"Cand scriu, limba romana scrie intotdeauna cu mine"

Herta MUller s-a nascut in Romania, in 1953, in comunitatea svabilor din Banat, a facut studii de filologie la Universitatea din Timisoara; a emigrat in 1987 si traieste la Berlin. De atunci si pana

Herta MUller s-a nascut in Romania, in 1953, in comunitatea svabilor din Banat, a facut studii de filologie la Universitatea din Timisoara; a emigrat in 1987 si traieste la Berlin. De atunci si pana astazi a reusit sa devina o figura proeminenta a literaturii germane, fiind nominalizata din partea Germaniei pe lista candidatilor la Premiul Nobel pentru Literatura.
Experientele traite in anii dictaturii, hartuirea si presiunile din partea Securitatii, dar si intalnirea celor doua limbi (cea materna - germana; cea invatata - romana) in spiritul ei, toate ii obsedeaza scrisul, incat continua sa scrie despre Romania.
- Ce i-a atins cel mai mult pe cititorii cartilor dvs.? Refuzul de a uita, de a lasa lucrurile in umbra? Cartile au provocat discutii in Germania, ati fost atacata?
- Bineinteles ca am avut si recenzii in care scriau: nu mai suportam, cand se termina odata chestia asta si cand va scrie despre Germania, ar putea sa scrie si despre noi. Cat timp ne mai ignora, cat timp mai ignora locul in care traieste acuma si tara care a primit-o si care i-a dat si cetatenia? Tonurile astea exista, dar pentru mine nu conteaza despre ce zona geografica este vorba. Sistemul dictaturii eu l-am trait in Romania: el a fost in toata Europa de Est dar si in Spania si Portugalia, in America latina sa nu mai spunem; in Chile, in Bolivia, in Argentina. Mai exista si in China, care nu s-a democratizat si are un sistem cu un singur partid pana in ziua de astazi. Si in Cuba ... pana la dictaturile islamice, unde schema e aceeasi. Tot asa se traieste, cand te urmareste regimul din cauze religioase iar religia este ideologia lor. Esenta nu difera, e cam acelasi lucru. Si asta mi se reproseaza. Cine-mi reproseaza asta, zice ca si cu limbajul meu si cu privirea mea as putea sa scriu odata despre Germania, ce bine ar fi! Dar nu eu aleg ce scriu. Eu sunt vatamata si eu am de lucru cu mine si cu treburile care m-au inconjurat si vreau sa stiu ce a fost. Deci eu am o problema de clarificat cu mine si cu altii, si pentru asta scriu. Daca n-as avea de clarificat, n-ar mai trebui sa scriu. Am fost singura cand am plecat si nu m-a sustinut nimeni dintre romanii din jurul meu. Eram la o scoala, chiar si la fabrica, lumea se ferea de mine ca sa nu aiba probleme, sa nu-si complice viata. Sau nu mai aveam post si intram in case sa predau limba germana la copilasi, familiile m-au dat afara dupa cateva ore pentru ca a venit Securitatea si i-a amenintat: daca dv. aveti o astfel de persoana in casa o sa vedeti ce se intampla. M-au dat afara ori m-au mintit ca nu mai au bani pentru lectii particulare ori cei pe care-i consider ca erau sinceri, mai erau si din astia, mi-au spus: au venit de la Securitate si nu mai avem cum, noi nu facem politica. Si m-am dus. Eram foarte singura.
Cand am plecat din Romania, eu am zis: cu tara asta nu mai vreau sa mai am de a face, pentru ca daca in asa fel m-au tratat, pot si eu sa trantesc usa. Am zis: trantesc usa, duca-se unde o vrea, nu mai vreau sa am de-a face.
- Eu nu cred c-ati trantit definitiv usa.
- Ba am trantit-o! Si trantitul ala mai ramane valabil si acuma. Eu nu mai vreau sa-i vad pe oamenii astia care se duceau pe partea cealalta a strazii cand ma vedeau din vreme si acuma vin sa ma intrebe "ce faceti?" sau "si noi intotdeuna..." sau "in sfarsit s-a terminat". Nu vreau sa-i vad pe oamenii astia. imi spun ca daca as fi fost aici dupa caderea lui Ceausescu, sigur innebuneam. Daca vedeam ce se intampla cu Securitatea. Nu un aparat represiv ci criminal. Cu toti mortii, cu tot ce au facut. Daca am face o data niste statistici, am vedea ce e. Si nu s-a clarificat nimic. Ce avutie a avut Securitatea? Ce si-a acaparat in timpul acestor ani? Ei au in continuare voie sa faca ce vor, nu se controleaza in mod civic in tara asta nimic. Ei au dosarele, nu se stie ce au, ce n-au. La granita cu Iugoslavia au fost probabil omorati cateva sute de mii de oameni in anii comunismului, dar nu e nici o statistica. Ei in continuare pot sa faca ce vor si au dosarele la indemana. Nu s-a rezolvat nimic.
(Textul integral in Adevarul literar si artistic)