului de trai ar fi nesemnificativ în comparaţie cu ce s-ar salva prin dispariţia industriilor energofage din ţările în curs de dezvoltare.

Europenii, campionii verzi

Diferenţele de consum la nivel mondial sunt cunoscute: „Există decalaje importante între statele dezvoltate din Vest şi statele Arabe deţinătoare de petrol, cum ar fi Bahrain sau Quatar, pe de o parte, şi statele subdezvoltate din Africa sau din America Latină (precum Nigeria, Peru etc.), pe de altă parte", explică Băjan.

Statele europene stau cel mai bine la capitolul managementul politicilor de mediu, de aici şi tendinţa vizibilă de reducere a consumului de energie electrică, spune Cosmina Băjan. Este vorba, în special, despre Germania, Marea Britanie, Ţările nordice şi Elveţia, dar şi de Ungaria şi Slovenia.

32% din apa britanicilor, pierdută în reţea

Luna trecută, femeile din Marea Britanie s-au enervat cumplit pe compania  Thames Water, cel mai mare distribuitor de apă din această ţară, care le-a luat ca ţintă pentru a explica cum este cu risipa apei. Potrivit companiei, englezoaicele risipesc anual 50 de miliarde de litri de apă atunci când îşi rad părul de pe picioare. PR‑ul companiei s-a gândit doar să fie original şi să găsească ceva nou pentru a-i sensibiliza pe oameni, marşând pe sentimentul vinovăţiei. Potrivit studiilor făcute de Thames Water, mai mult de 90% dintre britanici se simt vinovaţi atunci când risipesc apa, şi de aici „găselniţa" cu femeile.

Replica a venit imediat: potrivit statisticilor oficiale, compania pierde în reţea, zilnic, aproape 670 de milioane de litri de apă, adică 32% din totalul de apă distribuit. Cam cât consumă 1,2 milioane de yemeniţi, de exemplu. Yemenul este cea mai săracă ţară a lumii arabe, unde fiecărui locuitor îi revin 200 de metri cubi de apă anual, mult sub pragul sărăciei, evaluat la 1.000 de metri cubi de apă per persoană. Ţara importă 80 - 90% din hrană.

Revoluţiile apei

Yemen este una dintre ţările arabe care se confruntă acum cu revolte sociale. Revoluţii pe care unii analişti occidentali le pun în mare parte pe seama crizei alimentelor şi, implicit, a apei din aceste state. Este o relaţie de cauzalitate mai greu de surprins, dar care există. Şi lucrurile se vor agrava curând.

Pentru lumea arabă, care-şi va dubla în următorii 40 de ani populaţia, ajungând la peste 600 de milioane, schimbările climatice şi creşterea temperaturii vor duce la probleme structurale care înseamnă o adevărată „dinamită politică", avertizează ONU şi Banca Mondială. Probleme şi revolte care deja au început.

Iordania îşi va dubla nevoia de apă în următorii 20 de ani, din cauza creşterii populaţiei.  Unele ţări bogate în petrol au început în ultima vreme să caute soluţii pentru criza apei, lansând şi un slogan: „Dumnezeu nu-i iubeşte pe cei care risipesc resursele".

Emiratele Arabe Unite au început construirea celui mai mare rezervor de apă desalinizată, fiindcă este dependentă de această apă. Va asigura apa necesară timp de de 90 de zile.

Există deja 120 de staţii de desalinizare în Emiratele Arabe Unite, Quatar, Bahrain, Arabia Saudită, Kuweit şi Iran. Însă, metrul cub de apă desalinizată costă 0,53 de dolari. Peste tot, şeicii petrolului cresc abrupt importurile de carne, fiindcă turmele de oi le decimează rezervele de apă.

În cât timp se vor epuiza resursele?

Scenariile privind momentul când rezervele naturale se vor epuiza se bazează pe calcule destul de precise, dar nu ţin cont de diferitele variabile. Voci credibile susţin că resursele de petrol se vor termina înainte de anul 2050, iar cele de gaze naturale vor mai putea fi utilizate încă  20 de ani. Este ceea ce susţine Jean Laherrere, expert în domeniu şi autorul volumului „Sfârşitul petrolului ieftin" (1998).

Dă-ne-o nouă astăzi...

În timp ce statele dezvoltate se lamentează că populaţiile lor devin obeze, în ţările sărace, aproape un miliard de oameni flămânzesc. Jumătate dintre copiii Indiei sunt subnutriţi. Revoluţiile din lumea arabă au pornit şi de la alimentele tot mai greu de asigurat. În Egipt, de exemplu, inflaţia a fost de 10,7% la alimente, în 2010.

ONU avertiza de curând că este iminentă o nouă criză a alimentelor. O criză a preţurilor, pe care oamenii din ţările sărace nu şi le permit, nu o criză apărută fiindcă omenirea nu ar fi în stare să producă atât cât are nevoie. Dezastrele naturale şi speculaţiile de pe bursele de mărfuri sunt cele care vor putea declanşa această criză în vecinătatea căreia ne aflăm, au avertizat reprezentanţii Agenţiei ONU pentru Alimentaţie şi Agricultură (FAO), la meetingul de la Roma, special dedicat acestei probleme. De la începerea crizei internaţionale, în 2008, fiecare an a doborât un record la preţurile alimentelor.

Bogaţii preferă să-şi hrănească maşinile

Culmea ironiei, remarca Joel Cohen, profesor la Columbia University, lumea civilizată preferă să-şi hrănească animalele şi maşinile, decât pe semenii lor săraci. Din toată producţia de cereale a omenirii, mai puţin de jumătate se transformă în mâncare pentru oameni.

Aproximativ o treime se duce pentru hrana animalelor pe care le consumăm, iar o altă parte devine biocombustibil. Producţia actuală de grâne este suficientă pentru o populaţie de 11 miliarde de oameni.

Vom deveni vegetarieni?

Dacă lumea reuşeşte cu greu să hrănească şapte miliarde de oameni, va fi imposibil ca agricultura modernă să livreze necesarul de alimente pentru 10 miliarde de persoane, câţi vom fi în câteva decenii. Cel puţin, nu dacă ei vor avea o dietă de tip occidental, spune Jamais Cascio, cercetător la Institute for the Future, din Palo Alto, California.

Soluţia ar fi să devenim vegetarieni. Oricum, toată lumea este de acord că animalele crescute pentru hrană secătuiesc apele planetei. Pe deasupra, ele mai şi poluează teribil. De aici şi scenariile în care vom deveni consumatori de gândaci, de exemplu. Nu poluează, nu conţin colesterol, iar turiştii occidentali par a savura gândacii crocanţi vânduţi la tot pasul în unele ţări ale Asiei.

Oamenii nu pot controla istoria

Cum va arăta omenirea peste 40 sau 90 de ani nu ştim. Pentru simplul motiv că toate prognozele iau în calcul fenomene previzibile, nu şi acele „black swans" (lebede negre, fenomene extrem de rare, neaşteptate şi cu impact masiv asupra sistemelor globale), care probabil că plutesc în apele mondiale şi care ar putea da omenirii un curs inimaginabil.

Atacurile din 11 septembrie, exemplul clasic de lebădă neagră, au scos lumea din marea „plictiseală" prevestită de Francis Fukuyama după dispariţia din Europa a comunismului. Dezastrul de la Fukushima putea fi un astfel de exemplu, care să ducă la dispariţia Japoniei.

Au existat şi urmări pozitive după catastrofa de la Fukushima. Italia a anulat imediat planurile de construire a noi reactoare, iar Germania a decis accelerarea închiderii lor - şapte vor fi desfiinţate imediat, restul până în 2022. În paralel, nemţii au anunţat şi programul pentru extinderea producţiei de energie regenerabilă.

Este adevărat, au apărut imediat speculaţiile potrivit cărora Germania nu se bazează pe înlocuirea cu energie verde a producţiei reactoarelor. De fapt, spun conspiraţioniştii, mizează pe gazul şi petrolul ce-i sunt livrate preferenţial de Rusia. Dacă lucrurile vor sta aşa, va creşte consumul de resurse naturale şi se va accelera epuizarea acestora. Oricum, aşa cum pot apărea catastrofe, este foarte posibil să avem şi invenţii care vor salva omenirea - un combustibil supereficient şi nepoluant, un aliment ideal, o metodă de a desaliniza apa la costuri mici, sau una de a controla cu mare precizie ploile.