Callas, file de poveste

Luna aceasta, melomanii au ocazia să admire costume de scenă şi obiecte personale care i-au aparţinut cântăreţei supranumite „La Divina“. Institutul Cultural Italian din New York găzduieşte expoziţia „O femeie, o voce şi o legendă“, o incursiune în biografia Mariei Callas, celebra soprană care ne-a părăsit acum aproape jumătate de secol.

În 1977, anul în care „La Divina" s-a stins din viaţă la Paris, Bruno Tosi, acum preşedintele Asociaţiei „Maria Callas", a început să achiziţioneze obiecte ce i-au aparţinut artistei care a fermecat muzicienii şi melomanii din lumea întreagă.

În aproape 50 de ani, admiratorul acestei lengende a culturii secolului XX a alcătuit o colecţie bogată: peste 60 de costume de scenă, mai mult de 70 de scrisori, mii de fotografii, unele rarităţi de mare valoare, înregistrări de referinţă şi articole apărute în presă.

Printre exponate se numără şi obiecte vestimentare

O parte din acest tezaur este expusă la New York până la 30 martie, proprietarul intenţionând să doneze colecţia viitorului muzeu dedicat interpretei pe care un dirijor ca Leonard Berstein o numea „Biblia operei", muzeu ce se va deschide anul viitor la Veneţia. Spre încântarea admiratorilor, expoziţia, organizată în colaborare cu Fundaţia „Stavros Niarchos" şi Consulatul General al Greciei, etalează aproape jumătate din costumele de scenă din colecţie, alături de 30 de seturi de bijuterii şi tot atâtea instantanee fotografice rare.

„Eu fac regulile oriunde mă duc"

Designul colierelor purtate în filmul „Medeea“ e semnat Pier Paolo Pasolini

O piesă de rezistenţă este rochia din „Tosca", de Giacomo Puccini, unul dintre spectacolele de referinţă din secolul trecut, pus în scenă în anul 1964, la Royal Opera House de la Londra, de Franco Zeffirelli. Bine cunoscutul regizor colaborase cu interpreta, cu care era prieten, şi înainte de anii '60, la o montare cu „La Traviata", de Giuseppe Verdi, iar tot în 1964 a realizat, la Opera din Paris, ultimul spectacol „Norma", de Vincenzo Bellini,  în care avea să cânte faimoasa soprană. Despre aceasta, Franco Zeffirelli a mărturisit: „Pentru mine, Maria este un miracol. N-o poţi înţelege sau explica. Ea poate trece de la nimic la tot, de la pământ la cer. Ce are această femeie? Nu ştiu, dar când se întâmplă miracolul, este un suflet nou, o entitate nouă".

Lângă rochia din „Tosca" stau costumele purtate când a interpretat rolul Violettei dintr-un alt spectacol „La Traviatta", în care Maria Callas a cântat la New York în 1956 şi 1958. 1956 a fost, pe de altă parte, şi anul în care cântăreaţa născută la New York din părinţi greci a figurat într-un top al celor mai elegante femei din lume. Vestimentaţia privată a artistei care spunea „Nu-mi vorbiţi mie de reguli! Eu fac regulile oriunde mă duc" este ilustrată, printre altele, de două obiecte create de Yves Saint-Laurent: o cămaşă şi o fustă neagră, în care artista se prezenta frecvent în calitate de directoare a Julliard School din New York, la începutul aniilor '70.

La secţiunea „bijuterii" triumfă colierele din cupru aurit, concepute de Pier Paolo Pasolini ca element din costumele în care interpreta a jucat, în calitate de actriţă, în „Medeea" (adaptare liberă după piesa lui Euripide, realizată în anul 1970), singurul film artistic în care a apărut.