Un premiu este certificatul de garantie si autenticitate al scriitorului

Octavian Paler a primit din partea Uniunii Scriitorilor din Romania (USR) Premiul Opera Omnia, pentru intreaga activitate, dar eseistul refuza sa inchida o paranteza in cariera sa. Avantul sau

Octavian Paler a primit din partea Uniunii Scriitorilor din Romania (USR) Premiul Opera Omnia, pentru intreaga activitate, dar eseistul refuza sa inchida o paranteza in cariera sa. Avantul sau literar il poarta catre un nou volum, prin care se intoarce la o pasiune mai veche: mitologia.
- Domnule Paler, considerati ca tocmai ati primit un premiu de consolare, in afara competitiei?
- Un asemenea premiu sugereaza intr-un fel un punct, dupa care povestea poate continua. La mine sper sa continue sau poate, ca in "Hamlet", "Restul e tacere". Vorbind serios, eu am depasit din motive obiective stadiul in care inca mai aveam vanitati. Am inteles, si datorita varstei, sau poate nu in mod special datorita ei, ca nu exista vanitati inteligente. Sigur, as minti daca as pretinde ca premiul m-a lasat indiferent.
- Este cel mai important premiu pe care l-ati primit?
- Nu stiu daca e cel mai im-portant. La altele eram mai bucuros. Fiind mai tanar, credeam mai mult in literatura si imi era mai usor sa ma bucur.
- Credeti ca pentru cei tineri, un premiu USR poate da sens vietii lor de scriitor?
- Nu stiu daca da sens. oricum, le da un impuls. Un premiu al Uniunii Scriitorilor, oricat de discutabil ar fi, e si un fel de certificat de garantie, de autenticitate a unui scriitor. Sunt diverse teorii in legatura cu aceste decernari, dar nu cred ca trebuie luate in serios.
- Ce mai scrieti acum? Ce a ramas nespus?
- Lucrez la o carte care se cheama "Calomnii mitologice", avand subtitlul "Farame din conferinte nerostite". Sunt vreo cinci sectiuni in carte, in care ma intorc la mitologie ca la o pasiune veche. Cred ca o am, intr-un fel, din adolescenta. Mitologia pentru mine este altceva, nu este poveste, este reversul istoriei. Eu cred ca omul a involuat, trecand de la mitologie la istorie.
- Modestia ii poate pava unui scriitor drumul spre succes?
- Nu. Eu am ajuns la concluzia ca modestia nu este o virtute, asa cum am fost invatati sa credem. Mai ales cand esti tanar, cred ca e absurd sa fii modest. Daca nu vrei sa rastorni universul la 20-30 de ani, cand s-o faci? Modestia o descoperi, cum am descoperit-o eu, la batranete, dar o descoperi nu ca pe o virtute, ci ca pe o constrangere. Iti dai seama ca e cazul sa fii mai modest, intelegand niste lucruri pe care nu le-ai inteles inainte.
- Prin urmare, tinerii n-ar trebui sa va ia ca model de modestie?
- Nu! Pentru un tanar, recomandabila este "impertinenta". Inteleg prin aceasta nu obraznicia banala, obisnuita, ci increderea ca tu poti sa faci ceea ce altii n-au facut inaintea ta. Imi amintesc o fraza din DUrer, care zicea: ,Mi-am cautat un model si nu m-am gasit decat pe mine insumi". Iata, dupa parerea mea, o perfecta definitie a impertinentei de care vorbeam, ca indrazneala. Nu masura atat de recomandata de greci este de dorit in viata, sau o poate face pe aceasta cat mai plina si cat mai bogata, ci lipsa de masura, capacitatea de a visa fara masura, de a indrazni fara masura, de a crede si de a iubi fara masura, de a arunca in balanta tot ce ai, defect sau calitate.