"Nu as sti cum sa ma port daca as fi bogat"

La Institutul Cultural Roman a avut loc lansarea a trei carti: volumul de poezie "Instrumentul negru" (Editura "Scrisul Romanesc"), volumul de poezie "Era azi" (Editura Institutul Cultural Roman)

La Institutul Cultural Roman a avut loc lansarea a trei carti: volumul de poezie "Instrumentul negru" (Editura "Scrisul Romanesc"), volumul de poezie "Era azi" (Editura Institutul Cultural Roman) si romanul "Casanova in Boemia" (Editura Polirom), toate trei ale aceluiasi autor american de origine romana, Andrei Codrescu. Poet, prozator, eseist, Andrei Codrescu s-a nascut la Sibiu in 1946 si a emigrat in Statele Unite ale Americii, in 1966. Din 1980 este comentator la National Public Radio si Distinguished Professor of English la Louisiana State University din Baton Rouge. Dintre lucrarile sale au fost traduse in Romania: romanele "Contesa sangeroasa" (1997) si "Messi@" (1997), volumul de povestiri "Domnul Teste in America si alte momente realiste" (1993), volumele de eseu "Disparitia lui "Afara" - un manifest al evadarii" (1995) si "Gaura din steag" (1997), precum si antologia de versuri "Candoare straina". Andrei Codrescu a scris in perioada 2000-2004 la revista "Dilema" (rubrica "Scrisoare din New Orleans").
- Sunteti un scriitor de mare succes in Statele Unite ale Americii. Cu toate acestea, publicul larg din Romania nu este familiarizat cu opera si cu scriitura dvs. Ati dori sa va prezentati in cateva cuvinte? Cine este Andrei Codrescu?
- Toata lumea spune ca sunt un scriitor de mare succes. Nu sunt. Eu sunt numai un scriitor mare. imi amintesc de Romania ca de o tara enorma cu oameni imensi fiindca eram copil cand am locuit aici si pe toti ii vedeam de jos. Acum m-am intors, dar ma lupt mereu cu imaginile acestea din minte. Nu vreau sa ma cunoasca oamenii de rand, ca daca ma cunosc, doua lucruri groaznice se intampla: ma imbogatesc, fiindca or sa-mi cumpere toate cartile si eu nu vreau, pentru ca nu as sti cum sa ma port daca as fi bogat. Daca as avea mai mult de 500 de dolari la un moment dat, caracterul meu s-ar transforma in ceva rau.
- Asta inseamna ca ati prefera sa fiti cunoscut de un cerc mai restrans de oameni?
- Nu, nu... as vrea sa pot raspunde asa, prin aer, cumva. Cum ii spune acelei flori in care sufli, se desprinde si pluteste in aer? Papadie. Da, as vrea sa fiu ca o papadie...
- Nu ati dori sa fiti asemenea unei papadii imense?
- Daca oamenii ajung sa te cunoasca fara sa te cunoasca, numai in felul acesta, ca pe o papadie, esti mult mai de folos. iti pot lua ideile, iti pot lua cuvintele, si le folosesc ei pentru lucrurile lor. Daca esti asa de mare si fixat, esti ca un monument de piatra, de sticla sau de metal si se lovesc oamenii de tine. Atunci doare si provoci rani in loc de dragoste.
- Exista o distanta mare in timp intre poeziile din "Instrumentul negru" si acelea din "Era azi" ("It was today"). Totusi, ambele volume au fost lansate astazi, in acelasi timp, la Institutul Cultural Roman. Spuneti-mi in cateva cuvinte cum s-au nascut cele doua volume.
- Eram un tanar fioros care nu avea alt scop decat sa scrie poezie. N-am vrut sa fac altceva. Dar cand am plecat...
- in perioada 1965-1968, nu?
- Da, 1965-1968. Eram poet roman... Cand am plecat din tara a trebuit sa fac diferite lucruri ca sa supravietuiesc si sa invat limba engleza. Unul dintre aceste lucruri a fost ca am lucrat la o biblioteca din orasul New York, unde veneau mari scriitori si in vreme ce invatam limba engleza, scriam si poezii in limba romana. Acum, s-a incheiat... adica nu s-a incheiat un ciclu, ci o parte din spirala. Cartea cea mai veche si cartea cea mai recenta s-au intrunit. Eu nu indraznesc sa fac legaturile intre ele, ii las pe cititori, fiindca mi-e cam frica sa fac asa ceva...
- Ati fost prezent astazi, la aceasta lansare si ca prozator.
- Da, scriu si romane, pentru ca pot sa pun si poezie acolo, pot sa le umplu cu lucruri care... nu incap in poezie.
- Nu exista, asadar, granite intre genuri.
- Nu exista. Eu rup frontierele intre genuri. Daca ele exista, exista numai in mintea criticilor. Pentru un scriitor exista numai in masura in care doreste el. Un eseu are, sa spunem, 10% poezie in el. Un roman, cine stie... dar o poezie este 100% poezie.
- ...si proza este 100% proza?
- Poate sa fie. Dar nu este asa, este plina de "ape" si de tot felul de lucruri...
- "Casanova in Boemia" este 100% proza?
- Este multa poezie in el, sunt ganduri si structuri care pot fi dezvoltate intr-un spatiu mai mare, care se nuanteaza in capitole, sunt personaje care traiesc in timp. Si ca sa treaca timpul iti trebuie proza. in poezie nu trece timpul.
- Referitor la activitatea din Statele Unite ale Americii... am ascultat cateva dintre emisiunile dvs. de la National Public Radio. Mi s-au parut foarte interesante; toate au un ton experimental, provocator.
- Da, eu doar incercam sa-i infurii pe fundamentalistii de toate felurile...
- Cand reveniti in Romania?
- Voi reveni aici in toamna.