Balcic, locul unde leneveşte timpul
0
Nimeni nu pare că se grăbeşte în micul oraş de la ţărmul Mării Negre, Balcic, acolo unde protipendada interbelică românească se refugia de vipia bucureşteană. Ai putea spune mai degrabă ce nu este Balcicul, decât ceea ce este acest oraş. Cu siguranţă însă, nu-i locul potrivit pentru iubitorii de animaţie estivală.
Turiştii care vor să bea bere multă şi să se laude cunoscuţilor că au „bifat” toate obiectivele turistice aflate pe litoralul bulgăresc vin la Balcic şi caută terasele cu „oferte speciale”. Dar pleacă aşa cum au venit.
Foarte puţini dintre ei se întorc anul următor. Vorba unui român trecut pe acolo şi enervat la culme de încăpăţânarea nevesti-sii de a vizita tot domeniul construit de regina Maria: „Am pierdut o zi de plajă ca să vezi tu casa asta căreia-i zice castel!”
Pe undeva, românul nostru avea dreptate, desigur fără să ştie în ce privinţă. Castelul reginei Maria, soţia regelui Ferdinand al României, nu e chiar un castel. Prin „castel” trebuie să înţelegem întreg domeniul, proiectat şi amenajat de specialişti renumiţi ai vremii, printre care un peisagist elveţian, Jules Janin, stipendiat de însuşi ţarul Nicolae al II-lea al Rusiei.
De o frumuseţe rară în această zonă a Europei, domeniul de la Balcic este încărcat de nostalgie. Sentimentul dominant este că oamenii care au zăbovit pe aici nu şi-au găsit împlinirea sufletească, în pofida sângelui albastru sau a statutului lor social.
PELERINI CU PENIŢE ŞI ACUARELE
„Cartea de vizită” a Balcicului îţi sugerează profilul celui care se odihnea odinioară în micul oraş. Pe aici au trecut cele mai sonore nume ale intelectualităţii interbelice româneşti. Descoperitorul Balcicului a fost pictorul Alexandru Satmari, care de aici îşi alegea peisaje pentru pânzele sale. De fapt, aproape toţi pictorii importanţi – Tonitza, Grigorescu, Pallady etc. – au venit să creeze la Balcic.
Mai mult, în 1926 se înfiinţează Universitatea Liberă „Coasta de Argint”, unde au conferenţiat în anii următori, printre alţii, Cezar Petrescu, Pamfil Şeicaru, Nae Ionescu, Nicolae Iorga şi Mihail Jora. De altfel, Primăria din Balcic a împroprietărit oameni de cultură, în acea perioadă înfloritoare, pentru ca aceştia să-şi construiască vile în zonă.
Casele ridicate atunci au fost proiectate de arhitecta Henrieta Delavrancea-Gibory, sora Cellei Delavrancea. Emulaţia culturală a durat până în 1940, atunci când Cadrilaterul, inclusiv Balcicul, a fost integrat în statul bulgar.
O AŞEZARE MILENARĂ
Zona Balcicului a fost populată încă din secolul V înainte de Hristos, de către ionieni, aceasta purtând numele de Kruni („Izvoare”). Frumuseţea aşezării a mai îndulcit şi din gustul amar al exilului simţit de poetul Ovidiu. El a observat stâncile albe din jurul oraşului, venerându-le frumuseţea în versuri.
După 1913, Balcicul este câştigat, împreună cu restul Cadrilaterului, de Regatul României. În 1924, regina Maria descoperă oraşul şi îşi cumpără aici un domeniu pe care construieşte castelul, Capela „Stella Maris”, diverse alte clădiri şi un parc, devenit ulterior grădină botanică.
Vizitatorii de astăzi trebuie să plătească 20 de leva (aproximativ zece euro, contravaloarea a două bilete) pentru a face turul castelului şi al grădinii.
„Cuibul Liniştit”, aşa cum a mai fost denumit castelul, este o vilă cu pereţii văruiţi în alb şi cu acoperişuri de ţiglă roşie, străjuite de un minaret. Clădirea este o îmbinare de stiluri arhitecturale, dezvăluind preocuparea reginei Maria pentru cultura orientală.
Castelul combină elemente ale stilului maur şi ale celui mediteraneean cu elemente ale caselor bulgăreşti. Este situat foarte aproape de mare, fiind despărţit de aceasta doar de faleză.
INTERIOR MODEST
Interiorul castelului impresionează prin simplitate. Pereţii sunt văruiţi în alb, aerul aristocratic fiind conferit de uşile masive din lemn sculptat. Privirea vizitatorului se va opri, în mod cert, şi asupra dulapurilor sculptate şi pictate, precum şi a şemineului. Budoarul reginei cuprinde baia de marmură, cu cada îngropată în piatră, chiuveta şi măsuţa de toaletă, păstrate intacte.
Reîntors în grădinile domeniului vei da, ici colo, peste alte construcţii, având destinaţii iniţiale dintre cele mai diverse – bucătărie, casă de oaspeţi etc. – în total în număr de nouă.
Întregul ansamblu a găzduit prieteni apropiaţi ai reginei Maria, feţe luminate din Apus şi din Răsărit, ai căror paşi parcă se mai aud, uneori, pe lespezile de piatră, dimineaţa devreme sau pe înserat, la ceasurile la care stăpâna domeniului oferea câte o petrecere în aer liber.
Prin Balcic, cu George Rădulescu
Licenţiat în drept şi în teologie, George Rădulescu şi-a început activitatea în presa centrală acum mai bine de zece ani. A fost redactor în cadrul Departamentului „Politică internă” al cotidianului „Curierul naţional”, vreme de peste cinci ani, şi a colaborat la câteva publicaţii.
Din 2006 este jurnalist la „Adevărul”. În prezent, coordonează Departamentul „Publicistică” al ziarului şi realizează dialogurile săptămânale „La masa Adevărului”, în cadrul cărora personalităţi ale vieţii publice româneşti abordează teme de interes pentru cititorii de presă quality.
Nu rataţi!
Castelul de la Balcic impresionează prin simplitate
Capela Stella Maris. De la Templul apei, trecând printr-o grădină de trandafiri şi urcând câteva trepte de piatră ajungem la Capela „Stella Maris”, locul de retragere şi rugăciune al reginei Maria, de pe domeniul său de la Balcic. „Stella Maris” (supranumele dat Fecioarei Maria, protectoarea navigatorilor) este un lăcaş foarte mic, construit din piatră. Regina şi-a exprimat dorinţa ca inima ei să fie îngropată aici.
Grădina Ghetsemani. Se află la sud-est de Capelă şi adăposteşte o colecţie de arbori pitici. Se spune că este construită asemenea celei originale, locul unde Mântuitorul Iisus Hristos s-a rugat înaintea primirii Sfintelor Sale Patimi.
Aleea vinului. Cei care apreciază vinul nu au cum să rateze acest obiectiv aflat pe domeniul reginei Maria. Numeroasele soiuri alese de vinuri pot fi degustate şi cumpărate direct din beciurile reginei. Pentru doamne, vinul de migdale, recomandat la desert, va fi cu siguranţă un alt motiv de a nu uita călătoria la Balcic.
Se încarcă comentariile...
