Adevarul.ro

Relansat în urmă cu 20 de ani, Carnavalul de la Veneţia durează, teoretic, doar zece zile, între 6 şi 16 februarie. Însă localnicii şi turiştii, deopotrivă, se lasă pătrunşi de spiritul festiv întregul an. Situată în nordul Italiei, scăldată în apele Mării Adriatice, Veneţia pare să fie o clipă suspendată în timp, o lume ascunsă în spatele măştilor prezente la tot pasul. 

Veneţia e un oraş-scenă de teatru, pe care cortina nu cade cu adevărat niciodată. Pe sutele de străduţe înguste, pe care le parcurgi doar la pas, măştile, pelerinele de toate culorile, rochiile ce erau la modă acum sute de ani şi costumele bărbăteşti pe care şi Casanova şi le-ar fi dorit în garderobă se pot purta tot anul. În orice alt oraş al lumii asta ar părea deplasat, aici este, însă, natural. Pentru că, la Veneţia, carnavalul este o artă ce se perfecţionează continuu, o afacere profitabilă care nu trage obloanele după doar zece zile.

Pe aproape fiecare alee cu pretenţie de stradă din Veneţia găseşti magazine ale unor artizani locali, cu vitrine bogate, pline de măşti, printre care sunt unele ce pot satisface până şi gusturile celui mai pretenţios estet. Mii, zeci de mii de modele, de la măştile simple, albe, pe care le achiziţionezi cu câţiva bănuţi, până la adevărate opere de artă, alambicat făurite, care-ţi pot scoate din buzunar mii de euro.

Alături găseşti superbe rochii de mătase, catifea sau satin, tivite cu dantele fine, la care se asortează cape din blănuri scumpe, conduri şi poşete pe măsură, lucrate atât de bine încât par să fi fost purtate de rafinatele contese, ducese şi prinţese care au trăit, odată, aici.

Doar cartonaşul cu preţul te scoate din reverie. Dacă vrei să le închiriezi te costă câteva sute de euro pe zi, dar dacă îţi doreşti să le iei acasă trebuie să scoţi din buzunar sume mult mai mari. Cea mai ieftină rochie „de epocă" costă în jur de 500 de euro, dar preţurile ajung lejer la câteva mii, dacă pui ochii pe ceva mai elegant.

Nici bărbaţii nu s-ar putea plânge. Au de ales dintre miile de costume elegante pentru domni cu atitudine şi poftă de viaţă. La preţuri mai mici decât cele pentru rochiile doamnelor.

Apoi sunt magazine de bijuterii cu sticlă Murano viu colorată de, încovoiată vesel cu o dexteritate uluitoare după tipare inedite. Micii artizani îşi demonstrează oricând arta confecţionând, pe loc, din baghete de sticlă de culori în toate nuanţele imaginabile o mică statuetă, un inel, o brăţară sau o pereche de cercei special pentru tine.

Detalii-capodoperă

Veneţia este un oraş cu o istorie care se întoarce în timp acum mai bine de 1.500 de ani. Este formată din 118 insule, despărţite de 177 de canale peste care au fost ridicate 354 de poduri. E o urbe de care nu te poţi sătura după prima porţie. Aproape fiecare dintre cele câteva mii de clădiri bătrâne, dar semeţe, străjuite de lei-emblemă, e o piesă de artă. Totul este o combinaţie ingenioasă de vechi şi nou, până şi cele mai mici clădiri putând ascunde opere ale unor artişti precum Tizian, Tintoretto sau Veronese.

Pe bolţile de la intrarea în basilicile şi palatele veneţiene sunt pictate fresce la care te poţi uita zile în şir fără să fi descoperit toate elementele. Apoi sunt coloanele şi firidele împodobite cu statui semeţe atât de bine lucrate, încât te lasă mut de uimire. Canale sunt de toate felurile, de la maiestuosul Grand Canale, până la unele atât de înguste, încât nu-ţi vine a crede că se poate naviga nici măcar pe o bărcuţă de hârtie, dar pe care gondolierii doboară teroria strecurându-se „la milimetru", cu o dexteritate greu de egalat. Întreg oraşul şi laguna ce-l adăposteşte sunt incluse de UNESCO în patrimoniul umanităţii, încă din 1979.

Petreceri în lanţ

În Veneţia, viaţa de noapte se concentrează în jurul restaurantelor, cafenelelor şi a celor câteva mici cluburi deschise în anii trecuţi. Cel mai celebru local din insulă este Harry's Bar, cafeneaua preferată a lui Ernest Hemingway, urmat de Caffe Florian din Piaţa San Marco. Clubbing în adevăratul sens al cuvântului se face pe uscat, în Mestre sau Lido.

Agenda de evenimente a anului e foarte bogată la Veneţia. „La Repubblica del Leone" („Republica Leului"), cum a fost şi este cunoscut oraşul, găzduieşte numeroase evenimente, dincolo de Carnaval. Dintre acestea, cele mai mari manifestări ale anului sunt: Festivalul Internaţional de Dans Contemporan (a 7-a ediţie, între 26 mai şi 12 iunie), a 12-a ediţie a Expoziţiei Internaţionale de Arhitectură (29 august - 21 noiembrie), Festivalul Internaţional de Film de la Veneţia (1 -11 septembrie) şi Festivalul Internaţional de Muzică Contemporană (a 54-a ediţie, între 24 septembrie şi 2 octombrie).

La Veneţia cu Dana Lascu

Dana Lascu s-a lăsat prinsă de „microbul" scriiturii de presă acum mai bine de 15 ani. A început cu o ştire banală într-o revistă a unei facultăţi particulare, pentru ca apoi să cadă în mrejele unei agenţii de monitorizare a presei, unde a evoluat cu destul succes mai bine de opt ani. Asta pentru că, bucureşteancă prin naştere, Dana e obişnuită cu viaţa agitată a unei urbe care nu doarme niciodată.

A plecat spre zări mai liniştite, preferând să scrie la reviste de sănătate, design interior şi turism. Dar îi lipsea agitaţia vieţii de „ştirist", aşa că s-a înrolat, ca editor, la o agenţie de presă. De aici a acceptat provocarea „Adevărul de Seară", unde este editor de Bucureşti.

Turiştii care vin la Veneţia nu pot rata o vizită la „Basilica dei Frari", care adăposteşte mormintele în care se odihnesc celebrul pictor Tizian şi cunoscutul sculptor veneţian Antonio Canova. Mormântul artistului care a pictat în interiorul lăcaşului „Adormirea Maicii Domnului" veghează piramida din marmură care îl slăveşte pe Canova. Interiorul bisericii este împodobit, printre altele, cu „Sf. Ioan Botezătorul" de Donatello.

În Palazzo Vernier dei Leoni, fosta reşedinţă a excentricei Peggy Guggenheim, situat chiar pe Grand Canale, amatorii de artă modernă pot admira bogata colecţie a proprietarei de altădată a palatului. Este cel mai important muzeu de artă din prima jumătate a secolului XX din întreaga Italie.

La jumătatea lunii martie, în zona Lacului Garda are loc „La Vecia", un festival în timpul căruia se comemorează „Judecăţile Vrăjitoarelor" din Evul Mediu. Reconstituirea unei arderi pe rug este unul dintre cele mai spectaculoase momente simbolice ale evenimentului.