Ce se vede dincolo de copertile lucioase...

Publicul nu trebuie sa aiba acces la vedete. Statutul de superstar trebuie protejat, fie si prin eforturi uriase. Daca nu din alte ratiuni, macar pentru a nu spulbera miturile, si asa subrede, ale

Publicul nu trebuie sa aiba acces la vedete. Statutul de superstar trebuie protejat, fie si prin eforturi uriase. Daca nu din alte ratiuni, macar pentru a nu spulbera miturile, si asa subrede, ale acestei epoci. Celebritatile se feresc de flash-urile necrutatorilor paparazzi; se ascund si se deghizeaza, refuza apropierea de presa si chiar de fani, aparitiile in emisiuni televizate si interviurile. Nu o fac doar din cochetarie, uneori e mai bine sa conservi "misterul". Nu de alta, dar enigmele, odata dezlegate, pot aduce cu sine "revelatii" dintre cele mai paguboase. Cate nu si-au inchipuit devoratorii de telenovele despre eroii lor? Cate povesti fascinante nu s-au tesut in imaginatia binevoitoare a telespectatorului fidel? Ce personaje minunate sunt toti acesti actori si actrite, gratie fanteziei dezlantuite a admiratorilor... Si ce daca despre unul sau altul s-a scris undeva ca n-ar duce o viata tocmai exemplara, ca nu exceleaza nici la capitolul caracter si ca are la activ tot felul de istorii "regretabile"? "Sunt numai barfe, bune doar ca sa creasca tirajul revistelor de scandal", se vor grabi sa spuna, convinsi, cei care le decupeaza pozele si articolele de prin ziare si inregistreaza fiecare episod de telenovela pierdut. Numai ca, uneori, imaginea idealizata a stelei tale favorite este "corectata" chiar de ea insasi. Am vazut, pe postul Acasa, "Cristina Show". O emisiune care a adus in studio un card de vedete sud-americane. Zic card pentru ca acele femei superbe si acei barbati seducatori s-au comportat, in platou, cat au putut de firesc: care ca o precupeata, care ca un gigolo, dupa cum ii dicta "personalitatea". Cu putine exceptii, acesti conti si contese din povestile de epoca s-au dovedit a fi, mai degraba, curteni atat de putin interesanti. O adunatura de oameni care n-aveau nimic spectaculos, nimic atragator (in afara fizicului), nimic memorabil de comunicat umanitatii. Fraze indelung tocite, pupaturi "profesionale", zambete ca pentru o coperta lucioasa de saptamanal monden, la atat se rezuma arsenalul unor oameni adorati de popoare intregi. Au "coborat" din universul peliculei in lumea reala. Nu era mai bine sa se pastreze intangibili?