"Nu regret nimic"

"N-am aniversat niciodata nimic in public, nici in plan personal, nici in cariera, asa ca acum le imbin, pentru a face un cadou celor care mi-au fost aproape in toti acesti ani". Omul care face

"N-am aniversat niciodata nimic in public, nici in plan personal, nici in cariera, asa ca acum le imbin, pentru a face un cadou celor care mi-au fost aproape in toti acesti ani". Omul care face aceasta marturisire ar fi meritat, pana acum, aniversari fastuoase, macar pentru multimea de prieteni si admiratori care si-ar fi dorit sa-l sarbatoreasca, in semn de dragoste neconditionata. A venit, in sfarsit, clipa in care apropiatii lui Nicu Alifantis se vor simti "razbunati": luni, 31 mai, chiar de ziua cantautorului, de la ora 19.30, vor primi in dar un concert. Spectacolul de la Sala "Liviu Rebreanu" a Teatrului National din Bucuresti va dura aproximativ doua ceasuri, rastimp in care veti asculta cam 30 dintre cantecele lui Alifantis intr-o noua formula, multe suprinzatoare in actuala orchestratie. Va fi un experiment in care eroului principal i se vor alatura un violonist, 28 de coristi, trei suflatori si un cvartet de coarde. Ce si-a propus Nicu Alifantis prin aceasta intamplare? "Am vrut sa-mi umplu ziua de luni, fiindca nu ma simt o babatie, sunt viu, misc", glumeste impricinatul.
- "Semi-centenar"... Va asumati aceasta varsta, va simtiti ca un om la 50 de ani sau sunteti in situatia celor pe care datele din buletin continua sa ii surprinda, adolescentii vesnici?
- As vrea sa cred ca fac parte din a doua categorie. Ma simt inca tanar si dornic de a face cat mai multe lucruri. Pentru mine fiecare noua zi este o mare bucurie si imi place sa traiesc din plin prezentul si, de ce nu, sa-mi fac mereu planuri pentru viitor.
- In ce relatie sunteti cu trecutul? A fost el unul asa cum vi l-ati dorit, este viata lui Nicu Alifantis cea pe care a visat-o?
- Pentru orice om, cred ca trecutul inseamna sursa acumularilor care fac sa existe prezentul. Nu cred ca putem exista fara trecut. Cum a fost el? Pentru mine a fost si cu bune, si cu rele. Nu regret nimic, am pastrat in amintire intamplarile frumoase, le-am uitat pe cele urate si am incercat sa-mi arunc cat mai rar privirea inapoi, tocmai pentru a ma bucura si mai mult de prezent.
- Bucurestiul este, spune poetul, "oras al poeziei", dar pentru Nicu Alifantis Braila pastreaza poezia copilariei. Ce anume din farmecul de atunci a ramas neatins in memorie?
- Farmecul Brailei copilariei si adolescentei mele, perioada petrecuta pe malurile Dunarii, primele iubiri, primele descoperiri umane si spirituale, primele contacte cu viata in toata splendoarea ei sunt amintiri ce nu se vor sterge niciodata. Ba, mai mult decat atat, se pare ca, pe masura ce inaintezi in varsta, iti revin din ce in ce mai proaspete imaginile si amintirile copilariei. Atata doar ca acum le privesti cu alti ochi...
- Se anunta, inca de pe vremea pantalonilor scurti, nasterea unui "baladist" de marca?
- In legatura cu ursitoarele, eu sau ele, nu stiu exact, am lipsit de la intalnire. Se pare ca asa a fost sa fie...
- Aveti in urma o cariera de trei decenii. Care este gandul cu care ati pornit pe drumul acesta: sa cuceriti lumea, sa exorcizati "demonii" dinauntru prin muzica sau, pur si simplu, sa impartiti cu ceilalti bucuria de a canta?
- Sincer, eram mult prea tanar si mult prea inconstient sa fi plecat la acest drum cu un scop de genul celor enuntate in intrebare. Tot ce va pot spune este ca am facut-o din placere la inceput, apoi din ce in ce mai tare cu credinta!
- Care a fost cel mai important lucru pe care l-ati invatat pe scena?
- Sa nu-i mint pe cei ce se afla in sala.
- Sunteti un artist de succes care nu a fost, se pare, "contaminat" cu virusul vanitatii. Preferati sa cantati versurile altora, in loc sa va scrieti textele, ca o reverenta in fata marii poezii. Cum functioneaza lucrurile: o piesa buna inalta un text mediocru, poezia buna ridica melodia "modesta" sau un text prost ingroapa cantecul?
- Un produs artistic trebuie sa-ti placa, sa te bucure, sa te emotioneze, sa te faca sa vibrezi in toata forma lui. Altfel, daca-ti sar in ochi anumite compartimente inseamna ca ceva-i in neregula!
- Credeti in rolul social al muzicii? Sunt un om si o chitara de ajuns pentru a le deschide ochii celor din jur?
- Da! Desi nu fac muzica cu implicatii sociale, pot spune ca am o deosebita stima pentru putinii mei colegi care fac acest lucru.
- Cine ar fi fost Nicu Alifantis fara muzica?
- Un civil ca oricare altul, care ar fi trait in cotidian si s-ar fi bucurat de viata.