Cu teatrul in strada

Muzica, focuri de artificii, jongleuri, acrobati care parca zboara pe catalige, costume colorate, butaforie, masti - tot arsenalul spectacolelor de strada a fost folosit si in acest an, in deschiderea

Muzica, focuri de artificii, jongleuri, acrobati care parca zboara pe catalige, costume colorate, butaforie, masti - tot arsenalul spectacolelor de strada a fost folosit si in acest an, in deschiderea Festivalului International de Teatru de la Sibiu, in spectacolul Satyricon, construit de regizorul M.C. Ranin. Pe scena din Piata Mare, dansurile ritualice din epoca romana au subliniat multiplele calitati ale actorilor Teatrului "Radu Stanca" si ale figuratiei mobilizate pentru eveniment, dar nu au permis accesul la esenta operei alese, de altfel nu foarte potrivita pentru un asemenea spectacol. Totusi, initiativa conteaza cu adevarat in acest caz. Si asta pentru ca o arta cu vechime in alte tari ale lumii, teatrul de strada, se afla abia la inceputurile sale in Romania, iar unul din putinele locuri in care acestuia i se da importanta cuvenita este Festivalul de la Sibiu. In ultimii trei ani, FITS a produs spectacole de strada prezentate in debutul festivalului, ca o invitatie la teatru, ca o demonstratie a fascinatiei pe care acesta o poate produce. Spectacolele de strada produse la Sibiu ar putea si ar trebui sa fie urmate si de alte incercari de gen, care sa provina dintr-o veritabila dorinta a artistilor de a fi mai aproape de publicul lor, mai ales de aceia dintre potentialii spectatori care nu au preocupari culturale. Daca teatrul de pe scena este o arta pentru elite, spectacolele de pe strada sunt o continuare fireasca a traditionalelor balciuri populare. Numai ca azi, in lume, imaginatia artistilor a dus la forme din ce in ce mai sofisticate de a atrage atentia spectatorilor din strada, de a-i cuceri, iar romanii mai au inca multe etape de parcurs pana cand spectacolele lor de strada vor putea concura cu cele din sala. Constantin Chiriac, directorul FITS, isi marturisea luni, intr-o conferinta de presa, interesul real pentru aceasta forma de spectacol, dar regreta, in acelasi timp, faptul ca exista inca in Romania un soi de rezerva generalizata fata de acesta. La randul lui, M.C. Ranin, regizorul spectacolelor Satyricon si Banchetul (jucat la Ocnele Sibiului, pe malul unui lac), a fost de parere ca: "Din pacate, criticii de teatru de la noi au o prejudecata in ceea ce priveste spectacolul de strada, care nu este considerat o forma de arta si nu este judecat ca atare". Cu sau fara critici, spectacolul de strada isi gaseste un sens in masura in care cei care il fac sunt ei insisi convinsi de necesitatea unei asemenea modalitati de exprimare si cauta noi forme de a ajunge la un public mereu in schimbare. Pana atunci, focurile de artificii, care nu au lipsit in ultimii ani de la FITS, sunt singura cale de promovare a intamplarilor incluse in programul acestuia.