O primire trista

Muzeul Brukenthal din Sibiu are o istorie interesanta si un site pe Internet (www.brukenthalmuseum.ro) bine pus la punct. Adapostit in palatul construit intre 1778 si 1788, pentru a-i servi baronului

Muzeul Brukenthal din Sibiu are o istorie interesanta si un site pe Internet (www.brukenthalmuseum.ro) bine pus la punct. Adapostit in palatul construit intre 1778 si 1788, pentru a-i servi baronului Samuel von Brukenthal drept resedinta oficiala si pentru a-i adaposti colectiile, muzeul este una dintre mandriile Sibiului. Tocmai de aceea, cand ajungi acolo se impune vizitarea lui. Si te astepti ca faima sa fie dublata de o primire pe masura in fosta casa a baronului. O prima dezamagire: abia intrat pe poarta impunatoare, ai imaginea unei curti interioare dezordonate. Nu iti este permis accesul in curte, poti doar sa o vezi de la cativa metri, plina de gramezi de materiale de constructii si dandu-ti senzatia ca totul a fost lasat in paragina. In schimbul celor 60.000 lei, pretul unui bilet, puteti vedea salile muzeului, cele deschise pentru public, puteti trece prin culoare in care scarile de incendiu, extinctoarele si diversele obiecte de interventie in cazul izbucnirii unui foc neasteptat stau foarte bine alaturi de lucrari vechi de sute de ani si puteti fi agresati vizual, la toate usile inchise pentru public, de sigilii asemanatoare cu cele de politie. Nu stiu ce valoare au aceste sigilii din plastilina stantata atunci cand ar patrunde, de exemplu, un hot, dar sentimentul pe care il dau vizitatorului este ca se gaseste mai degraba intr-o institutie secreta decat intr-un muzeu. Sau intr-un spatiu in care parca nimeni nu se gandeste ca lucrarile expuse, multe dintre ele valoroase, nu sunt doar obiecte de atarnat pe pereti. Ar mai trebui sa fie si bine puse in valoare. Din candelabre, lumina se sparge pe suprafata picturilor, gasirea unui unghi din care sa poti privi devenind un adevarat sport. Se pare ca nu suntem primii care observam acest lucru, una dintre supraveghetoare (de altfel singura care a considerat necesar sa ne dea cateva explicatii) spunandu-ne ca aceasta este o problema semnalata de majoritatea vizitatorilor. Care nu erau deloc putini, poate si pentru ca era duminica. Cu toate acestea, mai nimeni nu parea impresionat de numarul vizitatorilor si de atragerea lor prin explicatii. In schimb, de la intrare, ti se spune sa iti inchizi telefonul mobil. Nu am inteles de ce, mai ales ca in mai toate salile vizitate se asculta radioul. De la "Nu e nimeni pe drum, nu e nimeni acum..." pana la stiri, oferta era variata si tocmai potrivita pentru a se asocia cu privirea panzelor din colectia Baronului Samuel von Brukenthal. Al carui bust te intampina pe scarile ce duc la etaj. Gestul sau, de a-si lasa, prin testament, resedinta pentru a deveni muzeu public a fost unul de o mare generozitate. Tocmai de aceea, nu ar strica putin mai multa atentie pentru punerea in valoare a patrimoniului si pentru publicul care vrea sa se bucure de acesta.