Este scriitorul mesagerul timpurilor noi?

A IV-a editie a Festivalului "Zile si nopti de literatura" a adus, de vineri, la Neptun, scriitori de pe cinci continente. Ocazie mai buna nici ca se putea pentru a afla, pe viu, cum percep

A IV-a editie a Festivalului "Zile si nopti de literatura" a adus, de vineri, la Neptun, scriitori de pe cinci continente.
Ocazie mai buna nici ca se putea pentru a afla, pe viu, cum percep cateva dintre marile voci ale contemporaneitatii asa-zisul "razboi al lumilor". Exista un conflict real intre culturile Occidentului si Islamului sau este doar perdeaua de fum care ascunde adevaruri mult mai devastatoare? Si care ar fi acestea? Abdelaziz KACEM (Tunisia): ,Astazi, cu toate mijloacele de comunicare existente, sunt inca ziduri intre culturi. Eu scriu in doua limbi: araba si franceza. Este o situatie care te imbogateste, dar iti poate aduce si neplaceri. Sunt ca un fel de agent dublu. Sunt avocatul Diavolului in Occident si invers. Nu-i situatia cea mai confortabila. Pierre Emannuelle, in prefata la una dintre cartile mele, spunea: "Iata, cineva care spune nu traditiei". Scriitorul este azi, mai mult ca ieri, in prima linie. Ce se stie in mod curent despre islamisti? Ca au lovit New York-ul, in primul rand si au creat imense pagube materiale. Dar nimeni nu stie ca in Algeria, de pilda, au fost asasinati 60 de scriitori. Ca rolul scriitorului, in societatea noastra, este unul conflictual. Poetul si preotul vor sa puna mana pe public. In ultima vreme, lupta asta se inteteste. Da, scriitorii adevarati sunt frati in laicitate. Daca va va interesa ce facem noi in aceasta privinta, s-ar putea ca, maine, lumea sa arate altfel." Cengiz BEKTAS (Turcia): ,Noi, in Turcia, traim cu patru religii impreuna. In alte tari nu se intelege, poate, ce vrem sa facem noi cu aceasta laicizare. In urma cu 200 de ani, noi nu aveam romane, dar toti intelegeau poezia. Fiindca, dintotdeauna, poezia a dat speranta. In numele sperantei merita sa lupti. Nu pot sa scriu decat despre lucrurile traite de mine. Sarcina mea, ca poet, nu este una abstracta. Rolul meu ar fi nul daca nu as scrie despre si pentru cei ce se confrunta cu mizeria si suferinta. Pentru ca ei sa nu renunte la speranta si la poezia perceputa ca fundament al pacii. Mi-as dori, de aceea, ca cititorii mei, indiferent de tara si meridian, sa nu faca discriminari. Pentru traducatorii mei ma simt, de asemenea, dator: ei sunt adevaratele punti intre culturi si state." Eugen SIMION: ,Intrebarea este daca, intr-o Cetate in stare de ebulitie, de confuzie, intr-o lume care este a imaginii, intr-o civilizatie dominata de media, vocea Poetului mai este ascultata de cineva? Si de cati?! Si, mai ales, daca ea mai are un efect in aceasta Cetate care nu mai este deloc luminoasa, radioasa, asa cum si-o imagina Eugen Ionesco. Ci, dupa cum o vedeti, cum o cunoastem si noi, este dominata de terorism, de acesti fanatici corupti care domina lumea. Nu am, inca, raspuns".