Sultani, pisici, minarete

Istanbul, cel mai mare oraş din Europa, cu 12 milioane de locuitori, se întinde pe două continente. Risipită pe o sumedenie de coline, metropola coboară până la Marea Marmara, într-o parte, şi până la Marea Neagră, în partea opusă. Cele două mări comunică prin strâmtoarea Bosfor, atât de des pomenită în versurile lui Bolintineanu.

Astăzi, Bosforul este străbătut de enorme vapoare de croazieră care trec pe sub cele două poduri suspendate, lungi de mai bine de 1 km: podul Bosfor şi podul Fatih Sultan Mehmet. Castelele şi vilele de pe ţărmuri creează impresia unei Veneţii cu ape mai albastre.

Impresia se schimbă când pătrunzi în interiorul oraşului. Dintr-o-dată, ai senzaţia că te plimbi pe străzile unui Paris balcanic. Noaptea, bulevardele sunt luminate a giorno.

Prăvăliaşii insistă să le treci pragul, vitrinele gem de podoabe din aur, muzicanţii îşi înstrunează instrumentele pe ritmuri orientale. Ghemuiţi pe trotuare, bijutierii ambulanţi ciocănesc de zor pe micile lor nicovale. Lângă ei, pe străzi şi prin parcuri, sute, mii de pisici se zbenguiesc sau fac tumbe în aer după frunzele risipite de vânt.

Ca să te ascunzi de briză, poţi foarte bine să te adăposteşti într-o cafenea din vechile cimitire otomane. Intri pe poarta din grilaj masiv, treci printre morminte (aici un paşă, dincolo un sultan) şi pătrunzi apoi pe terasa cafenelei.

Marele Bazar, fondat în 1461

Cum se luminează de ziuă, oraşul devine un furnicar. Chiar şi aşa, pisicile dormitează nestingherite printre picioarele trecătorilor. Miezul furnicarului este Marele Bazar, fondat în 1461 de Mehmet al II-lea. 65 de  străduţe, parte din ele acoperite cu arcade fastuoase, de unde e imposibil să mai ieşi cu vreun sfanţ în buzunar.

Vânzătorii îţi fac complimente, te invită la un ceai de mere, îţi povestesc într-o română aproximativă despre prietenii lor din România, totul fără grabă, yavaş-yavaş. Cine are norocul să fie însoţit de o femeie frumoasă negociază marfa până la 20% din preţul cerut iniţial. Cine nu, yok.

Nu mai departe de 300 de metri de Marele Bazar se află Hipodromul început de Septimius Sever în 203 d.H. Construit în formă de potcoavă, are în centru obeliscul adus de împăratul Theodosius tocmai din Egipt. Pe la 1500 î.H. încă se înălţa în faţa templului din Karnak.

Tot aici sunt şi Columna Şarpelui, ridicată în cinstea victoriei oraşelor greceşti asupra perşilor la Salamina şi Plateea, în 479 î. H. Spirala a fost turnată din metalul obţinut prin topirea armelor celor învinşi.

Hagia Sofia

Hipodromul se învecinează cu Sfânta Sofia (Hagia sau Aya Sofia). Transformată în muzeu, uriaşa biserică are un trecut zbuciumat. Începută de împăratul Constantin şi terminată de fiul său Constantius, în 360 d. H., Megalo Ekklesia a fost arsă în secolul al V-lea de credincioşii înfuriaţi de exilarea lui Ioan Hrisostom.

Theodosius al II-lea a reconstruit-o în 415 d. H. Şi construcţia aceasta a ars în timpul răscoalei din 532 d. H. La 39 de zile după incendiu, Iustinian a demarat lucrările de refacere, care s-au încheiat în 537 d. H. Trecând pragul bazilicii, împăratul ar fi strigat: „Solomon, te-am întrecut!” De-a lungul secolelor, însă, biserica a fost aproape ruinată de cutremure sau jefuită de soldaţii creştini participanţi la cea de-a patra Cruciadă.

Odată Constantinopolul cucerit de turci, biserica este transformată în moschee. Süleyman I (1520-1566) acoperă frescele şi mozaicurile creştine. Astăzi se mai pot vedea, totuşi, mozaicuri splendide reprezentând pe Sf. Fecioară, Sf. Treime, împăratul Constantin al IX-lea şi împărăteasa Zoe etc. La primul etaj al bisericii se urcă pe „panta imperială”, un fel de scară fără trepte, doar cu striaţii de piatră.

Cupola colosală, acum împodobită cu inscripţii arabe în stil de arabesc, este susţinută de coloane enorme aduse de la templele din Baalbek, Heliopolis, Efes şi Delfi. În fond, această sinteză arhitectonică este reprezentativă pentru Istanbul: un oraş al mixturilor şi confluenţelor. Mai cosmopolit decât Parisul şi, totodată, mai plin de viaţă.

Ornată şi ea cu minarete, Sf. Sofia este despărţită de Moscheea Albastră (1616) doar de un părculeţ. Este singura moschee din lume flancată de şase turnuri zvelte. Aici nu trebuie să plătesc 20 de euro ca la Sf. Sofia. Mă descalţ şi, cu pantofii într-o pungă, defilez printre coloanele de grosimea unui arbore Sequoia.

Mă aşez pe covorul albastru lat cât Dunărea şi mă gândesc la Apeductul lui Valens (378 d. H.). Până şi turcii l-au folosit ca să aducă apă la Topkapî, palatul sultanilor. Şi ce deştept Valens – ştiind că apeductul o să taie oraşul în două, a cerut ca arcadele lui să aibă deschiderea exact cât să poate trece un autocar pe sub ele...

La Istanbul cu Felix Nicolau

Felix Nicolau este profesor universitar de engleză la Universitatea Tehnică de Construcţii din Bucureşti, conferenţiar la Facultatea de Litere şi Limbi străine, Universitatea Hyperion, Bucu-reşti, unde susţine cursuri de English Stylistics, Literatură comparată, Literatură română modernă şi Limba italiană. În 2004 a publicat "Eroismul eminescian", la Editura Perpessicius din Bucureşti, urmând ca, în 2006 să publice, la aceeaşi editură, cartea de versuri în lim-bile română şi engleză, "Bach, Manele and Kostel".

Tot în 2006 îi iese cartea de articole pe teme de literatură comparată, "Homo Imprudens", la Editura Muzeul Literaturii Române. În 2007, a publicat romanul "Tandru şi rece" la Editura Cartea Românească.

Nu rataţi!

Începând cu a doua jumătate a lunii noiembrie se organizează a douăzeci şi una ediţie a Zilelor Fotografiei în Istanbul. Expoziţiile vor avea loc în mai multe locaţii din oraş, iar tema de anul acesta este „Realitatea”.

Între 1 şi 31 decembrie se desfăşoară Festivalul Internaţional de Muzică pentru Pian.


Între 8 decembrie 2008 şi 1 ianuarie 2009 va putea fi vizitată expoziţia “Salvador Dali: un suprarealist în Istanbul”, la Muzeul Sakip Sabanci

Între 1 şi 30 noiembrie are loc festivalul de muzică mistică, unde se pot face excelente audiţii de muzică sufistă.