Un secol de cinematografie românească pe DVD

ecranului. Departe de freamătul Capitalei, pe şoseaua Giurgiului, la Jilava, pe o tăblie prăfuită, de-abia se vede scris "Arhiva Naţională de Filme", una dintre cele mai mari din estul Europei,

ecranului. Departe de freamătul Capitalei, pe şoseaua Giurgiului, la Jilava, pe o tăblie prăfuită, de-abia se vede scris "Arhiva Naţională de Filme", una dintre cele mai mari din estul Europei, după cum ne-a informat directoarea instituţiei, Anca Mitran.
Ani de-a rândul, Arhiva de Filme s-a confruntat cu probleme serioase de depozitare a colecţiei, condiţiile improprii fiind des semnalate în presă. Într-o vizită recentă la sediul din Jilava, am fost surprinşi să aflăm că banii pentru îmbunătăţiri au început să vină, iar lucrurile încep să se schimbe. O parte din aparatura veche a fost înlocuită cu dispozitive de 50.000 de euro aduse din Germania, singura problemă rămânând depozitele de acum 40 de ani, care nu mai corespund cerinţelor anului 2006. ANF, înfiinţată în 1957, în subordinea Ministerului Învăţământului şi Culturii, a funcţionat astfel până în 2003, când a fost comasată cu Centrul Naţional al Cinematografiei. Anul trecut însă, Arhiva Naţională s-a reînfiinţat, ca instituţie publică de interes naţional, în subordinea CNC, cu finanţare din venituri proprii şi subvenţii acordate de la bugetul de stat. Anca Mitran consideră această independenţă ca fiind un pas uriaş, fondurile venind din mai multe părţi. Banii nu mai sunt o problemă şi deja s-a trecut serios la îngrijirea patrimoniului, care măsoară 113.000.000 metri de peliculă. Peste 400.000 de bobine (dintre care 4.530 bobine originale de film nitrat) au strâns mai mult decât istoria unui secol. Anul acesta se împlinesc 110 ani de cinematografie în România. Au fost surprinse, în tot acest timp, revoluţia industrială, războaie, descoperiri ştiinţifice sau filme ale unor amatori sau regizori profesionişti care au fermecat milioane de oameni.
Arhiva îşi desfăşoară activitatea pe trei mari compartimente. Cel de conservare a materialului pe suport film cuprinde două laboratoare de restaurare peliculă şi unul de prelucrare peliculă. La departamentul restaurare se munceşte 12 ore pe zi. Se ia fiecare film, se curăţă, apoi se pune în depozitele climatizate. "Chiar dacă se termină de tratat e bine ca după 10-15 ani să se reia tratamentul", afirmă directoarea instituţiei. Există un laborator de prelucrare unde a început procesul de refacere a copiilor-etalon la filmele româneşti. Amintim aici câteva titluri care au marcat cinematografia autohtonă: "Liceenii", "Nea Mărin miliardar", "Marfa şi banii", "Gopo - scurtă istorie" etc. ANF mai are în custodie singura bibliotecă de film din ţară. Arhiva are în plan deschiderea a două noi cinemateci - la Cluj şi Timişoara - dar şi organizarea unui Muzeu al cinematografiei române. Tehnologia îşi spune şi aici cuvântul. Pentru o funcţionare rapidă a sistemului şi pentru a proteja patrimoniul ANF, au fost transpuse pe casetă video 2.100 de filme, iar pe DVD 176 de titluri.
Procesul continuă!

800 de titluri film românesc de lungmetraj, dintre care 122 de documentare şi 28 de animaţie
12.400 de scurtmetraje, dintre care 6.000 documentar, 140 de animaţie şi peste 2.000 de filme de reclame şi comenzi speciale.
3.400 titluri periodice, jurnale de actualităţi din perioada 1936-1964, jurnale agricole sau săteşti.
12.000 de cărţi, 13.000 de exemplare publicaţii periodice.
1.800 de afişe; 100.000 de fotografii şi peste 500 de scenarii publicate.
500.000/oră vizionarea în sală proprie, pentru documentare.