O alta perspectiva a Lipscaniului

Candva, pe acele stradute se concentra viata comerciala a Bucurestiului. Lipscani, Selari, Covaci erau nume nelipsite de pe buzele celor care traiau sau erau in trecere prin capitala. Odata cu

Candva, pe acele stradute se concentra viata comerciala a Bucurestiului. Lipscani, Selari, Covaci erau nume nelipsite de pe buzele celor care traiau sau erau in trecere prin capitala. Odata cu trecerea anilor, in special a celor din perioada comunista, stralucirea de altadata a centrului vechi a inceput sa apuna. Nepasarea, lasarea in paragina a cladirilor din acea zona, chiar daca majoritatea sunt incluse in patrimoniu, precum si transformarea fostelor strazi comerciale in suporturi pentru tarabe si loc favorit al vanzatorilor ambulanti mancatori de seminte au facut ca centrul vechi sa devina, din spatiu favorizat, un spatiu ce are nevoie de ajutor. Cei care au inteles cel mai bine faptul ca acel sambure de Bucuresti autentic trebuie readus in atentie si pus in valoare au fost in special centrele culturale straine prezente in Romania care au organizat aici expozitii, spectacole de teatru si de dans. In aceste zile, la Galeria ArTei, de pe strada Hanul cu Tei, are loc expozitia "Lipscania - Perspective noua". Peste 250 de fotodocumente, realizate de tineri arhitecti si fotografi, surprind viata cotidiana a Lipscanilor de azi. Expozitia se articuleaza in jurul a noua teme majore care definesc acest spatiu bucurestean: Cerul si Pamantul, Trepte, Spaime, Obiceiuri, Din vechi si noi, Iviri, Nostalgii, Talente, Spre Europa. Fotografiile nu au nimic din aerul boem cu care ne-am obisnuit atunci cand vedem o expozitie despre centrul vechi. Dimpotriva: stradutele si cladirile asa cum sunt acum, cu rufe atarnate pe balcoane care sunt adevarate bijuterii, cu geamlacuri sparte sau peticite, cu pereti distrusi, cu gunoaie aruncate te miri pe unde. In ciuda acestor realitati dureroase, cand treci pe Lipscani ai, inainte de toate, sentimentul ca te afli intr-un loc aparte. Il simti din spatele peretilor scorojiti si al strazilor desfundate. Sunt, peste tot, semne ale frumusetii de alta data, care mai au inca puterea sa se faca vazute. Acestea mai pot fi salvate, asemeni intregului centru vechi, de altfel. Semnale de alarma au fost trase pana acum de nenumarate ori, s-au desfasurat si evenimente care sa atraga atentia asupra situatiei grave in care se afla acel loc, insa continua sa lipseasca solutiile clare de restaurare si consolidare. Pana cand vom trece pe un Lipscani smuls din paragina, ar fi bine sa intrati la ArTei, mai ales realizatorii expozitiei ne asigura ca: "Lipscania e un taram aparte. Un taram care poate fi trait, locuit pe timpul zilei, parcurs in plimbare, aratat prietenilor si strainilor, dar mai ales un taram care asteapta sa fie iubit. Ca sa-l poti iubi, e nevoie sa ti-l apropii. Vino sa vezi Lipscania prin ochii nostri." Pe langa fotografii, organizatorii au prezentat si o harta panoramica a zonei Lipscani, realizata in anul 2004 de catre fundatia Pro Patrimonio. Realizata pe calculator sub forma unui puzzle ce contine imaginile reale ale fatadelor cladirilor din zona, harta contine, in acelasi timp un scurt istoric al capitalei si principalele sale obiectie culturale, fiind un interesant ghid turistic atat pentru romani cat si pentru straini. Serban Sturdza a precizat ca seria de manifestari dedicate Bucurestiului Vechi va fi continuata cu alte expozitii similare, aceasta beneficiind acum si de o componenta arhitecturala si urbanistica. La randul sau, Mona Musca a precizat ca expozitia constituie un inceput pentru un mare proiect national care sa aiba drept rezultat refacerea zonei istorice a Bucurestiului. Fireste, si acest proiect va fi unul care sa aiba la baza un parteneriat public-privat, a mai sustinut ministrul Culturii.